Ne doare la patina de reputatia altora atunci cand le cerem sa toarne adevarul (indiferent de cat de rusinos ar fi), dar ne pasa de reputatia noastra (de aia ascundem unele adevaruri). Io nu ascund adevaruri, dar nici nu descopar minciuni.
Valei maica n-o urasc pentru ca e tot vorba si ea la fel ca adevarul. Putem uri o vorba?
Nu e un paradox, e ceva normal. Uram minciuna, pentru ca nu ne place sa fim mintiti, insa suntem mincinosi pentru ca asta ne aduce unele foloase sau ne scapa de unele belele. Totul tine de perspectiva din care privesti lucrurile - te gindesti la tine cum e ca sa minti, iti convine minciuna, te gindesti cum e sa te minta altii, e normal sa o urasti.
Nu este neapărat un paradox.
Nu ne place să fim minţiţi, dar totuşi minţim.
"uram minciuna desi suntem foarte mincinosi"
Dau un exemplu:
Urăsc zahărul, dar sunt cofetar. (urăsc zahărul, eu nu consum zahărul, dar le dau altora).
Minţi dacă nu ai încotro şi trebuie să minţi, minţi dacă eşti obişnuit să minţi, minţi pentru a nu fi prins, etc. În unele cazuri nevoia te împinge la ce nu vrei să faci, în cazul ăsta... să minţi.
De ce am ura acest lucru? doar il facem zilnic, uneori fara sa ne dam seama
Face parte din complexitatea fiintei umane. Noi insine omul suntem un maraox. Dupa Pascal omul este "Totul in comparatie cu neantul, nimic in comparatie cu infinitul, cale de mijloc intre tot si nimic ". Omul apare ca un paradox fiind marime si micime in acelasi timp, judecator al tuturor lucrurilor si imbecil vierme pe pamant, depozitar al adevarului si totusi ingramadire de eroare si incertitudine.
Tu ai mai escoperit un paradox ce ne caracterizeaza. Si apreciez ca te gandesti la asta.
Buna!
Pai de astase zice,paradoxal!
In fine,expresia,,urasc minciuna,,est foarte uzuala in lumea noastra,dar sunt sigura ca mai multi din jumatate care o folosesc,sunt mincinosi inraiti!
Vorbim despre un adevar,destul de dureros,dar cu certitudine,marea majoritatea s au luat unul dupa altul,si le au trecut si ei la randul lor,precum calitatii,care cica,ii binedefinesc!
Dar binenteles ca, asa cum am mai spus,minciuna este ceva stabilit destul de bine in mintea unui om,si desi,spunem ca uram minciuna,toti mintim,uneori suntem nevoiti,pentru ca sunt destul cazuri,si mie mii s a inatmplat si alteori, poate ca ne am obisnuit asa, nu?
Numai bine!
In sfarsit ai realizat ca esti o mare ipocrita cam tarziu. Dar mai bine acum decat niciodata.
Mai bine decat sa fiu o pacoste de care numai scapa lumea pe TPU
daca vezi nimeni nu mi-a raportat intrebarile...hmmm de ce oare?
Taci ca ai fost de vreo 2 ori suspendata. Si cine ma rog nu are loc de mine? Nu aud pe nimeni sa se planga de mine... In schimb pe tine te injura toti.
Nu uram minciuna, uram sa fim mintiti, suntem mincinosi fiindca este in natura umana sa fim asa.
Pai mintim insa nu ne place sa fim mintiti
mi-am adus aminte de o citata-" comporta-te asa cum ai vrea ca altii sa se comporte cu tine"
inteleg, ca minciuna uneori este folositoare daca dorim ca omul apropiat sa nu sufere atit de tare, insa minciuna mai devreme sau mai tirziu va iesi la iveala si ii vei face si mai mult rau persoanei dragi.Deacea oameni buni nu mai spuneti atitea minciuni!
Adevarul si sinceritatea sunt calitati foarte valoroase