Ordonare:
Cronologică
O parere proasta, dar decat sa nasti un copil pe care nu-l doresti sau nu poti sa-i asiguri un trai decent, atunci e alta problema, si imi schimb parerea.
Răspunde
Cand exista atatea metode contraceptive... e pacat sa se ajunga la avort!
Din pacate, in Romania avortul este inca o -metoda contraceptiva-...
Avortul terapeutic... e o necesitate daca fatul nu se dezvolta normal!
Eu personal am o parere foarte proasta.
Ar trebui cumva legea talionului sa functioneze si sa raspunda fiecare pentru faptele savarsite.
Avortul este admisibil daca se pericliteaza viata sau sanatatea mamei sau a copilului. Putem considera periclitarea sanatatii mamei si atunci, daca este vorba despre o sarcina nedorita, accidentala, in care caz pastrarea sarcinii ar periclita psihicul mamei, chiar si indirect - din cauza revoltei familiei.
Avortul este admisibil daca se pericliteaza viata sau sanatatea mamei sau a copilului. Putem considera periclitarea sanatatii mamei si atunci, daca este vorba despre o sarcina nedorita, accidentala, in care caz pastrarea sarcinii ar periclita psihicul mamei, chiar si indirect - din cauza revoltei familiei.
In afara de cazul tragic in care copilul ar avea handicap, nu as face niciodata un avort.
E un pacat mare, traumatizasnt, cu urmari f. greu de prevazut!, de regula, consecinta a neglijentei, lipsei de respect fata de EA, inconstienta, si multe altele... dar banuiesc ca nu te referi si la caz medical, nu?! Pentru ca exista si cazuri de avort terapeutic! Altfel, e tot pacat, pentru ca nu stii, nu ai cum! daca nu cumva omori un potential viitor geniu, care ar putea salva Omenirea de niste boli, tare, grozavii... E cazul lui Beethoven!, nacut din niste parinti bolnavi, etc... Trebui mizat si pe ajutorul divin!
Sunt de`acord cu avortul doar in cazurile in care pentru persoana in cauza este singura solutie cat de cat ok.
Doar nu o sa nasti copil la 15 ani cand ai o viata inainte si in plus...ai si sanse foarte mari de a te afirma pe plan profesional.
Eu as face o lege: avortul sa fie interzis, cu urmatoarele 3 exceptii:
1. In cazul unui viol
2. In cazuri de gen: mama bolnava de sida sau orice boala incurabila transmisibila la fat, sau cazul in care mamei i-ar putea fi periclitata viata in timpul nasterii
3. In cazul neprotejarii CONSTIENTE (adica ai tot ce e nevoie: educatie, atentie, cunostinte despre anticonceptie, dar te lasi dus de val. Aici nu mai ai nicio scuza.
(cam asta este parerea si filosofilor in cazul problemelor controversate...)
Desigur, intrebarea dumneavoastra, este una la care este nepermis a se raspunde prin (ex.) place sau nu; admit sau nu; este corect sau nu; etc.
Cert, din punctul de vedere al multor religii marii, LEPADAREA DE PROPRIUL FRUCT este un act nefiresc. Insa nu numai oamenii il practica, deoarece este intalnit in natura, dar pe principiul altor considerente decat cele practicate de om. As indrazni sa spun ca, Libertatea deplina ( de esenta Divina) nu ingradeste, culmea, nici chiar libertatea de a face rele, ci cheama implicit, la alegerea modului de viata, pe care dumneavoastra altcineva sau, eu pacatosul, sa pasim ( repet, liberi)
Nu mai insist, deoarece ar fi multe de discutat!
Deci, din punct de vedere religios, sunt stabilite cele ce apartin FAMILIEI, inclusiv cadrul in care pot aparea urmasi ( copiii, ca membri ai unei familii intemeiate) cat si in ce caz este admisa LAPADAREA DE FRUCT.
Din punct de vedere Medical (sunt conditii de specialitate) sunt stiute si aratate ( doritorilor) daca este posibil sau nu acest act, medical admis si in cazuri speciale chiarindicate/propuse de catre Meic.
Din punct de vedere conjunctural ( chiar admis de oameni si practicat), eu, care am inclinatii spre viata spartana, pot sa inclin sa admit parerea Medicului, care indica/propune ca este bine, a se recurge la avort, deoarece sunt multiple indicii ce dovedesc nasterea unui copil cu mari malformatii
Insa,
fara a avea conditia elementar fireasca/ceruta, rationamentului de a concepe un copil, FAMILIA, este un pas foarte frecvent si desigur gresit, care, in cele mai multe cazuri, face inevitabila si recurgerea la avort, sau admiterea unei casatorii formale.
Desigur casatoria formala, nu rare ori a gnerat o familie chiar fericita si cu intelegere.
Cert atat timp cat este o posibilitate nu trebuie recurs la Lepadarea de proriul fruct!
Dee Domnul bunatate, iertare si mila, oamenilor!
Este inadmisibil ca in zilele nostre sa nu se tina cont si sa nu se promoveze tot ce tine de contaceptie: de la metoda calendarului, folosita de cand lumea, pana la cele mai moderne metode sa le spunem asa, trecand pe langa banala pilula.
E drept ca nicaieri nu sunt mentionate efectele nedorite ale contraceptiei medicamentoase( pilulele de ex) - pentru ca la urma urmei sunt niste hormoni "consumati" cu buna stiinta si chiar cu usurare, care deregleaza functionarea normala nu numai a organelor reproducatoare ci a intregului organism.
Pana la urma, (si asta este influentata de gradul de educatie) un avort devine o povara morala pe viata si ramai traumatizata o viata intreaga sau in alta situatie, un avort devine primul dintr-un lung sir. Oricum ar fi, tot o crima este daca tii cont ca inimioara, de fapt ceea ce va deveni o inimioara incepe sa bata din primele ore dupa conceptie!
Eu personal consider avortul egal cu o crima. E exact ca si atunci cand omori pe cineva. Nu as face avort, cred ca in nici un caz. Acuma sunt atatea metode contraceptive si totusi se mai face avort. Pt. mine e cel mai mare pacat.
Legal, imoral dar practic.Nici o metoda contraceptiva nu e 100% sigura. Exista acel 1% de risc.Se poate intampla sa ramai insarcinata cu sterilet, cu pilulele luate sau sa se sparga prezervativul.Greu,dar se poate. Ce faci atunci? Daca mai ai vreo 3 si traiesti in cine stie ce camaruta sa nu-mi spuneti ca nu va ganditi la avort.Si daca ar exista o lege credeti ca nu va fi incalcata? Pana in 1989 exista legea si tot avortau femeile.
Proasta. Fie pe fond religios, fie nu, este o alegere traumatizanta pentru femeie, o crima pentru viata ce incearca sa iasa la lumina. Fetelor, credeti oare ca merita pentru o partida de sex facuta fara discernamint sa va maltratati trupul? Barbatul nu sufera absolut NIMIC.
Mare pacat avortul! Si cine il face, de obicei, traieste toata viata cu constiinta incarcata.
Prin avort se ucide un copilas care nu poate sa se apere: am vizionat un filmulet in care un fat de 3 luni, in momentul in care simte "aspiratorul", incearca sa se ascunda, se trage inapoi, da din manute si daca ar putea fugi ar face-o.
Oricat de disperata ar fi situatia unei femei nu trebuie sa recurga la acest lucru decat daca doctorul o cere si poate ca nici atunci.
Asta-i parerea mea si as impartasi-o si altor femei care au nevoie de un sfat in acest sens.
Deci eu spun NU avortului!
Poate fi acceptat doar in cazul unor situatii extreme.nu atunci cand pur si simplu, ai fost inconstient si nu te-ai protejat.presupun ca se raman cu traume din multe puncte de vedere. dupa, si mai e si pacat.
Il aprob in caz de forta majora. Abuzul este desigur daunator, de aceea trebuie popularizata mai mult contraceptia. Femeia trebuie sa dispuna de libertate deplina in a hotari sa dea nastere unui copil. Mira
Dupa parerea mea avortul facut ca metoda contraceptiva=crima.Sunt de acord cu avorturile facute atunci cand copilul nu se dezvolta normal sau mama este bolnava si poate afecta si fatul, sau cand apare o sarcina in urma unui viol.In rest consider avortul o crima.Doamne si cunosc atatea persoane care au facut avort...
Avortul este un pacat! Este o crima cu premeditare! Fiecare copil ar trebui sa aiba sansa sa se nasca...
Am citit marturia unei mame care a avortat si m-a impresionat profund.
Era luna februarie cand am aflat ca sunt însarcinată eram înca la liceu ultimul an, i-am dat vestea prietenului meu, speram că-mi va spune să îl păstrăm, dar din păcate nu a spus aşa ma obliga într-un fel să fac avort. Evocînd diferite motive ca suntem prea tineri ca nu avem ce sa îi oferim şi alte chestii, într-un final am acceptat, in schimb nu dupa mult timp am avut o mica cearta şi m-a lasat singura.
Timpul trecea iar eu aveam 3 luni am hotărît sa merg la ecograf, era aşa mic si dulce un ghemotoc de copilaş, iar o asistentă lăuda copilaşul ca e perfect sanătos ca doamne ajuta o sa am un copil minunat neştiind ce vreau eu sa fac. Prietenul în care am avut încredere şi cu care am fost împreuna un an şi ceva m-a lasat singura.
Deja simteam cum mişca propriul meu copilaş în mine, l-am iubit mai mult ca orice, iar a venit ziua în care a aflat mama mea, m-au dus la spital şi m-a internat, dupa 2 zile mi-au dat ceva pastile (acele pastile intrerup sarcina pana la 6 luni) eu aveam 4 luni jumatate, mi-a dat prima tura de pastile, nu simtisem nimic dupa a doua tura am simtit cum mişca foarte tare copilaşul meu (se chinuia, era in ghearele morţii) iar dintr-o data nu am mai simţit nimic, a murit copilaşul meu.
A treia serie de pastile mi-au provocat contracţii, erau tot mai puternice dupa cateva ore mi s-a rupt apa si am nascut, am nascut copilul omorat de mine iar in loc să fie ca la o naştere sa-mi dea copilaşul în braţe sa fiu bucuroasă ei mi l-au luat era mic înca era mic de felul lui c-am cît palma, era fetita mea, Alexandra ingerul meu pe care nu îl pot uita şi nu îl voi uita niciodată, dupa ce s-a întamplat am avut vise în care plîngea şi mă întreba de ce nu am lasat-o? De ce nu am tinut-o? Mi se sfîşie sufletul.
Tot ce îmi doresc acum mi-aş da şi viaţa să o vad cum ar arata sau sa o am iar in pîntece, dacă o păstram acum aveam 7 spre 8 luni. Nu vă ucideţi copilaşul cum am făcut eu! Acum mi-aş da viaţa să o văd doar o secundă!
Să ne iubim copiii, să conştiezăm faptul că ei devin membri ai familiilor noastre încă din momentul conceperii sale, să spunem şi noi Da vieţii, aşa cum mamele noastre au spus Da cînd ne-am născut.
Spune Da vieţii, acesta este cel mai bun argument, nu căuta altă soluţie, nu refuza cadoul Divin deschide-l îţi aparţine!
Sunt total impotriva. Copilul exista inca de la concepere, s-a demonstrat stiintific si la fel scrie si in biblie, nu comiteti un pacat!
Eu nu sunt de accord cu avortul si ar trebui pedepsita ca atare pentru ca eu o considera o crima... chiar daca copilul acela este in burtica la mamica lui... el simte ce se petrece in jurul lui... el simte daca este dorit sau nu... si nu cred ca noi avem dreptul sa luam viata unui copil.
Este interesant cat de diferit privesc oamenii azi problema avortului. Pe vremea lui Ceausescu cand era interzis lumea nu-o punea la colt pe mama care facea avort - ca oricum era pedepsita - facand 5 ani de puscarie. Poate ca era de ajuns si pe vremea aia sa ti se explice ca e o crima si sa te infiereze societatea...
Sunt de parere ca sunt cazuri in care avortul este absolut necesar - boli ale fatului sau ale mamei (ereditare sau transmisibile care pot provoca deficiente mintale sau de alta natura fatului). Sunt sarcini toxice care pun in pericol viata mamei...
Sunt sarcini provenite din violuri sau in care mama este minora si nu cred ca este bine ca un copil sa nasca, indiferent de ce spune lumea.
Este oricum destul de aiurea sa faci intrerupere de sarcina doar pentru ca nu stii sa te protejezi. Din nefericire pot naste copiii multi dintre cei care n-ar merita sa-i aibe, pentru ca nu stiu sa-i ingrijeasca sau ii vand ca pe marfa... As fi de parere ca unii oameni ar trebui supravegheati si institutiile statului sa ia masuri. Nu stiu daca pentru copiii nascuti din asemenea familii nu ar fi fost mai bine sa nu se nasca. Este un chin viata lor incepand de mici - cum credeti ca se vor dezvolta mai tarziu?
Consider ca pana nu te afli in momentul respectiv in care trebuie sa iei o decizie sau nu, nu prea poti raspunde la intrebare sigur. Pt ca situatia se schimba atunci cand e vorba de tine. Eu mai mult as face educatie sexuala in scoala, as distribui prezervative, as face educatie sexuala pentru parinti-cum sa isi invete copilasii, cum sa ii informeze. Noua ne lipseste comunicarea si din aceasta cauza se ajunge in astfel de situatii (excludem aici prostia 
) dupa parerea mea.
Eu personal am 2 avorturi inainte de cea dea doua casatorie. m-am simtit cu o piatra de moara pe suflet.am fost la un preot am vorbit cu el. m-a ajutat foarte mult. apoi m-am casatorit, am facut un copil mult dorit, acum e in clasa 1.acum 2 ani am ramas insarcinata.nimanui nu i-a convenit faptul ca am ramas insarcinata, nu am avut sprijin de la nimeni, sotul ma intreba daca nu se mai poate face nimic.am fost sigura pe mine, si eram in stare sa ma cert cu toata lumea pentru aceasta sarcina care imi dadea viata peste cap.cand am implinit o luna a inceput sa-mi fie foarte rau, cel mai suav miros ma trimetea urgent la baie.asa a fost pana cand a miscat.desi lucram in bucatarie de restaurant, unde sunt atatea mirosuri, atatea arome, m-am incapatanat si eu si bebe sa fim o echipa si sa trecem peste toate, chiar daca asta m-a bagat adanc in datorii.am nascut un copil adorabil care acum alerga prin toata casa si ne bucura in fiecare moment, asadar spuneti nu avorturilor.alegeti o metoda care sa va fereasca de o astfel de trauma.
Am experiente dureroase si as vrea ca eu sa fi fost unul dintre micuti... mi-e teribil de rusine si-mi pare rau, rau, rau...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
