De ce ne indragostim?
Cateodata viata ne duce in situatii care ne depasesc capabilitatea de a intrece situatia, si usor devenim deprimati doar pentru faptul ca "ne-am indragostit" nu stiu cum, dar s-a intamplat sa simtim ceva fata de o persoana caruia sa nu-i pese.
Si usor viata devine un calvar, mult mai grea decat de obicei...

Pentru ca suntem fiinte foarte fragile si pentru ca dorim sa impartim ceva cu acel/acea persoana speciala.Pentru ca dorim sa avem pe cineva care sa ne inteleaga, caruia sa ii pese de noi, care sa ne ajute sa trecem peste momente grele, sa ne faca supa de pui cand suntem bolnavi, sa ne surprinda frumos in fiecare zi, prea mult m-am imbatat cu apa chioara si prea multe ducegarii am debitat, chiar daca la un moment dat le-am crezut.
Putini stiu ce vor, tot putini stiu acel "ceva" care i-au facut sa se indragosteasca de o persoana.
Cum a zis Forrest Gump, "Viata este ca o cutie cu bomboane de ciocolata", nu stim niciodata ce o sa gasim in acea bomboana.Viata este un risc, dragostea este un risc, si riscul ne face viata mai interesanta, chiar daca lasa cicatrici cateodata.
Reciprocitatea sentimentelor este ceva complicat, daca nu exista scanteie, nu o sa iasa foc sau fum, daca nu sunt sentimente, dragoste cu sila nu se poate.
Fiecare om are o singura viata si el este stapan pe ea, face ce vrea, si o imparte cu cine vrea.
Optimismul si speranta ne ridica de sus si ne imping sa incercam, iar dupa ce picam din cauza lor, tot ele ne ridica si ne imping sa incercam din nou.
Cand sentimentele nu sunt impartasite, durerea este mare, doare sa ucidem visurile care ni le-am facut, chiar daca nu eram intr-o relatie cu acea persoana, asta este problema si calitatea noastra, speram la ceva imposibil, ne chinuim, nu dam inapoi, dam tot ce avem mai bun din noi.
Neputinta doare cel mai tare, mai ales cand aflam ca nu suntem pe plac persoanei iubite.
Viata in realitatea este un calvar, avem nevoie de amintiri si experiente frumoase, avem nevoie de iubire ca sa o mai indulcim, chiar daca iubirea ne face viata un calvar, o cautam in continuare.
Fiecare are pe cineva anume, legenda sufletelor pereche suna asa, la inceputul timpului, oamenii erau putini, asa ca o jumatate din fiecare persoana s-a luat si a fost trimisa in alta parte, devenind sufletul sau pereche, nimeni nu va fi niciodata multumit pana cand nu-si gaseste jumatatea.