O parerea despre Teoria Proportiilor a lui Eudoxiu.
Exista o ordine, aranjament, forma, model, masura, structura in univers care putem spune ca este buna si frumoasa? Sau totul este gol, dincontiunuu, contingent si imposibil?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Prin contingent se intelege contradictia. Este unul din conectorii lógici (operatorii lógici) in lógica lui Aristotel.
Ca sa intelegi vezi Diagramă Venn.
Teoría multimilor de Georg Cantor, George Boole, Ernst Schröder, etc.
Clasa este numita o colectie, serie, conjunt care au aceeasi característica in común. Categoriile/predicabilele se structureaza/ordoneaza.
Doar anumite elemente/categorii sunt acceptate in acel conjunct (teoría unitatii) altele sunt respinse. Empdocle spune ca universul a luat nastere din iubire (unitate) si discordie. Trebuie sa accepti structura unitara. Cum acel Unu, Principiu este analog cu logosul iar ananke (cosmosul) este tot subordinat (analog) acestor doua principii. In biblie se vorbeste de intaiul nascut, respectarea parinitilor si de Iisus ca inceput, primul, cap, etc. Deci de la axiome (principii ne indepartam) si mergem la silogística ca sa intelegem aceasta impletire (unitate). Silogística ne invata cum se úneste sau separa subiectul de predicat? Ca sa intelegi pasul acesta trebuie sa treci de la Parmenide care vorbeste de principiul identităţii si non idenditatii si sa crezi in analogie (unitate) si continuitate, pentru ca exista principiul unitatii (iubirea) care úneste lucrurile. Vedem ca lucrurile sunt unite. A=A (lógica formala); p si nu p (principiul non-contradicției).
Daca spun: Toti (cuantificator universal) oamenii se numesc Sabin. Cum reprezinti acest lucru?
Faci un cerc (multime) pe care il numesti oameni si alt cerc langa pe care il numesti Sabin. Cercul Sabin il pui in Cercul oamenilor (faci un cerc mare si inauntru pui un cerc mic). Insa daca spun: Unii oameni se numesc Sabin Aici faci doua cercuri (teoría multimilor) care se intersecteaza. Vezi si relatia parte-tot, fractiuni, minimul común multiplu, etc.
Eu aici ma indepartez de sustantivism (analogía fiintei) si stabilesc teoría conjunctului (multimea, comunitatea, familia, universalismul). Fac un isomorfism, ma indepartez Eu(subiectiv) si il pun in realatie cu predicatul. Exista o dialéctica si comunicaré. O tridimesionalitate care il pune in relatie cu stiintele sociale. Un inconstient colectiv (instanta) care il pune in relatie cu anima mundi (structura lumii). Demiurgul si tehnicul lumii vrea acest spatiu gol ca sa deseneze si picteze oamenii cum vrea. Face pe Logosul si ii indeparteaza pe oameni de adevar (le orbeste si intuneca mintea). Spatiul este proxemic individului de aceea exista politicul (anima mundi, structura). Omul traieste in sanul ei, este o referinta pentru el. De aceea exista Regula de aur, Principiul neagresiunii, etc. Vezi autonomíe versus socializare, structura versus agentie.
Eul este o fiinta sociala nu nu inmanentim inchis. Este trascedent si inherent in lume. Este aruncat in lume (Dasein). Nu este facut sa fie "in se" ci in "alio". Inesse (sa fie acolo) nu sa nege lumea. Este o fiinta imitativa (mimesis).
Vezi ce spune Husserl ca constiinta este intentionala nu sa fie solipsist. Existentialistul Sartre spune ca traim din atentia celuilalt. Bebelusul cand se naste este dependent de atentia parinitilor. Deci suntem o fire deschisa la intalnire.
Ei bine atomistii rup subiectul de societate si rup legea continuitatii (continuism versus atomism). Il paralelizeaza de valori si cultura si nu cred in stiinta obiecticva. Ei cred ca subiectul este static ci nu dimanic.
Cred ca pentru a ajunge la o finalitate nu are nevoie se treaba printr-un mediu (teoría jocurilor). Vad un subiect autarhic, autosuficient si egoíst ci nu legat de comunitatea si valori. Cred ca ajung la cauza finala fara sa treaca printr-o cauza formal si cauza eficienta. Nu intamplator avem modele si arhetipuri ci pentru a ne arata ca exista calea (cauza formala si eficienta de care am muri daca nu ar exista). Daca nu ar exista o metodologíe sau o forma pentru a ajunge la telos am muri. Intreaba orice tehnic sa vezi ca orice opera pentru a functiona are nevoie de aceste 4 cauze.
Răspunde 
"Sau totul este... imposibil?" Cum să fie imposibil? Uite că a fost posibil, din moment ce există (universul) și îl vedem. Nu a fost imposibil, ci posibil.
A fost posibil datorita lui Parmenide care afirma A ci nu NON-A sau a lui Heraclit care afirma multiplul.
Atomistii afirma NON-A, absurditatea, vacuitatea, lipsa de sens, ratiune, cinismul, antisocialismul, vad un spatiu gol fara intersubiectivitate.
Mai buna este identitatea lui Parmenide si multiplicitatea lui Heraclit decat vacuitatea. Aristotel sau Universalistii cu categoriile/genurile/specile, etc., acesta multiplicitate a lui Heraclit o ordoneaza si ii gaseste un sens.
Platón adauga in genurile supreme mismisitatea si alteritatea (eu si altul). Este ceea ce se cheama in ziua de astazi personalitate multipla, álter ego, omul tertiar (Third man factor). Acestea sunt moduri de a fii, principii si fundamente naturale. Deci Platón in cele 5 genuri supreme adauga genul ALTUL. Acest altul esti tot tu. Daca nu ai avea acest MOD SAU VIRTUTE DE A FII nu ai mai avea sansa la intalnire/cunoastere. Cand asculti o múzica sau vezi ceva acel stimul este o multiplicitate (stereo, tridimesionalitate) care se úneste (unitar). In Coloseni spune: Toate s-au pentru El. Deci omul are o afectiune pentru cunostinta.
Cu contingent-ul ăla tot n-am înțeles. Dex-ul dă 4 definiții pentru contingent; niciuna nu pare să fie ceea ce spui tu (contradicția). Deci, care dintre cele 4 definiții din dex se aplică în contextul dat de tine? Nu mă du prin labirintul filosofiilor grecești, ci răspunde-mi direct la întrebare: Ce vrea să însemne afirmația "Universul este contingent"? Te întreb fiindcă am mai întâlnit această afirmație, pe net, în diverse articole de filosofie.
Materialismul Dialectic intelege Logica Formala (dialéctica formala) diferit.
Parmeneide este monist. Cand afirma A si dupa aceea NON-A....nu se refera ca NON-A este opusul lui A. Ci se refera ca daca il contrazici pe A...A nu mai II. A nu se schimba ca si cum tu ai putea vorbi de un opus. A ori ii A ori nu ii A. Deci dialéctica se refera la altceva nu cum iti dau ei impresa ca exista opusul si contradictia la orice. Daca intelegem dialéctica in sensul acela nu vom intelege diada si dialogul.
Ce inteleg prin univers contingent? Inteleg holismul care spune: Întregul este mai mult decât suma părților sale"
Holismul se crede Organicism. Spune ca studiaza suma partilor dintr-un intreg insa la final uita intregul si reduce partea la intreg (are un viciu care trece neobservabil). Intregul trebuie sa reduca partea (exista o ordine, un principiu, un sens, un cap-coada nu coada-cap ca dupa aceea strici traiectoria). Altfel se formeaza haosul anarhia, paradoxul, dezordinea, etc.
Si aici intram in Pisica lui Schrödinger, Formalismul Cuantic, Interpretarea Copenhaga, Atomistii si toti astia care afirma incertitudunea (hazardul, haosul). Ei bine nu exista NOROC ci exista o ratiune (univers stiintific, cunoastere stiintifica) care are o ordine. Nu am timp de lucrurile astea acum.
Exista multe exemple insa iti dau unu: Descarte spune ca el gandeste dupa aceea exista. Aici pune centrul in gandire (antropocentrism) si neaga principiul realitatii externe (teocentrismul). Neaga orice legatura cu creationismul si naturalismul.
Voluntarismul, psihismul se distantiaza de creationism si afirma nimicul si discontinuitatea.
Vorbesc de un personalism/sustantivism fara realism. Neaga macrocosmosul in numele microcosmosului. Israelitii isi construiau ziduri, principii, valori, etc., pentru ca credeau in macrocosmos, nu se credeau marginati si exclusi social.
"Ce inteleg prin univers contingent? Inteleg holismul care spune: Întregul este mai mult decât suma părților sale"
Ți-am zis că dex-ul dă 4 definiții pentru contingent. Niciuna nu se potrivește cu ce ai scris tu aici. Deci, ce e greșit: dex-ul sau explicația ta? Eu zic că amândouă. Hai să-ți spun tot eu care e adevăratul înțeles al lui contingent. Uite aici definiția în engleză:
"1. dependent on or conditioned by something else. 2. : likely but not certain to happen : possible."
Vezi articolul "La conciencia humana y el emergentismo* Ricardo Braun" ca sa intelegi conceptul de EMERGENTISM (straturile realitatii). Aceste straturi ne vorbesc de o pluralitate intr-un tot (organicism). Ei bine Bertrand Russell cu principiul reductibilitatii spune ca un strat poate sa reduca totul. Treaba este totul este bine organizat de la A-Z nu Z-A.
Vezi pătratul opoziției. Prima data trebuie sa intelegi logică propozițională. Parmeneide vorbeste de judecati/gandire nu de definitii. Mai incolo iti vorbec mai general ca acum nu am timp.
Pana atunci vezi si tú ce spune Russell cu teoría tipurilor si principiul reductibilitatii daca te plictisesti si iti place matemática. Citeste Émile Boutroux daca ai asa mare interés despre aceasta contingenta. Unde sunt multi puterea creste, insa nu multi fara calitate. Important este sa ne zidim, cunoasterea ingamfa.
Doar cand acest organicism este bine organizat putem sa vorbim de Ratiune. Cand aceste straturi se uniformizeaza lineal putem sa vorbim cu ADEVARAT DE RATIONALITATE. Evolutionismul aduce ideea de transformare si schimb(opozitie, contingenta), pe cand creationismul de ordine. De la la evolutionisti nu intelegi principii (arche) pentru ca ei spun ca creatia este schimbatoare. De arche, principii si organizatie vorbesc doar creationistii.
"Exista o ordine, aranjament... [despre]care putem spune ca este buna si frumoasa?
totul este gol, dincontiunuu"
nici una, nici alta.
E frumos ce-ți place ȚIE. A doua afirmație e spusă așa, la plezneală, corect?
Ești cumva student la Filosofie?
Am văzut că pui niște întrebări foarte de nișă pe teme filosofice și din păcate sunt cam puțini pasionați de acest domeniu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
