Se spune că nimic nu se pierde și nimic nu se creează, ci totul se transformă.
Dar 'Nimic' este și el ceca, deci 'Nimic' se poate transforma în ceva(universul nostru). Cum sună?

Pretutindeni in Univers din "nimic" apar perechi de particule: particula - antiparticula care se anihilieaza reciproc reintorcandu-se la starea de "nimic". Se numesc particule virtuale.


Din nimic poate sa apara materie sau energie pentru perioade scurte de timp conform principiului incertitudinii al lui Heisenberg. De fapt natura realitatii este in asa fel incat este imposibil sa ai vid perfect. Nu ai sa gasesti nicaieri nimic in Univers, mereu exista fluctuatii cuantice.

Da cum i-am spus si lui adry acum,energia nu se poate creea nici distruge,nu se poate,cum a aparut energia nu stim,iti dai seama ca asta ma intreb si eu, poate e o holograma universul nostru, poate exista multiunivers, poate nu existam de fapt, totul e o iluzie

Sunt trei propoziții diferite, cuplate într-o frază. Primele două sunt despre nimic, iar ultima propoziție spune că transformarea este general valabilă.

Nimic nu exista

Aici e vorba de dublã negație. Mai corect e "Orice ar fi acel ceva nu se pierde (distruge) și nu poate fi crea" sau cum spuneau latinii "Ex nihilo, nihil fit" adică "Din nimic rezultă (doar) nimic", lucru care îți răspunde la întrebare.

Deși există experimente care arată și în vid absolut încă există ceva particule, lucru care spune poate mai mult despre cum nu putem obține nimic.

Daca vrei filosofie, ia-o pe asta: Daca timpul e relativ, atunci tu esti deja mort, e o chestiune de perspectiva.
O seara "linistita"! )

Pentru a înțelege cum poate fi creat ceva din „nimic", trebuie să luăm mai întâi în considerare ce înseamnă „ceva" și ce este „nimic". Este relativ ușor să definim „ceva", deoarece, de asemenea, intuitiv ne este clar că tot ceea ce este în jurul nostru este alcătuit din materie, care este formată din atomi, care înșiși constau dintr-un nucleu și o teacă de electroni. Nucleul este format din protoni și neutroni, care sunt compuse din particule chiar mai mici - quarkuri și gluoni. Și astfel ajungem la cel mai mic component al materiei, cel puțin pe cei pe care îi cunoaștem acum.

Pe lângă particule, există antiparticule naturale, ale căror proprietăți de bază sunt identice cu particulele, cu excepția faptului că au sarcina opusă. Când o particulă este găsită aproape de antiparticulă, aceasta este anulată, dispare și este transformată în energie pură. Acest lucru se datorează faptului că energia poate fi convertită în masă și invers, așa cum ne-a învățat Einstein prin faimoasa sa ecuație E = mc ^ 2 (deoarece c este viteza luminii ca număr obișnuit, o putem neglija în relația care apoi spune E = m adică energia și masa sunt egale și pot fi transformate între ele). La fel cum particulele și anti-particulele pot fi inversate și transformate în energie, la fel se poate opune: particulele și antiparticulele pot fi create din energie. Concluzie: ceea ce numim „ceva" este tot ceea ce vedem în jurul nostru, inclusiv noi înșine și totul este format din particule și, în afară de ele, există și natură anti-particule.
Cea mai intuitivă definiție a oricărui lucru ar fi: atunci când eliminăm toate particulele dintr-o parte a spațiului, atunci rămâne - NIMIC. Aceasta se numește „vid" în limbajul științific. Și iată problema! Când eliminăm toate particulele dintr-o parte a spațiului, există încă energie în el sub forma așa-numitelor fluctuații cuantice din care sunt generate constant un număr infinit de particule virtuale și antiparticule. Aceștia împrumută energie din vid, trăiesc foarte scurt și apoi returnează energia în vid. Legea conservării energiei este satisfăcută, iar particulele și antiparticulele au trăit și au dispărut.Din astfel de fluctuații cuantice a apărut probabil întregul nostru univers, și apoi în cele din urmă noi înșine!