Thomas Mann- Un mare adevar este adevarul al carui contrar este si el un adevar "
Niels Bohr- "Există două tipuri de adevăr, adevărul mic si adevărul mare". Puteti recunoaste un adevăr mic, deoarece opusul său este fals ( o minciună). Opusul unui mare adevăr este un alt mare adevăr?
Esti in troleu, Hombre, la o frana ma calci pe picior, te intorci si-mi spui " Vai ce rau imi pare!" desi nu-ti pare rau, nici bine, s-a intamplat, n-a fost vina ta.
Daca pana sa-mi spui ca-ti pare rau, eram plina de dureri si nervi si te-am urat o clipa ca nu te tii dracu` de bara, cand am auzit acel "imi pare rau" n-am mai avut nimic de comentat, desi stiam si eu ca nu-ti pare rau, nici bine, ca e doar o minciuna conventionala. In cazul asta, minciuna apare ca un instrument al socializarii si nu e perceputa ca fiind ceva negativ, desi noi prin educatie stim altceva despre minciuna, ca are scopul acoperirii unor neputinte, de cele mai multe ori, ca mintim pentru ca dezinformand dominam fara efort o situatie care ne-ar fi dat multe batai de cap. Ni s-a spus ca in minciuna zace inselaciunea si perfidia a caror scop numa` nobil nu e. Ca oamenii ipocriti, mierosi sunt mesagerii minciunii, ai viclesugului in scop personal etc.
Cu toate astea, eu nu ti-am dat de durere cu umbrela in cap, m-am potolit ca prin farmec cand te-ai intors si m-ai mintit ca-ti pare rau. Minciuna asta ajuta deci relatia din troleu sa evolueze si noi sa ne intelegem. Este pana la urma minciuna un act de auto-conservare si este importanta pentru mentinerea unui grup complex, care se bazeaza pe comunicare, cum este grupul nostru de 2, din troleu.
Nuuuu? Deci nu e asa cum am fost invatati, ca minciuna degradeaza si injoseste, ci este un instrument care ne ajuta sa cooperam noi 2, atunci este benefica.
Pai asta inseamna ca minciunile is de mai multe feluri. Atunci si adevarurile trebuie ca sunt de mai multe feluri. Poate de atatea feluri cati oameni sunt? Pai de ce sa le mai clasam in adevaruri si minciuni, in mici si mari daca ele sunt din unele sau din altele, dupa caz?
Gandind asa, ajungem acus la minciuni mincinoase 
si uite-asa am demontat lampa cu lampa ideea ca minciuna si adevarul sunt antagonice.
Mie mi se pare ca sunt complementare si nu sunt atat de bine definite precum am fost noi educati, ba acum sunt la nivelul la care nici nu stiu daca exista minciuni si adevaruri 100% pure, fara circumstante atenuante.
RăspundeGenial(ă)! (pentru unii poate fals, pentru mine adevărat)
Răspunde
Pai, nu? Pai, da!
Si dupa un timp, Hombre, vazand cum sta treaba, o sa spuna: " Stii atunci, in troleu, cand am zis ca-mi pare rau? Chiar a ajuns sa-mi para rau, nu esti omul caruia sa vrei sa-i strivesti degetele". Dupa inca un timp, tot Hombre: " Da` stii cand ti-am spus ca-mi pare rau, in troleu? De fapt, nu-mi pare rau, daca nu-ti striveam degetele, nu te intalneam..." Mai trece o vreme, Hombre ma cunoaste cu adevarat, si spune: "Bai, stii ceva?! Imi pare rau...ca nu ti-am storcit atunci tot piciorul!"
Si de fiecare data va avea dreptate, asta-i fain. Se pare ca 
nu exista minciuni adevarate.
Da` stii de ce nu cred eu ca minciuna si adevarul sunt concepte antagonice?( hai c-o mai zic pe asta si tac, sa nu-i stric lui Hombre frumoasa intrebare)
Se spune ca minciuna are picioare scurte. Atunci adevarul ar avea picioare lungi. Dar eu n-am picioare scurte si totusi le mai infloresc pe ici-pe colo, deci nu se leaga cevaaaa.
PS. Cand am spus ca intrebarea lui Hombre e frumoasa, putin am inflorit-o.
Dacă e să judecăm după lungimea picioarelor, tu ar trebui să fii cel mai mare şi frumos adevăr din câte am văzut.
Dar ştii la ce cred că se referea Hombre cu adevărurile lui mici şi mari?
Dacă e să privim dintr-un unghi îngust, să ai picioare lungi e mişto, la fel şi blugii care îţi vin trăsnet, dar dacă e să privim mai larg, picioarele lungi ne costă scump, iar întreţinerea lor poluează prin ricoşeu şi contribuie la încălzirea globală (sunt mult prea hot). Aşa că mai taie din ele, dă-le dracu'! : ))
Apropo, e al treilea pe ziua de azi.
Mie imi place cum zice TPU la postarea asta luuuunga a ta: "Vezi raspunsul complet". Aha, zic eu! Nu scoate Leocerba un adevar din ea, pana nu-l citesti pe tot! E ca la opera. Are trei acte, de obicei in ultimul moare careva si se vaita restul.
Asa si cu tine in troleu. Hombre te-o fi calcat intentionat sau nu pe picior, s-o fi scuzat din politete sau sincer, sau poate cu scopul dubios de a te acosta mai putin obisnuit, doar el stie, chestia e ca nu poti sa afli adevarul "until the fat lady sing", vorba lu' Bugs Bunny. Dupa aia e prea tarziu sa mai reactionezi cumva, dar ce mai conteaza!
Asta si e de fapt tragedia adevarului: e implacabil. Noi ne calcam pe picioare uneori, pentru ca avem. E un adevar mare. Contrariul lui este si el un adevar mare: noi nu ne calcam pe picioare daca suntem ciungi. Ambii! Acum putem sa infinitizam adevarurile mici, de genul noi nu ne calcam pe picioare ca nu e frumos, ca doare, ca suntem atenti, etc dar adevarul mare exista implacabil: orice lucru existent tinde sa-si confirme existenta prin interactii, de cele mai multe ori neplacute. altfel nu le remarcam. Ce, tu remarci aerul pe care il respiri, sa zicem? Nu! Dar lipsa lui...da!
Ei vezi! Asta e treaba! Orice adevar este absolut, cand ii simti lipsa. Restul e relativitate...
PS. Mi-a placut exemplu tau. Sunt si putin trist pentru tine, ca trebuie sa mergi cu troleul prin viata, sa te freci de toti mincinosii de conjunctura, dar nefiind problema mea nu te pot ajuta, decat cu sfaturi. Un sfat ar fi sa bagi poseta sub bluza, sa mimezi ca esti gravida, si sa obtii un loc mai ferit, unde nu te calca pe picioare Hombre. Asa e in viata: mintindu-ne pe noi insine din start, ne ferim de adevaruri dureroase
Ei, era doar un exemplu, prietene, cam lung, ce-i drept, si spre rusinea mea, acum vad ca-i scris si cu oarecare greseli.
Aia a ta cu "mintindu-ne pe noi insine din start, ne ferim de adevaruri dureroase" ar presupune ca masochistii sunt cei mai cinstiti oameni, lor placandu-le adevarul ca-i dureros, ce deductie şoadă, nu?
Parca esti telepata, ceva... Tocmai am intrat pe TPU special sa vad daca ma injuri pentru comentariul meu, si se pare ca da, live
Pai ce sa zic?! Normal ca masochistii sunt cinstiti, ei nu-si astupa cu fond de ten cicatricile si vanataile
La polul opus stau copii inocenti la suflet, supusi traumelor puternice, ce se refugiaza in imaginar pentru ca adevarul e prea dureros ca sa fie suportabil
Cred ca ai vazut filmul, nu?
Nu doar ca l-am vazut dar am si jucat in filmul asta.
Ma rog, daca nu in asta, in altul, daca nu concret, atunci la modul abstract.
Si daca te-as fi injurat, ce?! Unde dau eu, creste.
Daca unde dai tu creste, sper sa nu bati pe nimeni vreodata la fund
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Am incercat sa-ti raspund cu prima definitie a adevarului a lui Aristotel si am continuat amintind ca si ceilanti filosofi ataca acelasi concept dar in forme diferite,am amintit de catalogarile unor subdiviziuni de cautare in directia lui, am adaugat despre o viziune care sa cuprinda intr-un tot unitar, toate tipurile de adevar si care ar putea sa se exprime asupra comprehensibilitatii lumii dar, din pacate, raspunsul ala nu mi-a fost publicat si nu mai il reiau de la capat.Ideia era ca nu exista adevar.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
