Unii filosofi renumiţi, precum Aristotel, au fost convinşi că omul are un suflet (altfel cum ar putea fi el viu?). Ideea a prins la public, a străbătut veacurile şi, după cum ştiţi, o regăsim şi astăzi, chiar foarte răspândită. Nu vreau să supun dezbaterii dacă aceasta este sau nu adevărată. Aş vrea să ştiu ce este în concepţia acestor filosofi mintea. Din ce am citit eu despre ei, nu am reuşit să aflu. Sunt sufletul şi mintea două noţiuni care se confundă? Sunt sinonime? Dacă nu, ce zic ei că este mintea?
Mintea te minte, în limba română.
Majoritatea filosofilor care crede în suflet au apreciat că sufletul şi mintea sunt două entităţi diferite, cea de-a doua fiind supusă primei. Mintea este fizica şi chimia care ne conduce organismul, conştient şi inconştient (în cea mai mare parte). Sufletul nu este nici fizică nici chimie, e metafizică. Sufletul este acel ceva care oferă speranţă şi satisface nevoia de a exista ceva care să ghideze mintea. Pentru că mintea mai face greşeli, uneori face greşeli bune, uneori are nevoie şi ea de ghidaj.
Sufletul este acel ceva pe care dăm vina în momentul în care mintea crează ceva care nu se poate atribui doar sieşi.
Asta spun eu, nu sunt filosof. Dar cred că perspectiva mea se suprapune cu cea a multor filosofi.
Răspunde
Bună asta: "Mintea te minte". S-ar putea ridica întrebarea: Dacă sufletul vine şi ghidează mintea, cum se explică, că unii fac fapte reprobabile şi ajung după gratii? Nu le-a ghidat bine sufletul mintea? 
Răspunde
De cele mai multe ori unii fac fapte în urma cărora ajung după gratii în momente în care nu sunt conduşi de minte, ci de chimia (emoţiile) de atunci. Sufletul nu e ceva care ştie ce e bine şi ce nu, pentru că în esenţă nu există fapte bune sau fapte rele, ci doar perspectiva asupra lor poate fi bună sau rea. Nu e ceva care să ştie că societatea funcţionează după anumite reguli: "nu fă X că vei fi pedepsit".
După cum am zis, sufletul ghidează, nu o face bine sau rău, ci doar o face. Câteodată nici nu ştii dacă o ghidează măcar, putem presupune şi faptul că în momentele acelea mintea nu a fost ghidată de suflet.
Ordonare:
După relevanţă
Daca te-ai uita atent ai observa ca omul si bolovantul sunt foarte diferiti, desi in esenta suntem amandoi formati din aceeasi parte materiala, doar sub alta forma.
Prin urmare trebuie sa existe ceva, mai presus de materie, care ne diferentiaza. O componenta misterioasa pe care doar noi o avem. Sufletul!
Un sistem poate avea proprietati diferite de cele ale elementelor sale componente.
Principiu usor de inteles atunci cand discutam de sisteme simple (un planor din lemn care poate zbura desi scandura din care este facut nu), dar dificil de intuit atunci cand analizam sisteme biologice complexe.
Chiar si in prezent este greu de imaginat ca intreaga noastra personalitate rezulta din interactiunea mai multor celule.
E usor sa intelegem cum majoritatea filosofilor "s-au lasat pacaliti" de aceasta natura inselatoare a realitatii.
De fapt, sa spui ca omul are suflet din acest motiv este la fel de corect ca a spune si ca planorul are suflet pentru ca poate zbura. Ne apropiem de ce sustinea Aristotel.
Răspunde
"O componenta misterioasa pe care doar noi o avem"
Cum doar noi? Animalele n-o au?
"Chiar si in prezent este greu de imaginat ca intreaga noastra personalitate rezulta din interactiunea mai multor celule."
Că-mi spui că e greu, nu mă ajută cu nimic. Aş prefera să-mi spui care e de fapt adevărul în privinţa asta. Din ce rezultă personalitatea noastră? În caz că ştii.
"E usor sa intelegem cum majoritatea filosofilor "s-au lasat pacaliti" de aceasta natura inselatoare a realitatii."
Dacă spui că acei filosofi s-au lăsat păcăliţi, deduc că tu te afli printre cei ne păcăliţi. Asta înseamnă un mare câştig pentru acest site TPU, adică pentru noi toţi, că avem şansa să aflăm adevărul, de la cineva ne păcălit.
Cu excepția cazului în care e folosit că și sinonim pentru conștiința, sufletul nu reprezintă decât un mit pe care știința a reușit să îl infirme de ceva timp.
Să fiu bine înţeles, nu ce credeţi voi că este mintea, doar ce cred ei, aceşti filosofi (în caz că aţi citit ceva din scrierile lor).
Ca sa-l citez pe Antonio Damasio, mintea este o colectie de imagini mentale cursive (auditive, vizuale si tactile), imagini construite pe baza unor harti neuronale, hartile neuronale fiind harti ale lumii exterioare si interioare.
Mintea noastra este constienta si ne permite sa avem cunostinte si sa faceam ceva cu ele. Constiinta cuprinde mintea si Eu-l (Sinele). Mintea constienta este o minte cu un Sine, Sine care permite perspectiva noastra subiectiva.
Organul mintii este creierul.
In religie si filozofie sufletul este esenta fiintei umane, uneori sinonim cu mintea si Sinele, care ar supravietui dupa moarte.
Nu contest că acest Damasio este o somitate în materie, dar e puţin şi amuzant să vezi cum jonglează unii cu expresii şi cuvinte atunci când încearcă să definească o noţiune greu de definit. El începe aşa: "Mintea este o colecţie de imagini mentale..." - mă duce cu gândul la poezia lui Eminescu: "e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune". Păi cuvântul "mental" este un adjectiv care se referă la substantivul "minte". Observi o învârtire în cerc? Nu spun că eu aş avea o definiţie mai bună, dar mai de grabă spun că nu ştiu. Sau spun şi eu ca Richard Taylor că nici nu există un aşa lucru ca "minte"; nu se poate spune că omul are minte, aşa cum are mâini sau picioare, de exemplu. Şi dacă mintea nu există, nu există nici stări sau evenimente mentale. Cele cărora li se spune "mentale" li se spune aşa în mod convenţional, dar greşit. Acelor stări, capacităţi sau abilităţi trebuie să li se găsească o explicaţie, dar alta, fără a se folosi termenul "minte".
Poti spune reprezentari in loc de imagini mentale .
Mintea este subiectivitate, constiinta, intentionalitate si liber arbitru. (Mark Solms)
Tot el zice ca "the more you study Psychology, the less you know about the mind".
"Tot el zice ca "the more you study Psychology, the less you know about the mind"."
Îmi place să văd că unii mai sunt şi sinceri
Sufletul e energie, un fel de combustibil pentru ca "mintea" sa functioneze.
Sufletul e energie; şi mintea ce e?
Ma incurc eu la cuvinte, mintea este atunci cand sufletul trece prin creier si face "creierul" sa functioneze, adica atunci cand gandesti. Fara sufletul, esti mort nu gandesti, iar "creierul" nu functioneaza de unul singur ci sufletul este acea energie.
Si Freud avea o viziune din asta hidraulica cu energia care se plimba prin corp .
Biblia defineşte sufletul ca "suflare de viaţă". Sufletul e elementul care însufleţeşte trupul, sufletul e viaţa însăşi.
Nu sunt sinonime, deoarece Mintea e totalitatea proceselor emoţionale, logice, raţionale ale creierului. Mintea e un proces al creierului. Sufletul este energia vitală care ţine mintea şi trupul în viaţă.
Teoria mea.
"Sufletul este energia vitală"...şi ce este spiritul (sau duhul)?
Sufletul şi mintea nu sunt sononime decat din punct de vedere filozofic
https://www.esinonime.com/sinonim/suflet.php
https://www.esinonime.com/sinonim/minte.php
De acord. Rămâne să explicăm, din punct de vedere ne filosofic, ce este una şi ce este alta. Dacă ai vreo sugestie, va fi bine venită.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
