Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Chiar ok. N-am avut niciodată probleme.
Cred că sunt niște părinți absolut normali.
Cu ea ma inteleg bine. O mica pauza de 2 ani in care nu ne-am vorbit, in rest. Fara probleme. A fost exact ce trebuie o mama sa fie. Tu?
O relație minunata, excelenta, mirabolanta fix de aia sunt eu o persoana extraordinar cu o viata extraordinara și mirabolanta, foarte frumoas
Răspunde Poti sa renunti la acel costum tampit de clown pentru 2 minute si sa raspunzi ca un om normal? Incarca sa raspunzi din nou, sa vad daca esti in stare.
Om normal eu? Suna puțin cam imposibil dar o sa ma strădui
O relație destul de ok, se putea și mai rău de atâta, evident se putea și mai bine dar nu a fost sa fie
Se putea sa nu faci pe mistocara. Pot aprecia totusi raspunsul normal. Asta e mai "A", nu ne putem alege parintii.
Bine ar fi fost dacă puteam sa ii alegem,
Sunt prea buna pentru părinți meii 
), meh dar e bine și asa rău, nu m-au dat la casa de copii deci eu sunt mulțumită cât de cât
Nici copiii nu ii putem alege. Majoritatea ii fac doar sa aiba bibelouri cu care se pot da mari. * O vai, uite cat de frumosi sunt, cuminti, inteligenti * etc. Toti vor doctori si ingineri dar uita ca mai trebuie sa fie si aia care spala wc-uri.
Cat despre ai tai, nu e ca stiu. Atata timp cat nu ai fost batuta zilnic si insultata, nu e ca trebuie sa te plangi. Altii au dus-o mult mai greu. Mereu se poate mai rau.
Bătaia n-am luat am avut noroc, slava cerului (mno o palma, doua nu le pun la socoteala)
Eu am impresia ca sunt făcuți din greșeală apoi abondonat fie neglijat
Ai mei au fost și sunt cam ivizbili, noroc ca am fost crescuta de alți
Altfel praful și pulberea se alegea de mine
Frumoasă
Am momente când mă cert cu mama ca o țigancă dar în rest suntem ca 2 surori
Cu tata mă înțeleg la fel de bine, cred că am cel mai calm tată
In copilărie era pura admirație.Si iubire.Acum prefer sa nu știu ce e.Sa nu ma gândesc la asta.
Cu mama a fost complicat.Erau momente când relația noastra era perfecta, când vorbeam, râdeam, îmi oferea afecțiune si părea ca ma intelege, ca ma apreciază.Si momente(predominante) cand aveam impresia ca sunt un eșec din punctul ei de vedere.
Destul de buna, am avut si momente in care nu ne-am inteles, dar se mai intampla.
Până pe la 12 ani ok, de-aici urm perioada de adolescență în care găsești motive de ceartă, ș-apoi "maturitatea" când te înțelegi foarte ok cu ei
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
