Cred ca sintem noi insine cu adevarat doar cind sintem singuri, fara nici un ochi, oricit de apropiat ar fi, asupra noastra.
Ce facem atunci, cum mergem, cum stam, cum mincam, cum ne imbracam, cum privim in jur, etc, acele gesturi si acea atitudine ne caracterizeaza in cel mai nud mod cu putinta.
Cine spune ca e mereu el insusi minte. Intervine controlul, educatia, politetea, cind apare si publicul.Si dualitatea asta e sanatoasa de fapt.
Daca n-ar fi reguli, umanism, umanitate si alte slabiciuni d-astea as face genocid.