Am o problemă cu atenția. Mai exact spus cu cititul. Cam de fiecare dată când citesc dintr-o carte o fac cam greoi, cam încet, recitesc același text de câteva ori fiindcă nu sunt atent la el.
Iar faza asta cu lectura din câte știu nu este de acum, este de mult timp. Îmi amintesc când citeam cărți pentru școală, în generală și în liceu, că pe lângă faptul că le citeam sau mai bine zis nu le citeam tocmai cu plăcere, lectura mergea destul de greu, reciteam același text înainte să dau pagina.
Și din câte m-am analizat, problema mea cu atenția nu se rezumă doar la lectură. Și la vizionarea de filme am probleme. Știu că a fost o perioadă în care încercam să mă uit la un film și după ceva timp îl închideam fiindcă nu mă mai puteam concentra la el (mi-a zis cineva că e posibil să fie de la depresie dar eu nu cred, am cam trecut peste).
La cursuri la facultate am pățit la fel. Nu mă puteam concentra la ce zicea profesorul.
Sau... când cineva îmi explica, ceva, fie la telefon fie față în față, dacă era traseul unui drum din start mă pierdea, și cosider că în majoritatea cazurilor mi se întâmplă să nu fiu atent la ce mi se spune. Din ce am observat la mine am nevoie să mi se repete ceva ce nu am înțeles, apoi să fiu foarte foarte atent la ce se discută fiindcă altfel iar mă pierd.
Dar de ce nu mă puteam concentra în toate astea 3 cazuri (la citit, la vizionat filme, la cursuri la facultate, când vorbeam cu cineva)? Cred că deoarece mintea îmi fugea în n direcții, în n părți. Citeam dintr-o carte și-mi aminteam ceva ori nu înțelegeam ce scria în carte. Mă uitam la un film iar imagine de acolo sau o replică dintr-un film îmi amintea de ceva anume.
Asta CRED că se întâmpla. Înainte (cu câțiva ani în urmă) mintea îmi "bubuia" de fel și fel de gânduri, idei, nelămuriri. Am început apoi să le scriu pe toate în notițe pe computer. Apoi pe telefon. Apoi, ca să-mi fie foarte ușor, am început să-mi trimit mie mesaj pe telefonul mobil cu ceea ce mi-a venit în minte (niște versuri sau măcar titlul lor, niște concluzii trase de mine, niște lucruri amuzante de care tocmai mi-am amintit etc.) iar apoi când se adunau mai multe le făceam copy-paste în aplicație de notițe de pe mobil și le sincronizam pe laptop. Asta ca să nu-mi pierd toate ideile.
Am pus o întrebare acum ceva timp aici http://forum.softpedia.com/......la-atenie/
Ca și răspunsuri concrete și care mi s-au părut pe subiect sunt astea:
"Te plictisiesti repede la film ori anumite scene din film te plictisesc.
La fel mi se intampla si mie.
Chestia cu "îmi las mintea limpede, să fiu relaxat, pot fi în stare să fiu atent la film" doar iti pacalesti mintea/creierul sa fie atent la film dar daca plictiseala din anumite scene din film e prea mare tot iti va fugi gandul la altceva.

Solutia, vizioneaza filme care iti plac si nu te plictisesc deloc! " Aici dacă este adevărat cu plictiseala, așa cred. Chiar dacă eu nu mi-aș fi răspuns așa sau nu acceptam că mă plictisesc. Poate că de-aia scriu atâtea chestii în notițe, fiindcă mintea mea are prea mult din ale ei, pe care le consideră mai importante decât pe cele ce se petrec în lumea reală. Însă nu pot nici să mă uit doar la filme la care nu mă plictisesc deloc sau doar la alea care îmi place (serialul Doctor Who știu că-l adoram, dar nici la ăla nu eram atent la toate detaliile, cel puțin nu încât să pot discuta despre el foarte bine cu un fan Dr. Who; alte seriale erau cele de comedie românești precum Trăsniții și LaBloc însă nu mă pot uita toată ziua din ele, n-am ce învăța doar din comedie). La fel și cu cărțile. Dacă ar fi să citesc doar cărți ce nu mă plictisesc deloc sau doar care îmi plac sau cred eu că îmi plac ar însemna să nu mai citesc deloc. Referitor la lectura, după cum am scris mai sus, nu sunt chiar fan al cărților, nu mi-a plăcut de mic lectura, adică să mă gândesc la citit și să îl asociez automat cu ceva plăcut, dar mereu după ce citeam câteva pagini dintr-o carte mă acapara și voiam să citesc mai mult apoi iar îmi displăcea, apoi iar reluam cititul.


"Nu ai cum sa te concentrezi la un film care bate pasul pe loc la fel cum nu ai cum sa te poti concentra la banalitatile pe care le pot debita niste oameni. Te asigur ca, daca vei gasi filmul potrivit si oamenii potriviti atentia ta va creste exponential. Sfatul meu este sa nu te fortezi. Nu o sa poti face progrese vizibile peste noapte. Decat sa te concentrezi la tot mai bine te concentrezi la ceea ce te intereseaza pe tine. Concentrarea la lucrurile comune e oricum pierdere de vreme, acestea fiind meschine, marunte si ne avand nevoie de o atentie deosebita.  " După cum am scris mai sus, consider că nu e vorba de banalități, ci la orice (sau aproape orice) se plictisește mintea mea.

Precizez și faptul că am trimis întrebarea mea referitor la atenția (cea din linkul întrebării la care am dat link mai sus) prin email unui psiholog (aici mai exact http://www.psihologpersonal.ro/ )și mi-a oferit două răspunsuri concrete din ceea ce am înțeles:
1.Referitor la întrebarea de atenție, de concentrare:
"O intrebare cheie in a vedea ca ai o problema de atentie este daca ai 
vreun domeniu sau ai avut vreodata
un domeniu in care te-ai cufundat practicand acel domeniu si nu ai stiut 
cand a trecut timpul? Daca da, atunci nu ai nicio problema
cu atentia ci cu domeniul in care studiezi sau dispozitia in care esti 
la un film, etc." Din ce știu și îmi amintesc despre mine da, știu că de mic copil eram foarte pasionat de chestii ce țineau de info, de jocuri, de programe, de sistem de operare Windows, eram ca și obsedat de ele, pentru ca în timp să mă urăsc puternic de ele (în primul an de facultate la Info mă chinuiam uneori să-mi răspund la întrebarea "Cum să fac să-mi placă informatica?")

2.Referitor la întrebarea dacă este posibil să sufăr de vreun deficit de atenție:
"oare de ce vrei sa ai un diagnostic?
de ce nu savurezi viata asa cum vine ea?
iti inteleg dorinta de a fi o varianta proprie mai buna pe zi ce trece 
dar atunci lasa in spate temeri ca poate ai ADHD sau nu esti suficient 
de bun...
esti cea mai buna varianta a ta acum, tinand cont de toate experienele 
tale trecute.
nu ne comparam decat cu noi insine din trecut versus cei din viitor!"

Vă rog frumos mă puteți ajuta să-mi dau seama ce și cum se întâmplă în mintea mea legat de atenție? Adică, ca și activități, ce pot face sau ce mi se poate recomanda? Să citesc o carte, să văd un film, să particip la niște cursuri, să discut cu cineva (acum am enumerat fix activitățile în care am sau cred că eu probleme). Mi-a dat cineva un site cu jocuri pentru antrenamentul minții însă nu am mai intrat pe el, nici nu știu sigur dacă mă ajută sau nu concret în problema mea. Psihologul facultății mi-a dat ca răspuns concret să citesc, că așa îmi antrenez mintea. Iar ca activitate concretă să citesc 2 pagini pe zi (mi-am impus să citesc măcar 20 de pagini dintr-o carte ca s-o termin măcar în 2 săptămâni, nu pot citi nici chiar atât de puțin - 2 pagini - ).
Am scris ceea ce am considerat eu că poate fi util în a detalia despre faza mea cu atenția în speranța că pot găsi un răspuns ce să mă ajute. Dacă ar mai fi ceva ce mă pot întreba sau la care pot răspunde, privitor la întrebare, vă rog să-mi spuneți.
Precizez că am 21 de ani, sunt în anul 3 de facultate la Informatică.
Mulțumesc anticipat că ați citit întrebarea, dacă ați făcut-o!

Mi-am amintit faptul că la jocuri de cărți iarăși aveam destul de mari probleme: mi-era greu să gândesc rapid ce carte să dau, să țin minte cărțile care s-au dat. Mai mult mergeam pe noroc, adică pe cum mergeau lucrurile de la sine, când se întâmpla să câștig. Și asta parcă dintotdeauna a fost așa. Singurul joc de cărți unde aveam habar, unde mi-era totul mai ok era șeptica românească, cu șeptari (schimbă cartea) și doieri (partenerul următor va lua două cărți în plus din pachet). Iar șahul mi s-a părut mereu un joc mult prea greu.

Și...deși nu știu dacă are multă legătură cu ce am scris mai sus, văd la mine că durează prea mult până îmi "accesez" mintea, până îmi "pun în mișcare" neuronii. Am fost făcut deseori prost și greu de cap nu fiindcă nu eram în stare deloc să gândesc sau să înțeleg ceva, ci îmi lua prea mult timp ca să fac legăturările. Iar când reușeam să gândesc bine, să fac legăturile (dura ceva timp, mai mult ca celorlalți, probabil) mai că ajungeam să mă cred geniu spre deosebire de mine prima dată, când mă chinuiam să înțeleg ceva. Adică puteam gândi, dar mai greu uneori.

Am pus întrebarea la categoria Adolescenți, deși nu știu dacă mă mai situez aici.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook