Întrebări pentru atei:
1. Poate ateismul să explice moralitatea și rațiunea?
2. La ce etalon se raportează ateii când decid ce e bine și ce e rău?
Răspunsurile să fie însoțite de dovezi concrete, nu de povești și link-uri!
Binele și răul, rațiunea și morala sunt înscrise în codul genetic, își au originea în proprietățile materiei, selecția naturală și evoluția în timp.
Binele și răul au sens doar pentru viețuitoare, sunt înscrise în codul genetic și sunt o caracteristică a viețuitoarei.
Selecția naturală face totul fără voință și fără știință. Aleator au loc mutații genetice care determină un anumit comportament al viețuitoarei, apoi viețuitoarele care fac ce trebuie supraviețuiesc și restul mor. Asta e toată selecția naturală și modul de a scrie codul genetic fără voința sau știința cuiva.
Ce e bun pentru o viețuitoare poate fi rău pentru alta și invers.
Binele pentru o viețuitoare e tot ceea ce înlesnește executarea programului de viețuitoare: strângere de resurse, adaptare la mediu și înmulțire.
O viețuitoare care nu știe ce e bine și ce e rău nu se poate adapta la mediu, nu se ferește de pericole, nu strânge resurse, nu se înmulțește și dispare cu tot cu codul genetic ce nu conține informații despre ce e bine și ce e rău.
La fel se întâmplă și cu voința și cu sentimentele.
Pentru altcineva în afară de viețuitoare, binele și răul n-are nici o valoare. Un zeu sau o piatră nu e afectată dacă eu trăiesc bine sau prost, dacă ma simt bine sau nu, dacă trăiesc sau nu.
Prin urmare, dacă aș presupune că există un zeu atotputernic, acela nu e sursă de moralitate, de dreptate, de bine sau de rău.
Ce e bine și ce e rău știe fiecare viețuitoare fără a fi nevoie de un zeu care să-i spună ce e bine și ce e rău și pentru că veni vorba de indicațiile zeului, un zeu invizibil, surdomut, inexistent și care nu face nimic în mod cert nu e sursă de informații de nici un fel.
Oricine poate spune orice în numele unui zeu invizibil și surdomut și nu avem nici o confirmare din partea zeului.
În felul acesta zeul devine o sperietoare de tip Bau-Bau, o minciună menită să justifice dorințele și acțiunile unor oameni necinstiți care profită de naivitatea omului cerând credință și încredere în numele unui personaj inexistent, personaj de poveste primitivă, puerilă, fantezistă și absurdă.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Sursă mai oficială și mai credibilă decât Biblia nu există și voi totuși sunteți atei. Hmm...ciudat.
Răspunde
1. Ce legatura are moralitatea si ratiunea cu credinta in bau-bau sau lipsa credintei? Exact, nici una!
2. Codul Penal, biblioteci intregi de carti de psihologie, etica, si varianta cea mai simpla e proverbul ala vechi si bun care zice "Ce tie nu-ti place, altuia nu face." si se aplica in aproape orice situatie, mai putin aia in care tu esti masochist si aia din jur nu.
Mulțumesc pentru răspuns. Tot ce se poate. Nu sunt biolog ca să știu de toate. Zicea cineva de un morcov că a evoluat din ceva ce nu prea arăta a morcov. Nu cunosc biologie destulă și nici nu sunt așa de interesat, pentru că nu am timp și tot găsesc altceva de făcut. Poate voi mai citi câte ceva, cândva, dar nu cred că o voi face.
Eu zic că e din cauza timpului. Timpul scurt, condiții diferite și de aceea nu se vede evoluția.
Relativ la Dumnezeu, ca să faci toate viețuitoarele acestea care nu sunt bune la nimic din punctul de vedere al zeului și care se mănâncă una pe alta înseamnă un zeu fără inteligență, fără voință, fără iubire, deci un asemenea zeu arată mai degrabă ca ceva mort.
Chiar și ideea de nemuritor și atotputernic înseamnă moarte, pentru că ceva atotputernic și nemuritor nu are nevoie să facă nimic, deci nu face nimic și e mort.
Viața înseamnă mișcare, înmulțire. Să faci purici și păduchi e la fel lipsă de inteligență, de voință și de iubire. Să faci viețuitoarele să moară e la fel lipsă de sentimente și de iubire.
Dacă ești în stare să faci așa ceva, atunci faci de la început ceva perfect și atunci nu mai aveam selecție naturală deloc.
Să fii în stare să faci așa ceva înseamnă că poți comunica. Dacă nu comunică înseamnă că Dumnezeu e mort.
De asta avem așa de multe religii pentru că Dumnezeu e mort sau nu-l interesează. Poate a făcut tot ce se vede ca să nu stea degeaba.
Boli, moarte, războaie, hoție, minciună, neștiință înseamnă un Dumnezeu mort sau indiferent. Dacă el mai trăiește și e indiferent, e problema lui și nu mă interesează ce face, ce nu face, ce vrea sau ce nu vrea. Oricine poate spune orice în numele lui și atunci Dumnezeu devine un personaj imaginar care nu e bun la nimic în afară de înșelăciune. Orice mincinos când vrea ceva de la un naiv spune că Dumnezeu vrea. Dacă e invizibil, surdomut și neputincios sau indiferent nu am ce face cu Dumnezeu. Dacă a făcut viața, să fie sănătos, că eu nu i-am cerut viață. Poate să și-o păstreze pentru el.
Iar cine îmi spune că Dumnezeu vrea ceva sau a făcut ceva, nu-l cred, nu-l iau în seamă și pentru mine tot ce e legat de Dumnezeu înseamnă doar minciună.
Nu m-ar deranja dacă Dumnezeu ar fi scris codul genetic. Dar dacă avea o asemenea știință, înseamnă că putea comunica cu omul, putea să facă omul perfect, să nu se îmbolnăvească, să nu moară, nu făcea purici și păduchi.
Dacă a făcut niște viețuitoare neputincioase, neștiutoare, muritoare și care se mănâncă una pe alta (tot timpul mănânc produse de origine vegetală și animală), nu comunică cu omul și avem moarte, boală, neștiință, necinste și războaie, atunci Dumnezeu ori nu are inteligență destulă și a făcut viața la întâmplare, ori nu-l interesează, ori e mort. În oricare dintre situații nu am nevoie de el și cum oricine poate spune orice în numele lui și el e invizibil, pentru mine Dumnezeu = minciună.
Teoria evoluției e mai reală și explică de ce avem boală, moarte și războaie. Viețuitoarea numită virus sau bacterie mănâncă omul și avem boala. Viețuitoarea numită om se luptă pentru resurse, supraviețuire și înmulțire si avem:
muncă, hoție, tâlhărie, înșelăciune și războaie.
Deci teoria asta cu selecția naturală și evoluția se potrivește cu realitatea.
Dumnezeu nu ajută cu nimic. Omul singur muncește, fură, înșală și tâlhărește ca să poată trăi. Nu-mi folosește la nimic Dumnezeu. E un mort și o minciună.
Ușor, ușor începi să ieși la lumină.
Sunt extrem de multe lucruri pe care nu le înțelegi...
Totuși, în tine există o speranță să te trezești. În cei mai mulți de aici nu există această speranță. Sau, cel puțin așa se observă momentan.
Dacă zeul vine și învie toți morții, vindecă toți oamenii și comunică cu omul, atunci e ok. Altfel nu mă interesează nimic despre el.
Înțelegi că nu înțelegi mai nimic? Nu încerca să intri în lucruri care momentan te depășesc. Smerește-te, roagă-te și apoi caută răspunsuri! E simplu...
Dumnezeu este dragostea, bunătatea, mila, blândețea, smerenia absolute. Când vei înțelege asta, viața ta se va schimba.
N-am la cine să mă rog. Dacă zeul e invizibil și surdomut înseamnă că nu există. Oricine poate spune orice în numele zeului și atunci am credința egală cu zero în tot ce se spune despre zeu.
Zeul e fals. Un zeu care poate face adn și nu poate vorbi e mort.
Dacă zeul mort are viață veșnică înseamnă că viața veșnică e moartea.
Moartea vine oricum, deci n-am ce să-i cer zeului. Moartea (viața veșnică) o am garantat.
Contează cel mai mult unde ne petrecem veșnicia...
Acum vorbești cu ușurință despre toate acestea, dar dincolo vei plânge cu amar și nu se va mai putea face nimic.
Roagă-te cu inima zdrobită și sinceră la Dumnezeu și vei afla răspuns fără doar și poate. Dumnezeu nu intră nicăieri dacă nu este lăsat să intre. Dorești să trăiești fără Dumnezeu? Ești liber să îți alegi iadul de bună voie.
Când vrei să vezi cum este Dumnezeu, privește frumusețile pe care le-a creat!
Există și lucruri mai puțin frumoase în Creație. Știi de ce? Ca să facem apreciem frumosul. Dacă toate erau frumoase, nu știam ce e frumusețea. Nu poți cunoaște gustul dulce, dacă nu cunoști și restul tipurilor de gust.
În tine există o speranță...
Îmi pari un tânăr în jur de 16 ani care e înșelat de tatăl minciunii...
Zeul nu mi-a spus nimic, oamenii pot fi mincinoși, neștiutori, prost informați, Rai și Iad n-am văzut, mântuire n-am văzut, viață veșnică n-am văzut, am înțeles că viața veșnică e moartea care nu mai înseamnă viață deloc, deci urmează nimicul. Viața e drumul spre moarte. E bună pentru cei care apreciază drumul spre moarte.
Simțurile, voința și sentimentele tot din selecția naturală vin. Prin învățare se mai îmbogățesc dorințele și sentimentele.
O viețuitoare care nu simte, nu se ferește de pericole, nu găsește resurse, nu se înmulțește, moare și așa dispare codul genetic de viețuitoare fără simțuri.
O viețuitoare care nu are dorință, nu strânge resurse, nu se ferește de pericole, nu se înmulțește și la fel dispare.
Selecția naturală nu dă numai capacitatea de a avea dorință, dar dă exact și ce trebuie să dorească viețuitoarea, pentru că o viețuitoare care nu vrea să trăiască, să strângă resurse, să cerceteze mediul, să socializeze cu alte viețuitoare și să se înmulțească dispare și așa rămâne doar codul genetic ce conține exact ce trebuie să vrea viețuitoarea. O viețuitoare care are capacitate de învățare mai mare, dobândește și alte dorințe, dar în principal rămân valabile dorințele din codul genetic.
Așa apar homosexualii. Unii prin învățare și alții genetic. Așa cum un heterosexual e atras de sexul opus ca să se înmulțească, tot așa o mutație genetică poate determina atracția către același sex. Selecția naturală reduce numărul homosexualilor pentru că nu se pot înmulți între ei și atunci se combină și se pierde caracteristica homo.
Declanșarea sentimentelor inclusiv de iubire își are originea în codul genetic și asigură înmulțirea, socializarea și strângerea de resurse.
În cele din urmă, viețuitoarea e un roboțel care execută programul de viețuitoare: strângere de resurse, supraviețuire și înmulțire.
Omul fiind mai capabil, având o capacitate ridicată de simulare a desfășurării evenimentelor, de învățare și de comunicare, viața omului e mai complicată, dar se reduce la aceleași lucruri ca și pentru o viețuitoare mai simplă.
Moartea vine tot din selecția naturală. O viețuitoare care trăiește mult sau nu moare niciodată, nu mai suferă modificări genetice suficient de des și rămâne neadaptată la mediu, moare și dispare cu tot cu acel cod ce conține viață lungă. Trebuie să existe un echilibru între durata de viață și capacitatea de a se înmulți și de a evolua prin mutații genetice.
Binele și răul tot din selecția naturală vine. Viețuitoarea care nu știe ce e bine și ce e rău, nu se ferește de pericole și moare.
Comportamentul de bază al viețuitoarei e dat de selecția naturală și e conținut în codul genetic. Suplimentar se adaugă comportamentul dobândit prin învățare. Un animal domesticit e un exemplu de comportament dobândit prin învățare. Așa e și un om religios, învățat să aibă un anumit comportament dobândit prin învățare.
Creierul omului funcționează prin încercare, eroare și învățare.
După ce încearcă și vede rezultatul, omul ține minte și după aceea nu mai e nevoie să încerce, pentru că face ceva ce știe.
Așa e și tabla înmulțirii. Omul o memorează și o aplică fără să mai numere pe degete sau cu bile ca să facă o verificare practică.
De multe ori omul învață de la alții și ajunge să facă treabă bună cu efort puțin.
De învățare fără verificare se folosește omul mincinos în religie. Omul mincinos îi sugerează naivului niște acțiuni, niște ritualuri menite chipurile să îmbunătățească viața omului. Omul naiv e îndemnat să meargă pe credință, fără dovezi, doar pe presupuneri, povești, coincidențe, "minuni" și după ce se obișnuiește merge așa toată viața, dar realitatea arată că e minciună. Ce fel de zeu e acela atotputernic care iubește omul și nu e în stare nici măcar să vorbească, dar să mai și facă ceva. De asta avem sărăcie, neștiință, boală, moarte, înșelăciune, tâlhărie și războaie, pentru că zeul e minciună.
Dacă moralitatea vine de la zeu, în ce fel vine? Zeul e inexistent, invizibil, mut și inactiv. Cum poate zeul îndruma omul dacă e invizibil și mut?
Oricine poate spune ce vrea în numele zeului, pentru că zeul nu zice nimic și atunci realitatea e că moralitatea tot de la om vine și tot din codul genetic, selecția naturală și evoluția în timp.
Rațiunea e capacitatea viețuitoarelor de a modela, de a simula desfășurarea evenimentelor. Creierul acumulează informații pe care apoi le combină pentru a vedea ce iese și folosește șabloane fie cu originea în codul genetic, fie dobândite. O pisică când vede un șoarece, având șablonul comportamental genetic, îl atacă ca să îl mănânce. Același lucru se dobândește și prin învățare. Puii văd la mama lor cum vânează și prin învățare se creează un model, un șablon care e aplicat practic în funcție de situație. Asta e rațiunea. E aplicarea modelelor, modelarea și dobândirea modelelor. Un om care învață tabla înmulțirii învață un model și îl aplică. Un animal care face o săritură, are modele pe care le aplică, înainte de a face săritura. Rațiunea e capacitatea de a vedea în viitor folosind modele sau șabloane. Exemplu de rațiune a unui om religios:
Omul religios e învățat că se îmbolnăvește pentru că a păcătuit, a ales greșit sau are neamuri care au păcătuit și ca să se vindece trebuie să facă ritualuri și să se roage. De îndată ce omul religios se îmbolnăvește, el are șablonul memorat. În loc să caute un tratament serios, începe cu ritualuri și rugăciuni. Asta e rațiunea omului, deci contează ce înveți ca să poți aplica. Dacă înveți tabla înmulțirii greșit, vei face înmulțiri greșite. Dacă înveți niște ritualuri religioase neconforme cu realitatea, vei acționa greșit. Omul nu spune întotdeauna adevărul fie că nu-l știe, fie că minte și atunci înainte de a învăța un model, mai ales atunci când există suspiciuni că e un model fals, trebuie să verificăm practic și logic dacă acel model e corect. Dacă îmi spune cineva că Dumnezeu e atotputernic și mă iubește, atunci eu verific. Vorbește el cu mine? Nu. Deci e un model fals. Cum să mă iubească, să fie atotputernic și să nu vorbească cu mine? E o contradicție. Prin urmare un asemenea model nu-l includ în comportamentul meu, pentru că e fals. Așa trebuie să facă omul dacă vrea să nu fie mințit și înșelat. Trebuie să verifice. Eu am verificat și pentru mine Dumnezeu = minciună sau un fals și de aceea Dumnezeu nu e creatorul vieții, pentru că o minciună nu poate crea viață. Minciuna e doar o afirmație falsă folosită de omul mincinos pentru a înșela omul naiv. Minciuna e de folos mincinosului, dar e nocivă pentru cel înșelat.
La ce etalon mă raportez eu ca ateu când decid ce e bine și ce e rău?
L-aș lua ca etalon pe Dumnezeu, dar Dumnezeu e minciună și nu pot lua o minciună ca etalon.
Cărțile religioase sunt scrise de oameni, deci etalonul omului credincios nu e Dumnezeu. Etalonul omului credincios vine de la omul care scrie cartea religioasă. Dumnezeu e minciună, deci omul care scrie cartea religioasă e un mincinos sau în cel mai bun caz un neștiutor și atunci etalonul de moralitate, de bine sau de rău pe care-l are omul credincios e omul mincinos și/sau neștiutor.
Dumnezeu e minciună, omul care scrie cartea religioasă e mincinos/neștiutor și atunci de unde să iau etalonul?
Fac și eu ce face toată lumea. Mănânc produse de origine vegetală, animală și chimică, ajut când pot, nu fac rău când pot face rău. Ce înseamnă rău? Rău înseamnă minciună, înșelăciune, tâlhărie, furt, distrugere, dușmănie. Binele înseamnă mâncare, haine, știință, adevăr, prietenie, ajutor, corectitudine. Sunt multe lucruri bune și multe rele.
Astea sunt viețuitoarele. Niște roboței programați de selecția naturală și prin învățare.
E necesară viața? Are valoare? E necesară și are valoare doar pentru viețuitoare. Dorința de viață e o caracteristică a viețuitoarei, o instrucțiune din codul genetic.
Natura știe să programeze? Nu.
Natura înțelege ce face și ce programează? Nu.
Natura vrea să programeze viețuitoarea? Nu.
Atunci cum se programează, cum se scrie codul genetic de către natură fără inteligență, fără știință, fără dorință și fără iubire?
Simplu. Materia are proprietăți. Atomii se unesc în molecule. Apare cod genetic la întâmplare. Codul care generează o viețuitoare, care se înmulțește și strânge resurse merge mai departe și apar mutații, cele bune se păstrează, cele rele dispar, pentru că moare viețuitoarea.
Natura nu știe ce face, nu înțelege nimic, nu vrea nimic, nu o interesează nimic. Apar mutații la întâmplare și dacă merge e bine și dacă nu merge e la fel foarte bine.
În miliarde de ani și diverse condiții de viață apar viețuitoare și viața se complică.
E mai logic ca Dumnezeu să fi făcut viața? Nu, pentru că Dumnezeu nu avea nici de ce să facă viața și nici nu avea de ce să o lase la întâmplare și să fie absent.
Dă Dumnezeu sens vieții? Nu. Dacă el ar fi făcut viața, ar fi fost dorința lui, nu a mea și atunci el are nevoie de viață, nu eu. Eu nu i-am cerut viață. Poate să și-o ia înapoi oricând.
De ce îi place omului viața? Selecția naturală spune de ce. Dorința de viață e o caracteristică a viețuitoarei și e înscrisă în codul genetic.
Îl pot opri eu pe Dumnezeu să facă viață dacă e atotputernic? Nu.
E Dumnezeu împotriva homosexualilor? Nu, pentru că e atotputernic și nu face nimic. Trebuie atunci eu să elimin homosexualii sub pretextul că așa vrea Dumnezeu? Nu, dacă nu mă deranjează cu nimic. Dacă lui Dumnezeu nu-i plac homosexualii, n-are decât să-i elimine el că doar e atotputernic.
E Dumnezeu împotriva războiului, minciunii, înșelătoriei, hoției, sărăciei, bolilor, neștiinței și primitivismului? Nu, pentru că e atotputernic și nu face nimic, deci noi trebuie să facem bine.
La ce e bun atunci Dumnezeu? La nimic.
Ți-am mai zis că suferi de delir mistic deoarece pretinzi ca poți citi în mintea mea și stabili în locul meu că aș fi un ateu. Adică pretinzi că știi mai bine decât mine care sunt credințele *mele*.
Și da, dumnezeiașul *tău* pune corectitudinea ideologică deasupra a orice. Exact ca Big Brother din 1984 de George Orwell. Eu cred în Dumnezeu, nu în dumnezeiașul tău. Tu crezi într-o caricatură de Dumnezeu: tiranic, despotic, totalitar, având toate patimile omenești (ură, gelozie, furie, sete de răzbunare, dorință de pedepsire, dorință de distrugere, obsesii sexuale, etc.).
Ce zici tu e ca-n filmul ala în care-i explică regizorului că fratele său nu a fost omorât de serviciul secret ci s-a "sinucis" în momentul în care a început să lupte contra sistemului. Adică ai tupeul să echivoci legile naturii cu corectitudinea ideologică. Echivoci niște legi complet amorale cu o ordine ideologică totalitară instituită chipurile de Dumnezeu.
https://nl.pinterest.com/pin/332492384965483824/
Iar ceea ce e cel mai grav: nu ai nici urmă de dovadă că ai dreptate. Faptul că BOR zice ca tine nu este în mod obiectiv o dovadă a ceea ce afirmi.
Răspunsul la întrebarea dvs. este conținut în cuvântul „adevărat".
Toate religiile promit lucruri - crede în mine și vei merge în rai, reîncarnarea este reală, noi suntem poporul ales etc. O mulțime și o mulțime de promisiuni. Dar aproape toți promit un lucru în comun: religia noastră este SINGURA religie adevărată. Întrebați orice musulmani, creștini, budiști devotați etc. și îți vor spune: Noi ne-am dat seama, iar celelalte sărmane suflete amăgite sunt pur și simplu pradă greșelii.
Dar aici se află răspunsul la întrebare.
Dacă creștinii cred că a lor este singura religie adevărată, iar musulmanii cred că a lor este singura religie adevărată, este clar că un grup (sau ambele) greșesc.
Deci care este? Există vreo modalitate de a ști?
Imaginează-ți o întrebare similară: Câte roci sunt în ocean? Dacă ai întreba un milion de oameni, ai putea primi un milion de răspunsuri diferite. Nu există nicio modalitate de a ști sigur, nu?
Corect.
Religia nu poate fi „adevărată" în măsura în care înțelegem acest cuvânt. Adevărat implică un grad de dovezi care să susțină afirmațiile tale cu privire la validitatea unei declarații. Dar religia (și credința în general) este credința în ceva fără dovezi pentru asta. Prin definiție, un lucru nu poate fi verificat ca fiind adevărat fără niciun fel de dovezi.
Deci există un răspuns la întrebarea dvs. Singura religie adevărată este:
Nici una dintre cele de mai sus.
Nicio religie nu are dovada validității ei. Dacă ar avea-o, nu ar fi religie. Ar fi știință. Nu există o religie adevărată - doar credință.
Dave Consiglio
Deci ăsta e spielul: dacă spui că vorbești adevărul fără a oferi o metodă clară, concretă, acceptată pe larg de experții în materie pentru a stabili valoarea de adevăr a propozițiilor enunțate de tine, atunci vorbești pur și simplu în dodii. Nici măcar nu e nevoie ca ele să fie false, simplul fapt că valoarea lor de adevăr nu poate fi stabilită metodic este suficient ca să vorbești fără sens.
Iar teologia nu poate fi adevărată în mod obiectiv deoarece teologia sectei tale nu este acceptată drept adevărată decât de secta ta și nu de alte secte religioase. Obiectiv=valabil în mod intersubiectiv, iar teologia n-are cum fi valabilă intersubiectiv.
Iar daca tot n-ai inteles: paradigma moderna este ca omul judeca Biblia si Biserica, nu ele pe om. Explicat frumos pe http://www.columbia.edu/acis/ets/CCREAD/etscc/kant.html
1. Mă bazez pe mulțimea de oameni care au ajuns sfinți prin intermediul Bibliei.
Mă bazez pe sutele de profeții deja împlinite.
Mă bazez pe informațiile oferite de Biblie cu mult înainte ca știința să le descopere.
2. E scrisă de oameni aflați sub influența Duhului Sfânt, nu de simpli oameni.
3. Biblia nu se poate interpreta după propria minte. Pentru a înțelege Biblia ai nevoie de trăire duhovnicească profundă. Noi, cei care nu avem o astfel de trăire trebuie să ascultăm tâlcuirile celor care au o astfel de trăire. Altfel ajungem în rătăcire așa cum au ajuns miile de secte.
Te asteptai la altceva decat un rationament circular? Biblia e sursa sigura fiindca e de inspiratie divina si daca scrie in ea, asa e. De unde stim ca e de inspiratie divina biblia? Pentru ca scrie in ea! Pfoaaai, tu iti dai seama ce misto e sa fumezi niste sfint duh de-asta? 
1. De acord. Si ce treaba are cu Dumnezeu? Niciuna.
2. Cum te raportezi la un etalon suprem daca nu stii care e etalonul?
Daca gasesc maine o piatra pe care scrie ca esenta vietii e sa ucizi cat mai multi oameni, cum imi demonstrezi ca etalonul e cel dupa care te iei tu, nu acesta?
Nu-ti pot dovedi ca e gresit daca tu crezi ca e ok sa inpusti oameni. Si nici tu nu imi poti dovedi ca e corect ca nu o faci.
Etalonul de care zici tu nu exista. Faptul ca tu crezi in ceva, nu inseamna ca are sens si ca acela e adevarul absolut.
Daca acela care a povestit prima data despre Iisus gresea 3 cuvinte, acum te aruncai de pe bloc ca o dovada de iubire de Dumnezeu, prezentata in biblie. Noroc ca nu a gresit. Sau ghinion?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
