Am mai pus cateva intrebari foarte asemanatoare cu aceasta pe site dar vreau mai multe pareri/opinii.,, problemele" mele au inceput o data cu prima copilarie. Pe scurt:,, Mama si tata erau ocupati ziua cu serviciul deci nu puteau sa aiba grija de mine cand eram mai mic. Plus ca nu aveau incredere in mine sa ma lase singur acasa deoarece, repet, eram prea mic. Asa ca m-au dus la bunici. Acolo copii de orice varsta nu erau nici atunci dar nici acum. Nici case nu prea sunt. Deci este o zona cam pustie, izolata. Si incepand de la varsta de 5 ani pana la 12 ani am stat la bunici de luni pana vineri seara. In weekend veneam acasa.Deci in tot acest timp am fost izolat de restul copiilor si persoanelor. Nu aveam deloc prieteni, iar cu colegii in clasa eram extrem de retras. La vremea aceea nu stiam ce este aceea o prietenie. Traiam in lumea mea departe de ceilalti, stateam singur. Asta pana in clasa a 7-a cand m-am intors acasa. M-am intors deoarece parintii considerau ca sunt destul de mare pentru a sta singur. Situatia nu s-a schimbat deloc. Era exact la fel. La ce bun sa fie persoane de varsta ta prin apropiere daca nu te baga in seama iar tu esti in continuare retras si timid. Deci revenirea acasa nu a schimbat cu nimic situatia. Totusi in sinea mea nu s-a schimbat mare lucru atunci. La fel credeam ca este normal sa fiu singur si izolat. Si pot spune ca am fost izolat de restul lumii si de prieteni pana la sfarsitul clasei a 9-a. Acum sunt a 10-a. A fost un fel de revolutie in capul meu atunci. Incepeam sa realizez ca oamenii nu ar trebui sa fie singuri si sa traiasca in societate. In prezent m-am schimbat radical. Imi amintesc fiecare greseala si fiecare incercare a persoanlor de varsta mea, care au incercat sa se apropie de mine, insa pe care i-am respins pentru ca, repet, credeam ca singuratatea reprezinta normalitatea. In mod evident incerc sa comunic cat mai mult cu persoanele din jur si sa ma apropii de acestea, insa lipsa de experienta in vederea facutului de prieteni noi isi face simtita prezenta. Cand ma gandesc ca a venit vacanta si nu am cu cine sa o petrec imi vine ma sinucid (nu voi face lucrul asta!). Asta pentru ca nu e prima vacanta in care cam stau singur . Si este extrem de naspa . Deci aveti careva idei despre ce asi putea face in vacanta? Repet nu am prieteni apropiati. Povestea este mai sus iar alte detalii gasiti in celelalte intrebari (ma indoiesc, ca v-a interesa pe cineva alte detalii), sau putem vorbi despre situatia mea mai simplu pe mess de exemplu (ma indoiesc si cineva si-ar pierde timpul cu mine ). un alt minus al meu este ca sunt negativist . Deci nu stiu daca ati inteles care imi este adevarata problema. Este mai simplu cand vorbesti cu cineva (pentru ca persoana respectiva te mai intreaba anumite chesti pe care probabil le-am omis in intrebarea aceasta), decat sa scrii totul ca pe un roman . Repet, problema mea ar sta in comunicare, in apropierea de anumite persoane (adica pur si simplu nu reusesc sa ma apropii de persoane. Inca nu am destula experienta pentru asta. Si avand in vedere ca a venit vacanta si mai mult ca sigur voi sta in mare parte in casa pentru ca nu am unde sa ma duc, nu cred ca voi capata experienta.

Nici eu nu am multi prieteni si asta nu din cauza ca nu pot sa imi fac, ci pentru faptul ca multi in ziua de azi sunt numai dupa bani, profitori etc.si ii ignor pe cei care sunt asa,chiar daca vor o prietenie.
Eu nu sunt in postura ta de a ma simti singur,am prieteni apropiati,dar numai cei alesi... asta ar trebui sa faci si tu in timpul scoli sa zicem... sa cauti un baiat cu care sa mergi la scoala sa vi acasa etc,sa petreci cat mai mult timp cu persoana respectiva
presupun ca in clasa te intelegi bine cu ei,asa ca(virgula) care crezi ca e dispus de o prietenie suna-l si spune-i daca vrea sa iesiti la o bere,nu are de ce sa te ignore si asa usor incepi sa prinzi experienta.
In vacanta ai putea sa mergi intr-o excursie cu oameni necunoscuti,stiu ca se fac excursi pentru a iti gasi prieteni noi etc cauta pe net.
Incearca sa fi mai curajos, sa faci glume sa iesi putin in evidenta.
Ceva in genu, sa te remarci cumva si apoi iti faci prieteni


Respect,
Chrys

Ia-ti un caine, iesi zilnic cu el, indreapta-ti atentia catre el.
Invata sa te plimbi cu rolele, mergi zilnic cu bicicleta, inscrie-te la un club de sport (si la club vei interactiona cu ceilalti si fara sa vrei), nu stiu, sunt multe activitati pe care le-ai putea face si catre care sa iti indrepti atentia...
Gaseste si fa ceva ce sa iti placa.

Frate stiu cum e. nu ma aflu exact in situatia ta insa sunt la fel. timid si nu prea stiu sa vorbesc. In clasa mea, o clasa formata din 23 de elevi sunt prieten cu unul singur de acolo, unul ca mine. Dar si ila ramane cam coleg deoarece stau la sat acum iar el sta la oras. Mai vorbim pe mess si cam atat. Iar asa in general asa zisi amici am insa printre acei amici se numara 2 care sunt intr-adevar prieteni: un bun prieten cu care joc metin(stiu jocu e naspa, dar merge ca un "site de socializare"), iar celalalt este un verisor primar, in acelasi timp prieten bun, chiar daca are 22 de ani si eu am 16, e "copilaros", cand iesim pe afara imi tine totdeauna partea si chiar imi este alaturi, cineva pe care chiar ma pot sprijini. Restu prietenilor (in ghilimele) sunt niste jigodii care te baga in seama numai daca au nevoie de ceva
stiu frate cum te simti. e naspa
daca vrei poti sa imi dai add la badboy_ct08 pe mess.
Peace!

Parintii tai stiu tot ce ai scris mai sus?! Nu cred! Ai o relatie distanta fata de parinti; nu ii cunosti si nici ei pe tine. Aici a fost greseala. la departarea fata de dansii si la izolarea in sine. Trebuia sa le-o spui in fata `ba oamenilor ma distrugeti...`.
Eu cred ca in primul rand trebuie sa stai de vorba cu ai tai parinti, sa le povestesti tot si sa incerci sa creezi o relatie de prietenie chiar cu parintii tai.
Apoi ar mai fi o solutie cu psihologul! rude nu ai? veri? Eu inteleg in ce situatie te afli insa nu stiu ce sa iti mai zic in scris
.

Salut.\.frate aici a fost greseala parintilor tai.si sincer sa fiu ar trebui sa le-o spui si lor. \" bai oamenilor mi-ati distrus viata ". ceva de genu ar fi.iar despre prieteni.eu unu te sfatuiesc sa nu iti faci 100 de prieteni.pentru ca nu e asa bine sa ai prieteni ( care pe parcurs se vor dovedii a fi niste jigodii de oameni ). nici eu nu sunt " cel cu prieteni multi " dar am 4-5 prieteni pe care ma pot baza oricand.la orice ora din noapte si in orice situatie.si 2-3 prietene mai deosebite.sti cum e.cand ai nevoie de un sfat in abordarea unei fete.trebuie sa vorbesti cu o fata nu cu un baiat .asa ca na. oricum vacantele sunt foarte plictisitoare.imi si imaginez ca voi avea o vacanta de rahat. pentru ca toti vom fi plecati din oras.fiecare in perioade diferite.si asta ma enerveaza teribil...ce ai putea face tu in vacanta.spui ca nu prea ai experienta in gasirea de prieteni.poti vedea o serie de filme ( psihologice ). poti invata anumite lucruri din ele.\\.sau iti poti petrece majoritatea timpului pe siteuri de socializare.vezi care sunt problemele oamenilor.etc. daca vrei sa mai vorbim sau ai nevoie de vreun sfat o data.iti stau la dispozitie la "madalin_campionu2007 " asta e mesuu meu.

Nu stiu ce pot sa spun...decat mady_sory54;***

Daca vrei iti poti pirde timpul cu mine. oanacorina14 add la id asta.

Pff. Pai incearca sa iti faci prieteni mai apropiati pe mess, in care sa ai incredere, si asa poate poti comunica si fata in fata. :*

Si eu am avut o perioada aproape la fel ca a ta. Am avut o prietena de care m`am cam indepartat si eram mai singuratica. Dar asta s-a intamplat in timpul scolii si aveam ce face: dormeam, invatatm si scriam si in weekend petreceam timpul la bunici. Dar in cazul tau, avand in vedere ca e vara si e timp liber, ar trebui sa incerci sa te apropii de oameni si sa-ti faci prieteni. Cel putin eu asa am facut, mi-am gasit o prietena cu care ma inteleg foarte bine. Sper ca ti-am fost de ajutor.