Am si eu o intrebare daca imi puteti da sfauri as fi ce a mai fericita
Deci ce as putea face daca vreau sa vorbesc cu tatal meu cu care nu am mai vorbit niciodata pana acum? Nu stiu ce sa fac, sa vorbesc sau nu cu el, eu sincera sa fiu as vorbi dar nu am acea putere sa o fac
Ma puteti ajuta cu niste sfaturi ?

Va multumesc mult! :* :* :*

Depinde de ce nu ai vorbit cu el pana acum.de exemplu daca nu va cunoasteti ar fi o surpriza ABSOLUT GENIALA sa vorbiti, dar daca ati fost certati puteti sa vorbiti, va Ziceti ce aveti pe suflet si va impacati(pana la urma e tatal tau).de ce sa n-ai putere sa o faci? (raspunde-mi, chiar vreau sa te ajut cu sfaturi)

Nu am vorbit cu el pana acum pentru ca nici macar nu m-a recunoscut adica nu a vrut sa ma aiba
Si nu am puterea sa o fac pentru ca are familia lui si alte chestii

Nu am vorbit cu el pana acum pentru ca el nu m a recunoscut adica cu asta vreau sa spun ca nu a vrut sa ma aiba
Si nu am puterea sa o fac pentru ca el deja are familia lui si alte chestii intelegi tu

Eh te inteleg, nici eu nu imi cunosc tatal si daca ar fi sa vorbesc cu el, cred ca nu as mai avea voce.pai nush...presupun ca ai o groaza de intrebari pentru el,de ce nu te-a cautat, daca are familie, unde a fost, ce a facut, etc...lucruri pe care nu ai de unde sa le sti, il intrebi despre el, el te va intreba despre tine si voila, o conversatie

Dar mama ta de ce nu a lamurit aceasta situatie pana acum? Sincer, era datoria ei ca femeie si mama sa asigure un tata pentru copilul ei. Oricat de rau tata, dar noi toti trebuie sa stim de unde ne tragem.
Nu doresc sa o judec, si nici tu sa nu o judeci. Cine stie ce poveste a fost acolo? Insa mai bine fa asa : zi-i tatalui tau direct : sunt copilul tau, si vreau sa-mi cunosc radacinile.

Mama mi a explicat tot, ca nu a vrut sa ma aiba si alte chestii.
Nu am cum sa ma duc la el asa de-o data si sa spun sunt copilul tau, adica el stie ca sunt fata lui dar nu stiu de ce niciodata nu sa interesat de mine, poate ca nu vrea sa vorbeasca cu mine sau nu stiu, sau cand eram mica putea sa vina la mine cu o bomboana sau nu stiu, poate ca nu vrea sa stie de mine. Daca are copii lui si familia lui pentru ce ii mai trebuiesc si eu!?

Mama mi a explicat tot, ca nu a vrut sa ma aiba si alte chestii.
Nu am cum sa ma duc la el asa de-o data si sa spun sunt copilul tau, adica el stie ca sunt fata lui dar nu stiu de ce niciodata nu sa interesat de mine, poate ca nu vrea sa vorbeasca cu mine sau nu stiu, sau cand eram mica putea sa vina la mine cu o bomboana sau nu stiu, poate ca nu vrea sa stie de mine. Daca are copii lui si familia lui pentru ce ii mai trebuiesc si eu!?

Aha...pai atunci hai sa-ti zic ce as face daca as fi in locul tau: as vorbi cu el, l-as intreba de ce nu a vrut sa ma aiba etc, si i-as propune sa uitam trecutul si sa ramanem in relatii OK.

Mi-as lua inima in dinti, as vorbi cu el, i-as pune intrebari de genul "de ce ai facut x, de ce s-a intamplat y"(intelegi la ce ma refer) si as incerca sa avem relatii ok dar FARA SA MA BAG IN ACTUALA LUI FAMILIE.vezi povestea lui, intreab-o si pe mama ta mai detaliat si vezi cum stau lucrurile!

Da dar stii tu n am cum sa ma duc la el si sa i spun ca de ce nu ai vrut sa ma ai sau alte chestii, n am curajul ala

Nu mai conteaza ce a vrut sau nu a vrut el. Tu existi, si gata. Si daca el are familie, iar tu discuti cu el, nu inseamna ca il divortezi de ei.
In viata, fiecare trebuie sa-si asume consecintele faptelor si vorbelor. El poate sa pretinda ca nu este tatal tau. Dar realitatea esti TU. Si ai si tu niste drepturi. Macar sa stii ce material genetic ti-a transmis.

Da,dar odata si odata va trebui sa vorbesti cu el...

Stiu dar mi e frica nu stiu de ce sincer as vrea sa ma duc la el sa vorbesc cu el fel si fel de chestii...despre trecut despre noi doi...dar nu am curajul ala

E normal sa-ti fie frica sau sa ai emotii zic eu, nu? oricum esti sange din sangele lui(ca sa folosesc expresia) si poate ca situatia va avea o intorsatura fericita dupa eventuala discutie...

Vă mulţumesc pentru sfaturi am să încerc să văd dacă am curaj şi sper să fie un final fericit

In primul rand, trebuie sa consideri ca nu constientizezi adevarul, dar il cunosti, esti produsul unor afecte cum erau nu cum se aratau. Am intalnit diferite situatii in care viitoarea mamica indica un faptas, ca sa ascunda ceva si sa iasa cu fruntea sus si nu era adevarat, am intalnit situatia cand era perfect adevarat, dar ea considerase ca un copil neanuntat e un razboi ascuns prin care sa-l lege si am intalnit situatia cand faptasul se jurase pe cer si pe pamant, ca apoi dupa ce isi implementase adn-ul sa fuga. Sa nu contribuie la norocul chior pe el, de a isi implementa adn-ul undeva. Daca insisti, poti declansa ceva urat, asa e impacarea cu sine indiferent despre ce e vorba. A trecut timpul si s-au impacat cu ei insisi. Nu mai lupta unul cu celalalt. Nedreptatea fata de unul dintre ei s-a stins, razboiul s-a stins. E liniste. E pace. Cui nu ii convine? Poate nu tie. deci intrebarea e, de unde vine macinarea ta. Exista constiinta, dar a cui nu are liniste, care s-a slabit, sau care s-a trezit? Poate fi constiinta slabita si continuarea razboiului care scapa. Poate fi constiinta odihnita care vrea sa scoata adevarul la suprafata. Nu e simplu, poti sa gresesti.Si aceasta constiinta e a ta, tu facusei pace, sa poti creste. Nu sa fi intre ciocan si nicovala. Asa cred.

Mersii pentru sfat

Nu e un sfat. E un inceput din care sa reanalizezi situatia. Dar e doar inceputul. Esti intr-o postura delicata, adica tu esti delicata in postura linistita inca, postura lucrurilor. Se vede ca trebuie sa ma duc la culcare. Vorbim maine.Claritatea nu e punctul meu forte cand sunt obosita, ca am uitat ce am mai gandit, cand m-am gandit la tine, vreo ora nu mi-ai iesit din cap.

) la problema mea te ai gandit sau la mine?

La tine in problema, ca nu esti la fel cu altii si nu exista scheme universale, incep universal, dar apoi se personalizeaza. Si m-am gandit si la mine. Ma rog. M-ai impins la framantari.