Va amintiti ceva inainte de a va fi nascut?

Eu imi amintesc ceva. Imi amintesc ca intr-o zi am plecat cu tata la picnic si m-am intors cu mama. )))))))))))))))))))

Da, imi amintesc cum eram doar o sclipire in ochii mamei mele si doar atat eram.
Doar un gand prin mintea ei eram.

A fost o intrebare-capcana?
Ca daca a fost, pot sa spun FAIL!

Da. era cald, umed si intuneric bezna.

Da. Imi amintesc, eram " acolo unde il doare pe voinic mai tare" si m-am aliniat la start. Povestea suna cam asa :

" Care mai de care îşi face încălzirea, stretching, genolexiuni, fiecare dintre ei are un singur gând în cap: „Tre’ să reuşesc, vreau să ajung acolo, să mă nasc, să fiu om, vreau să fiu mare!".

Ştii şi tu că din milioane de spermatozoizi e nevoie de unul singur ca să se dezvolte fătul. Mergând pe ideea asta, fiecare dintre noi a fost la un moment dat cel mai rapid spermatozoid dintr-un coi. Practic suntem între campioni aici.

Revenind la ce se întâmplă acolo jos… se aliniază toţi la start. Startul e ăsta:

-„Ahhh" – ăsta-i „pe locuri"…
- „Ahhh, ahhh" – „fiţi gata"….
- „Ahhh, îmi dau drumu!" [spus cu vocea gâtuită] -ăsta e startul

La „start" se înghesuie toţi în fugă spre tunel, îşi pun piedică, şicane, fiecare vrea să ajungă primul acolo. Doar că sunt mai multe situaţii.

Situaţia 1

Spermatozoizii aleargă disperaţi spre lumina de la capătul tunelului dar de acolo sunt respinşi înapoi. Odată, de două ori până când liderul decide: „N-avem nici o şansă. E durex!"

Situaţia 2

Spermatoziezi aleargă disperaţi, sunt aproape de izbăvire, la capătul tunelului, se aruncă şiii… fleoşc! – Faianţă!

Situaţia 3

La fel, înghesuială mare, agitaţie de nedescris, în buza tunelului… salt, aterizare… uraaa plutim. [ după un moment de nedumerire] … băi, ce miroase aşa? …[nedumerire şi mai mare] … băi suntem într-un cuuur?!? [ deja resemnaţi] – ăsta nici măcar nu-i cur de femeie, frate!

Şi bineînţeles că există şi varianta în care totul decurge conform planului…

Situaţia 4

…întrecerea e aprigă, se luptă cu orice mijloace scopul fiind unul singur: SĂ AJUNGI PRIMUL! Aşa se şi termină cursa. Cu cel care a ajuns primul, în extaz. Se întoarce la ceilalţi, e nebun de fericire, le arată degetul: **** băăă, am ajuuns, YES!… o să ajung mare, o să-mi fac blog… mă apuc de stand-up… yes!

Ceilalţi resemnaţi mai discută între ei : „lasă mah, măcar a reuşit unu dintre noi. Ai auzit de lotul trecut? A fost ţeapă, frate. Faianţă!"… altii ii dau blestemul cu "pastila de a II-a zi", se mai întâlnesc cu ăia mai leneşi (ştii că întotdeauna sunt ăia mai leneşi pe care-i ajuţi tu să iasă)
- Ce e frate, avea sterilet?
- Nu frate, a reuşit Miha!
- Băi, lasă mah că merita. Asta o să ajungă, o să-şi facă blog, o să scrie de noi…

Ma bucur ca te-am inspirat.

Bai cap de lamaine, intrebarea nu e pusa bine. Corect era: Va mai amintiti ceva dinainte sa fi existat?

Da.Stateam linistita intr-un balonas care dintr-o data s-a rupt.

Nu.

Imi place intrebarea. Desigur ca nu-mi n amintesc, dar mai mult pot spune ca copiii pina la 5 ani tin minte inainte de a se naste, chiar si momente dupa aceea, iar dupa 5 ani el incepe sa uite, si rar cind se pastreaza ceva secvente

Este o intrebare interesanta!
acest lucru este "fatal", nu ai cum. pe atunci erai o molecula in burtica lu mami tau, nici nu puteai sa gandesti nu puteai face nimic.. Nimeni nu isi aminteste. doar, abia cand te nasti cand vb cand percepi lucrurile abia atunci si cand vei creste iti vei aminti ce ai facut pe la 4-5 ani! poate!

Normal ca nu. Dar tu?

Normal ca NU! tu ai gandit aceasta intrebare?

Imi amintesc de faptul ca tata ii spunea mamei: mai femeie, hai macar sa facem unu' care sa ne semene fizic, cu restul' (creier) o mai putem da la intors!

Nu. Doar atat ca mi se pare ca am stat intr-un loc foarte rosu. Oricum poate ca dupa ce vom muri ne vom aminti.

ba,de ce vrei sa dezgrop seacurea, pai cum sa n-mi aduca aminte cind ma bateam cu chelioasu , pune si tu alte intrebari, gen care ma iubiti sau care vreti sa-mi dati bataie la poponeata

Da maddaple.imi amintesc ca nu credeam in lumina, lume si MAMA.fiindca nu le vazusem niciodata.si stiu ca m-am rupt greu din pantecele mamei pentru a fi scos afara.nu mi-a placut.era lumina si era frig.iar cineva m-a batut la fund.imi era frica.acuma e altfel.nu ma mai tem.pe mama am cunoscut-o.o sa merg sa-l cunosc si pe tatal ceresc.am indoieli, fiindca nu l-am vazut niciodata.doar am auzit de el.ca e bun, ca e iubitor, ca ma va ierta pentru greselile facute.cred ca o sa-mi placa la tatal meu.nu stiu cum va fi cu saltul cel mare.o sa ma descurc oare?

Si crezi ca ma va crede cineva? Ptr mine am dovezi dar, din pacate, irelevante pentru altii asa ca...nu sint nebun domnilor pentru ca nu stiu nimic...

@Dmesss
Cred ca mai bine era varianta ta. Dar cred ca s-a inteles ideea.

Al naibilea Dmess asta dom'le, o arzi cu gramatica bre?

Nu nu imi amintesc nimic.