Cel ce-i nu-liber (adica sclav/supus/servitor/servil/umil) traeste?

"" Cei Demni si-n lanturi de-s batuti,
Sau atarnati pe furci sau cruce,
Mai oameni sunt, liber traesc,
Decat acei ce ii lovesc,
Jugul punand sau jug ducand!""
Aros din Milet

@scelerat: Vaaai! Se poate? Asa o opera poetica de exceptie si tu carcotesti? Nu pot sa cred! Aros ala e un mare geniu. Cum e posibil sa nu fi auzit de el? Ca el pare sa aiba cate o parere-doua despre orice; de la incalzirea globala pana la utilizarile multiple ale periutzelor de dinti.
Iar cat despre trait...si eu as vrea sa "traesc", dar, din pacate, traiesc doar. Limba romana nu ma lasa sa ma destrabalez din cuvinte.

Petru, dar tu însuţi trăieşti? Eşti liber?
-preventiv: a fi împăcat nu înseamnă a fi liber.

Ceea ce e propui tu apare ca o scuză pentru cei care răpesc libertatea celorlalţi pentru satisfacerea unor tradiţii care îi împlinesc pe ei inşişi aici, în sfera lumească. Cheia eliberării este mereu promisa mântuire, dar, îmi pare mie, refuzi să accepţi că aşa cum în viaţă trupul dacă-ţi este slabit devine propria povară, la rândul său sufletul/raţiunea daca îţi este poluat(ă) cu doctrine morale lumeşti la care aparent trebui să accezi, când în fapt o posezi, vor deveni propriile lanţuri. Dacă există în adevăr o libertate esenţială, aceea este libertatea de a alege în preconfigurările impuse de un *seamăn* (contradictoriu, nu?) care invocă permanent o aparentă voinţă divină pentru o împlinire lumească, materială, chiar firească.
Virtuţile sunt valori care conturează nevoia socială. Nicio divinitate nu are vreo putere asupra lumescului, nimeni nu poate opri un stăpân avid să-şi exploateze sclavii pentru că are legi date de sine pentru ca nimeni să nu poată interveni. Astfel dacă în mintea/sufletul meu dăinuie ideea de a ucide pe abuzatorul meu, dar nu o fac de teama lipsei de mântuire la judecata de apoi, cei din jur mă vor privi ca pe un om cu o credinţă puternică, dar nimeni - niciodată - nu va reuşi să vadă "în mine" pentru că acolo sunt doar eu, acolo sunt cu adevărat liber şi mă pot exprima aşa cum simt. Exteriorizarea a ceea ce simt va duce la chinuirea corpului meu de către semeni din varii motive având ca scop final reconsiderarea fiecărui gând pe care l-aş mai putea avea: iadul să-mi fie barieră, iar raiul împlinirea lor. Şi toată judecata asta este raţionamentul unor oameni, dar dacă la mine raţiunea e totuna cu sufletul ori cea care este subordonată sufletului, atunci ei, ceilalţi, ce fel de suflete au dacă nu reuşesc să vadă dincolo de lumesc? Credinţa, în sensul acesta, Petru, este doar o mângaiere pentru cei nenorociţi întreţinută de cei care se hrănesc cu nenorocirile nenorociţilor.
Îmi stăruie în minte de când am început să scriu acest răspuns că, încă de la început, vanitatea este adevaratul crez al omului. Pornim la drum altruişti fără să cunoaştem termenul, dar avem o astfel de atitudine iniţial, şi îl învăţăm cu adevărat când remarcăm *lipsa* de altruism a celorlalţi. Fiind sluga a ceea ce îţi place este întotdeauna judecat ca împotriva divinităţii; fiind sluga divinităţii eşti, în fapt, sluga/unealta semenilor care caută să-şi satisfacă plăcerile.
Hai să reconsiderăm de la premisa că Aros se înşală în ceea ce propune, dar ne este permis să gândim astfel? Iar dacă nu ne este permis, atunci *cine* susţine această interdicţie?
Petru, "homo homini lupus est". Imuabil!

Remarci ce-mi ceri? Să gândesc la întreg pentru a nu mai încerca să dezbat particularităţile care formează întregul. Eu nu trăiesc în Cosmos, Petru, Cosmosul despre care vorbeşti tu, şi nu ne referim la ce este dincolo de atmosferă, nu există. În continuare caut pe omul Petru Borodi în această lume plină, dar şi lipsită, în acelasi timp, de plinătate. Te rog, acceptă provocarea de a fi Om.
Te-am întrebat dacă te simţi/esti liber, iar tu liber te numeşti acum pentru că eşti multumit/împăcat. Ne-am întors de unde am plecat. Atât de mică să fie lumea (cunoaşterii ori divinului)?

Draga April,
as dori sa ma scuzat ca inainte de a va inlatura banuiala intrebatoare sa multumesc " Comesenilor" nostri care imi dezmiarda sufletul prin glumetul mod de a-mi raspunde. Nu-i asa suntem in perioada Splendidelor Sarbatori si Domniile Lor au gasit de cuviinta sa ma dezmierde cu Daruri! Deci nu pot a omite a le Multumii!
Apoi,
_in alt vers Aros arata ca in fapt si buruenile/legumele traesc, si imposbil ar fi ca, cei "Nu-liberi" sa nu traiasca, insa in far-de Demnitate/Omenie, ci precum legumele/buruenile sau alte fiintari cu slab/putin discernamant!
_Desigur Virtutea care urmata duce la Puterea de Jertfa sau/si la Sfintenie ( Dumnezeu Binevoeste lor)
_ cert asupritorii sunt asijderea sclavilor (ati remarcat bine)si chir mai cazutii precum cei pe care-i apasa/lovesc!
_ Sigur Exemplul dumneavoastra este Marturisitor si edificator( am Fericirea sa-mi fie Apropiati/Frati muti dintre Oamenii Frumosi si plini si de Demnitate, care s-au Ridicat in trupeasca suferinta!
_ Desigur bunul meu Aros din Milet s-a gandit si la Puterea de Suferinta a Omului! Cat este de Puternica stau Marturie Martirii!
Nu aci voi vorbi/discuta despre Rugaciunea Domnului
( Tata/Duh/Fiu, in Om intrupat), dar voi pune o intrebare lamuritoare, deci va rog sa o urmaritii!
cu Fericie si bucurie celr ce m-au Daruit cu raspuns,
petru borodi/Cluj
Of Doamne, Iata Te judeca Omul! Eu am gresit ca sunt si am pus intrebarea!

Ani Pliniti Tuturora!
Draga domnule edoru
1/Poate/cred ca veti intelege cele ce spune Aros.
2/Daca n-as fi cel mai pacatos fiindca STIIND/Constient ca unele faceri ale mele nu sunt bune-faceri totusi le fac, atunci as putea afirma cu certitudine ca: Da nu numai ca Traesc, ci sunt si deplin Liber!
3/Cert sunt si voi ramane SLUGA pacatelor mele!
4/Cert nu ma pot stapanii/asuprii/biruii "Stapanitorii" lumesti, am gustat Frumusetea Inaltatoare a biciurii si Cred in Splendoare Sufleturlui biruitor!
5/Iar Tatal Cel Ceresc NU ASUPRESTE, ci Stiu ca-mi va Da Dreptatea Sa pentru Voitele mele Faradelegi( adevaratele pacate)

DesigurTuturora un miic cadou de Anul Nou :

""Gandirea ce-un va Naste
Da insasi Legea cum!
Da inceputul si viata
nu-nceputul
Acelora ce va
##
toate ne-schimbate,
Cele ce-s!
deplina Libertate
Au, cum vor, sa urce
Unii-n au ales sa Fie!
##
A Fi, In Fapt E Plinatatea!
In Lege-s Date Toate In Plinire!
Ne-Legea e Ne-Libertatea vruta!
Nu-i Om ci sclav acel ce vietuieste,
Legea-si calcand sau Legea luand tie!
##
In Lege stau, prin chiar Firea Gandirii,
Cei Liberi ce jug/pofta pot infrange!
Doar par invinsi in lanturi stand,
Dar trupul lor sta batut pe cruce
Ci Sufletul in Lege ii nalta!
##
Sus stau cei Demni ce-asculta Legea!
De lovituri de chinuri sunt Deasupra,
Suflete Demne ce admit Jertfirea-n
Trup, insa nu-si calca Legea Firii
Nici lor nici altoara nu vor caderea, jug!
##
Deaceia zic eu Aros astea voua:

""Cei Demni si-n lanturi de-s batuti,
Sau atarnati pe furci sau cruce,
Mai oameni sunt, liber traesc,
Decat acei ce ii lovesc,
Jugul punand sau jug ducand!""

Un an Plinit spre ce Va sa Vina, sa Dee Prebunul Dumnezeu Voua Tuturora!

Draga domnule edoru,
as fi incantat sa stiu ca pot a va face sa ganditi ca in Intreg/Absolut/Dumnezeu ( in fapt nu numele poftit/ales il Determina A Fii! ) nu este Stapan si sclav, chiar daca in Fiintarile Manifeste sunt!
Multumit sunt eu, petru borodi, daca Cautati!
Un pas sigur este : In Cosmos care astru-i Stapanul si ore este si o sluga, sa daca nu toate au Firea/Legea si Viaza-n Armonia trecerilor?!

Mno, alt poet pe site? Înghesuială mare, fraţilor. Eu nu concurez, doar "jinduesc" sa devin poetul naţiunii. Nu sunt liber, dar "nazuesc" să-mi depăşesc condiţia de sclav, să nu mai lovesc în cei săraci cu duhul. Veste prosta pentru tine, Petru: TRĂESC. Deci ucid.
Ted Bundy- Vermont

Nu prea inteleg intrebarea...Trebuie sa cpmentam acel fragment? Aros din Milet se refera la sclavi ca la niste persoane onorabile care desi trec prin atatea chinuri si suferinte au puterea de a merge mai departe si asta ii face diferiti de cei bogati.

Mi-am plecat odata capul in fata poetului. N-o pot face si in fata ta.

"Eu am gresit ca sunt si am pus intrebarea!" exact, intreaba te daca existi si daca nu cumva ai fi putut opri nasterea ta ce mai urmeaza sa-ti pui la indoiala existenta poate esti intr-o matrice cu forme lumesti si toate astea se intampla dupa vointa altora.sti tu petru, e ca existenta funditei primite la o intrebare(stiu ca va funditati, tu si cu april in lipsa de altceva) tot ceea ce trebuie sa faci e sa pui la indoiala existenta ei "a fi sau a nu fi funditat"... unde e fundita? hai sa incercam si o poezie doar vine anul nou ce dracu.pardon/ dracu a vrut sa traga cu ochiul la cunoastere si a fost inchis. te inteleg
Pun o intrebare si nu-mi raspunzi, imi spui ca sunt ateu
dar la jocuri de noroc catigatorii il au in fata pe bunul Dz
de vrei sa f**i acea printesa, ce canta in cor la o biserica
te uiti in sus sti ca nu ti-o va lua altu, pentru ca ea chiar merita
sau mergi pe strada in drum spre club si nu ai bani de H
el nu te va lasa nicicand, daca vei spune acea rugaciune de borfas.
sau treci pe langa un copil strivit, chiar in mijlocul drumului
te uiti la el si multumesti lu dz, ca nu ai fost tu in locul lui.
putea sa fie chiar mai rau iti spui tu cu sute de citate
dar spune-i asta mamei lui care acum vrea dreptate.
Sarbatori fericite...si daca nu sunt asa cum vreti inseamna ca ati gresit undeva.