Nu.nu mi se pare ciudat.fiindca traind in trup fizic, simtea si traia la fel ca noi.si pentru el moartea a fost la fel de ingrozitoare. cand a spus ca lazar a murit, duhul lui s-a infiorat.cand era pe cruce,si a strigat; elai elai. lama sabahtani, la fel suferea durere.a cerut in rugaciune sai fie indepartat paharul acela, dar totusi sa se faca voia tatalui.sacrificiul nu este al lui Iisus.el este modelul nostru de ascultare si de smerenie.de viata curata in slujba tuturor si de dragoste nemarginita si iertare chiar si a celor ce pot ucide trupul dar nu pot face nimic sufletului.si apoi tu ce sacrificiu faci? tu nu faci pentru tine insuti, daramite pentru altii.atatia eroi ai neamului si-au dat viata avand credinta in suflet ca vor invia candva in glorie slava si libertate deplina.ai putea tu sa-ti dai viata pentru neamul tau? Iisus si-a dat viata, pentru intreg neamul omenesc de la geneza pana la apocalipsa.si tu spui ca nu e un sacrificiu mare? inseamna ca ai o cidata scala a valorilor.de la plus catre minus.
Tipu' era prea tare. Căcații ăștia s-au hotărât să facă o religie după filosofiile lui.
Nu era doar o persoana, erau mai multi, s-a inspirat din fimul "The Prestige", o clona s-a vaporizat dupa ce a murit pe cruce, alta a sapat un tunel si s-a ingropat singur si ceilalti au mutat piatra aia mare.Cred ca a fost mentorul lui David Blaine la mers pe apa.Ciudat mi se pare ca a plecat ca magaru-n ceata fara sa puna mana pe nicio groupie.
Uuu.Cîrnat la Stiinta si Filosofie. Wellcome my friend :d.
"Isus" se scrie cu 2 de i : Iisus (nu te supara ca te-am corectat ).
Si inainte de Iisus era moda "tapului ispasitor". Cineva trebuia sa fie invinovatit pentru ceva ce nu a facut. Iar bogatasii nu raspundeau pentru asa ceva, ci doar sclavii. Daca unu din bogatii vremurilor acelea facea o treaba interzisa prin "lege", tapul ispasitor era sclavul.
Aceasta teorie se aplica si in povestea cu Iisus. El a platit pentru "faptele noastre". Si fie vorba intre noi a cam platit degeaba. Povestea a trebuit sa decurga asa pentru a arata omenirii ca el este fiul Domnului...
Dar luand-o dupa mine, draga Cîrnat, eu nu cred in basme. Insa sunt sigura ca exista o forta supranaturala care ghideaza lumea. Ar fi pacat sa zic ca nu exista...
Eu totusi ma iau fara sa vreau dupa Toma Necredinciosul si aici pot cita din Tudor Arghezii : "Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!".
Cu respect, Roxana!
Ca să înțelegi cine era Iisus trebuie să faci rost de o biblie veche de pe vremea lui Carol 2, deci cred că este traducerea Gala Galaction, și nu porcăria de traducere de acum, de la Evanghelia după Ioan!
Își recomand să urmărești cu deosebită atenție primele fraze, este tradus în română, după originalul în engleză :
http://www.youtube.com/watch?v=J4oe8FYj9lk
Evanghelia dupa Ioan 1
și
http://www.starbacks.ca/erdelyilobby/foreign/evang1.htm
Evanghelia după Ioan
1. Întruparea Cuvântului
La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.
El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
Adevărata lumină era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om.
El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit.
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu,
Care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi (şi noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui), plin de har şi de adevăr.
Ioan a mărturisit despre El şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu: «Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.»"
Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har,
căci legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut."
Ăsta este un text cât de cât adevărat și nu se compară cu mizeria actuală :
„ Capitolul 1
1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
7. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.
9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.
16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.
17. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.
18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut."
Tie ti se pare putin pretul pe care L-a platit Domnul Isus la Golgota? El Regele regilor a parasit slava cereasca si a venit pe pamant sa se nasca intr-o iesle,si sa ia asupra Lui toate pacatele intregei omeniri.A ales sa moara si inca moarte de cruce.A fost batut, hulit, scuipat de cei rai.Si mai mult decat atat a avut dragostea si puterea de a-i ierta pe cei care I-au facut aceste lucruri.
Http://www.starbacks.ca/erdelyilobby/foreign/evang1.htm
Evanghelia după Ioan
1. Întruparea Cuvântului
La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o
Deci la început era Cuvântul &
şi Cuvântul era Dumnezeu. ( deci era un d-zeu numit Cuvântul )
şi Cuvântul era cu Dumnezeu ( deci Dumnezeul numit Cuvântul nu era antagonic /( dușmanul ) lui Dumnezeu, el Cuvântul era cu Dumnezeu, deci cei 2 dumnezei Cuvântul & Dumnezeu erau în relații neantagonice!
Deci el nu era unul oarecare, „Cuvântul era Dumnezeu."
La început era Cuvântul
Toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
( Deci Cuvântul trebuie înțeles, ca divinitate /( Dumnezeu ) anterioară Genezei!
Deci Iisus nu era fiul Mariei, Ci s-a întrupat, ca fiu al Mariei!
El fiind Divinitate anterioară Genezei,
El preexistând acestei Maria)
Din contră, asta demonstrează o dragoste fără limite din partea Lui Dumnezeu pentru noi oameni. Tu încearcă să înțelegi altfel această problemă! Să presupunem că tu ești un mare rege, chiar și pentru o perioadă de timp, ai lăsa tronul și te-ai duce să fi: Bătut, batjocorit, umilit, respins, sărac, fără casă și în final în locul morții, un chin groaznic. Ai accepta? Să lași tot luxul de care beneficiai ca și rege? Omenește vorbind, nimeni nu ar face asta. Dar Isus a acceptat, chiar și pentru o perioadă limitată de timp. În calitate de om, putea să păcătuiască și atunci totul era în zadar. El nu este un simplu rege, și-a lăsat atributul de Dumnezeu și a acceptat să experimenteze fizic durerea și suferința oamenilor. Acest fapt întrece capacitatea omului de a înțelege adevărata responsabilitate pe care o are Dumnezeu pentru toți oamenii.
Dragă MoonLight,
Motivele acestea reprezintă alegerea pe care au făcut-o ortodocșii. Desigur, acestea sunt doar o problemă de redactare textuală, fără importanță asupra relației oamenilor cu Dumnezeu. Cei care au ales numele "ISUS" nu pot fi considerați incorecți, deoarece vocalele lungi în limba romană nu se transcriu neapărat prin dublarea vocalei respective (de ex: în cuvântul "mic", vocala " i '' este scurtă; în cuvântul "inimă", vocala inițială " i '' este lungă. Se folosește adăugarea unui " i '' atunci când s-ar face confuzie între cuvinte. De ex: "copii" este cuvântul la plural nearticulat; "copiii '' este același cuvânt, dar articulat). Referitor la cuvântul "ISUS", sau "IISUS" nu este nici o greșeală ce nume se scrie. Este o problemă de opțiune personală.
În traducerea " Biblică " Cornilescu este scris cu un " i " și în versiunea Biserici Ortodoxe cu doi de " i ".
,, El era la început cu Dumnezeu.
Toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o."
Deci Iisus era coparticipant la Geneză
,, Toate au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El."
Evangheliști din evangheliile sinoptice (
((http://ro.wikipedia.org/wiki/Evanghelia_dup%C4%83_Ioan
Evanghelia după Ioan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Evanghelia după Ioan este ultima evanghelie din canonul Noului Testament. În mod tradiţional îi este atribuită apostolului Ioan. În realitate ea este o scriere pseudonimă, fiind opera unui autor anonim.[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Această evanghelie nu susţine că ar fi fost scrisă de martori direcţi la evenimentele relatate:[3][10][11]
„Ele nu pretind că ar fi fost scrise de martori la viaţa lui Isus, iar istoricii au recunoscut de mult că ele au fost produse de creştini din a doua sau a treia generaţie, trăind în alte ţări decât Isus (şi Iuda), vorbind o limbă diferită (greacă în loc de aramaică), trăind în circumstanţe diferite şi adresându-se unui public diferit.[11]"
—Bart D. Ehrman, The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed.
Evanghelia după Ioan a fost scrisă, după părerea lui Harris, între anii 90 şi 100.[12] Ea este astfel cea mai târziu scrisă dintre evangheliile canonice.[12][13]
Evanghelia după Ioan nu face parte dintre evangheliile sinoptice.
Evanghelia pe care o posedăm a fost scrisă direct în greacă şi nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică: mărturie stă prezenţa unei terminologii cu forme stilistice şi cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă.[14] De exemplu dialogul dintre Nicodim şi Isus (Ioan 3:1-12) se bazează pe un joc de cuvinte care e imposibil în aramaică, fiind posibil doar în greacă.[14][15]
Pilda apocrifă
Parabola cu femeia prinsă în preacurvie (Ioan 7:53-8:11), numită Pericope Adulterae sau Pericope de Adultera, constă din versete apocrife: povestirea nu apare în cele mai vechi şi mai credibile manuscrise ale Evangheliei după Ioan,[16] stilul povestirii este diferit de restul Evangheliei, ea include un număr de cuvinte şi de fraze care îi sunt străine acestei Evanghelii,[17] lipseşte bărbatul prins în preacurvie (conform Legii lui Moise, trebuiau ucişi atât femeia cât şi bărbatul prinşi în adulter);[18][19] consensul ştiinţific în critica textuală este că această povestire a fost scornită de copiştii manuscriselor Bibliei.[17] Traducerea New International Version a Bibliei arată că cele mai vechi şi mai de încredere manuscrise ale Evangheliei după Ioan, împreună cu alte izvoare străvechi, nu conţin versetele Ioan 7:53-8:11.[20]
----Evangheliile sinoptice
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecţionat de la Sinoptic)
Expresia evangheliile sinoptice se referă la trei dintre evangheliile canonice: Matei, Marcu şi Luca. Denumirea vine de la faptul că aceste trei evanghelii pot fi aranjate într-un synopsis, adică aşezate în coloane paralele pentru a se observa asemănările şi diferenţele dintre ele în relatarea aceloraşi evenimente. Primul synopsis a fost alcătuit de J.J. Griesbach în 1776.
Cele două probleme fundamentale în legătură cu evangheliile sinoptice sunt determinarea relaţiei literare dintre acestea (problema sinoptică) şi determinarea relaţiei literare dintre acestea şi Evanghelia după Ioan.))
știau despre Iisus omul, iar Ioan despre Iisus -Cuvântul ca Dumnezeu!
Au făcut o traducere în „păsărește" tocmai „ ca să elimine ", că Iisus era divinitate anterioară Genezei!
Dacă Iisus era divinitate anterioară Genezei!
(Și ți-am demonstrat asta, pe textul biblic )
Întrebarea ta, cam stârnește râsul!
Deci la început era cuvântul.
Sper să nu copiez cu greșeli :
„ In (the) beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God. He was in the beginning with God. "
Deci Cuvântul, era o divinitate de la început.
( Deci, ți-am explicat altceva, care tu nu știai!)
Admițând că Cuvântul era o mare divinitate /o divinitate anterioară Genezei, se schimbă multe în modul în care trebuie înțeles corect, Noul Testament.
Draga wales,
Adevarat, problema tine de redactare. Dar un al2lea motiv este folosirea frecventa a acestui nume in vremea lui Iisus. De aceea Biserica a hotarat sa il scrie cu 2 de i. Pai daca o luam bisericeste...sa ramanem pe modul asta, nu?
La orele de religie, elevii invata sa scrie numele cu 2 de i, nu unul. Din primele ore de religie pana acum in clasa a11a am avut nenumarati profesori si profesoare, pot sa spun ca in fiecare an aproape am avut profesorul schimbat, iar in generala, au fost ani in care se schimba profesorul 1 data pe semestru. Dar la nici 1 din ei nu am vazut vreodata scris pe tabla Iisus cu 1 singur i.
Nu-i ciudat. El avenit in trup uman. Vedea simtea etc exact ca noi. Mai ales simtea. Si, hai s-o spunem drept. Daca tu ar trebui sa vii pe pamant cum a venit Iisus, sa faci ce a facut El (considerand ca ai avea puterea) si sa mori cum a murit El, ai face-o?
Si, apropo, este un scarificiu imens, intrucat el a luat asupra lui pacatele lumii.
Care e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai facut tu? Eu zic sa nu judeci tu sacrificiile pana nu ai sa si tu la activ ceva.
Dragă MoonLight,
Dacă tu așa ai învățat la scoală e ok, nu te-am contrazis în privința asta. Este adevărat și faptul că în vremea Lui Isus numele era comun, dar tot nu justifică a fi o greșeală dacă scrii acest nume cu un singur i ". Biserica ortodoxă folosește cu doi de " i - Iisus ", iar bisericile protestante și neoprotestante cu un singur " i - Isus ". Este corect în ambele feluri. Optezi în funcție de orientare.
Am avut o mică dispută teologică cu o altă persoană și i-am scris :
„ Tot prietenului tău Cristi 202 i-am scris :
„ ___________________ Păcatul Non Creației _______________
Sunt și alte tipuri de păcate, despre care preotul nu îți va vorbii . Mă refer la păcatul non creației, care în spate are alte serii întregi de forme de păcătuire.
Nu este nici momentul și nici locul să abordez probleme serioase privind păcatul non creației.
Păcatul Non Creației cunoscut de foarte mulți, ar cam , lăsa muritori de foame, 90% din prelații, de pe planeta asta, care predică religii (incomplete), unde nici nu se vorbește explicit, despre păcatul non creației.
Și religia trebuie înțeleasă ca ceva, care trebuie perfecționat și îmbunătățit mereu.
Toți oamenii independent de religia în care cred, au fost hărăziți de Creator cu harul creației.
Evident că nu de idiot ce, este Creatorul i-a hărăzit, pe oameni cu harul Creației.
Ci pentru că oamenii trebuie să creeze , fiecare după puterile și capacitățile sale.
Extinzând raționamentul cu Creatorul ne idiot, putem pune problema obligației oamenilor de a crea și chiar despre păcatul non creației.
Pentru că fiecare om are datoria și obligația creației.
Ca după puterile sale să pună cărămiduțele lui la edificiul abstract de cunoaștere, progres și prosperitate al omenirii.
Ai obligația / datoria creație, ai obligația ( încă nescrisă în cărțile religioase, ale religiilor incomplete ,) de a așeza cărămiduțele tale, după puterile tale individuale , la maiestosul edificiu abstract, dar necesar, cel de prosperitate și progres al Umanității.
Dacă careva ți-ar fi predicat din evanghelia creației , ( care nu apare ca evanghelie explicită în nici o religie incompletă ), ai fi înțeles că ai obligația creației .
Deci ai datoria să trăiești, să înveți permanent și pe parcursul vieții tale să pui și tu, după puterile tale, cărămiduțele tale, la edificiul abstract de progres și de prosperitate al Omenirii.
Că nu de cretin ce este, Creatorul , te-a hărăzit și pe tine, cu harul creației, așa cum a hărăzit, pe toți oamenii indiferent că sunt creștini, necreștini, sau atei cu harul creației, cu capacitatea de a crea .
Nu ai știut, că ai obligația / datoria creației, dar acum știi. !
Ăsta este rostu vieții tale, să creezi pentru a așeza și tu cărămiduțele tale, după puterile și după capacitatea ta , la impozantul edificiu de cunoaștere, creație, progres și prosperitate al Umanității.
Asta este calea cea adevărată, ăsta este drumul de urmat, în rest nu sunt decât vorbe.
Te-am ajutat, prin ceia că ți-am indicat drumul pe care TU trebuie să mergi, ți-am indicat și motivația de a trăii.
Păcatul non creației este un păcat grav.
Caută să nu păcătuiești, prin non creație.
Sunt evident și multe alte păcate, despre care se mai vorbește în / prin diverse religii.
A păcătui înseamnă de fapt, a face rău cu gândul sau cu fapta, voluntar sau involuntar, asupra a ce are suflet .
Chestia drăguță este că și ne viul are suflet.
Dacă acceptăm că și ne viul are suflet, aspectele legate de ecologie și de valorificarea energiilor neconvenționale capătă niște valențe filozofico- religioase teribil de interesante, în acest context .
Și evident o altă justificare și ar necesita o altă abordare la nivelul acțiunilor și non acțiunilor umane .
Ideea este că trebuie să demonstrăm / să probăm iubire pentru tot ce are suflet.
Caută să nu păcătuiești în general.
Că păcatele nu au iertare .
Sunt și religii mincinoase care vorbesc despre iertarea păcatelor.
( Nu există burete pentru șters /spălat păcatele/radieră pentru șters păcatele, iar dacă vrei să cumperi „ indulgențe" ,, este ca și cum ai arunca banii la gunoi".)
Iar păcatele tale vor atârna ca niște pietre de moară în toate planurile existențiale prin care va trece sufletul și spiritul tău.
Tot păcatele tale vor implica / vor genera o predestinare mizerabilă, în toate existențele tale ulterioare, cu trup material .
Păcatul non creației, este o formă particulară de păcătuire, specifică numai ființelor, care au fost hărăzite / dăruite/ cadorisite de Creator cu capacitatea de a crea .
Nu am spus că trebuie să faci neapărat, statui ca Michelangelo, picturi ca Rafael sau ca Leonardo sau lucruri de astea, cu totul ieșite din comun.
Am spus numai de cărămiduțele tale, după puterile și capacitățile tale.
Dacă vei lucra într-un domeniu tehnic sau științific și vei face o descoperire epocală cu atât mai bine.
După ce vei face asta, vei putea spune spune astea sunt cărămiduțele, puse de mine , și vei avea o mulțumire a ceva bine făcut.
Dumnezeu vine de la latinescul Dominus Deus /
/ Șeful/stăpânul zeilor.
Am voie să îi spun, despre o Divinitate de Ordin Suprem al Întregului Univers ?
Aceasta în condițiile în care am definit, ca fiind Univers suma a tot cea ce există.
În aceste condiții cea ce alții denumesc Universuri capătă denumirea de porțiuni , zone de Univers.
Sub aspect terminologic nu mai putem să mai vorbim de universuri papalele ci vorbim de zone de univers în care au loc fenomene similare .
Nu mai vorbim de expansiunea universului ci de modificări de poziție relativă a unor ansambluri de corpuri , în cadrul aceluiași univers etc . ////
Cred că a apus epoca filozofiilor religioase statice, declarate mincinos, că sunt de sorginte divinică , în favoarea filozofiilor religioase dinamice, permanent perfectibile, în funcție de gradul de cunoaștere al Umanității.
///// Ideea este să nu păcătuiești la modul general și să nu păcătuiești în particular cu Păcatul Non Creație, că în măreția sa Creatorul, în speță Divinitatea de Ordin Suprem A Universului, i-a hărăzit pe toți oamenii , independent de apartenența la o religie sau alta, sau non apartenenta la o religie sau alta,
( că și ateism-ele sunt tot ca niște religii dar cu panteon divinic vid și simultan cu panteon malefic vid )
cu cu harul creației.
Și nu a făcut-o de prost ce este!
/ Îți recomand să citești Istoria credințelor și ideilor religioase carte în trei volume de Mircea Eliade și "Filozofia esoterica a Indiei " Autor: CHATTERJI C. J. (Format: 13 x 20 cm număr de pagini: 144 )
Poate misiunea ta, sau rolul tău pe acest Pământ , ar putea fi să pui și tu cărămiduțele tale la imensul edificiu imaterial, de prosperitate, progres și cunoaștere al Umanității !
( Chiar ce zici, de ideea asta, cu cărămiduțele, este bună sau rea ?)
Ce a ce ți-am spus eu : să creezi, să nu păcătuiești și să dovedești iubire sunt corecte și în situația limită de panteon divinic vid & simultan de panteon malefic vid.
Deci chiar dacă nu există nici un fel de Dumnezeu, astea rămân valabile oricum.
Ți-am scris data trecută, de caracterul divinic al ființei umane, evident că dacă fiecare om fiind un epsilon Dumnezeu nu există nici o iertare a păcatelor !"
În rezumat eu consider oamenii niște ființe divinice, hărăzite de Creator , cu „ harul creației" !
Pentru voi oamenii, sunt niște oi !
Diferență de idei ! "
Deci credincios înseamnă :
1...să nu păcătuiești &
2...să probezi / demonstrezi iubire &
3...Să îi ajuți pe cei amărâți, ( evident nu pe cerșetorii profesioniști )
4...A da bani la popă sau la biserică, este ceva similar cu a incendia bancnotele respective !"
BlueRoses98 întreabă: