De ce atâtea suferințe?

Suferinta apare acolo unde psihicul cedeaza, la fel si bolile.

Inexistența o conduce...

Nimeni nu stie cu certitudine dar ce unii trec mai mult sau mai putin prin suferinta dar ce am observat ca mai des se plang cei care o duc bine si n-au nicio grija decat cei in nevoi.
Asta ar trebui sa dea de gandit.

De obicei oamenii isi creeaza propriile suferinte, iar apoi tot noi dam vina pe diverse divinitati sau alte chestii care poate nici nu exista.

Suferința e ceva abstract, subiectiv, prea puțin concretizat prin definiție și înțeles. Obiectiv vorbind, suferința poate crea plăcere, neplăcere sau indiferență raportată la plăcere, deci nu putem spune că suferința e ceva negativ (și, din nou, până și negativitatea e un concept nedefinit).
În principiu, suferi pentru că îți permit legile fizicii, așa cum te și bucuri. Nu există un sens, scop sau motiv subiectiv pentru care suferi, singurul ghidaj obiectiv fiind configurația Universului.