|

Bunaaa. Am nevoie de ajutorul vostru. Am avut de facut la romana o compunere despre sentimentele unui soldat pe frontul de razboi si as dori sa stiu opiniile voastre. mersi anticipat :*

Pe front

De Ioana Onose







Este o noapte geroasa, vantul bate aspru peste campurile care in zori vor fii insetate de sange. Si de ce? de ce trebuie sa ne omoram cu totii? Oare nu ne-a facut acelasi Dumnezeu? Nu stiu ce sa mai cred…

In aceste luni prietena mea este o pusca ZB-u. va dormi cu mine si voi merge catre moarte cu ea in mana.

In zori se va implini destinul meu, acela de a ucide si de a fii ucis. Pentru patrie, pentru ca fiii mei sa traiasca intr-o tara mai buna. Si cand ma gandesc la ei, nu pot sa ma abtin ca aceea lacrima sa nu curga. O stresg repede ca comandantul sa nu ma ia la ochi. Copii mei, nu o sai vad crescand, ducandu-se la scoala, la casele lor cu familie.

Acum doua luni mi-a ajuns acea scrisoare cordiala, dar dura s ia trebuit sa plac. Nu mi-am vazut mama, tata a murit pe front: coechipierul sau, in acea noapte, a crezut ca era un inamic.

Suna alarma. Se porneste catre moarte. Drumul e lung si obositor. Pusca pe umar, ranita in spinare. Deodata o impuscatura si la putin timp dupa si raspunsul „La atac!". E vremea mea Am douazeci si trei de ani, sunt casatorit si am doi copii. Am muncit mult ca sa am o casa si acum o sa daruiesc tot din mine pentru patrie.

Am omorat treizeci de oameni si am fost impuscat in bratul stang. Tin cu greu pusca in mana. O durere cumplita imi patrunde bratul. Inaintam cu greu, dar castigam. Au mai ramas putini. Un camarad masacreaza corpul deja fara suflu al unui inamic. „ Lasa-l in plata Domnului, avra si el o familie care sa-l planga. Lasa-i sa aiba ce ingropa".

Am strapuns bariera si majoritatea inamicilor au murit. Am pierdut si piciorul drept... O grenada. Ma opresc deodata si ma uit in urma mea: peste tot oameni morti sfarsiti de lupta si de viata.

„Ai grija!"

Deodata un vuiet si privirea mi se intuneca, cad din picioare, nu mai pot sa respir.

Il vad pe tata acum. E mandru de mine...

Am invins, dar am si pierdut...

1 Raportează Evaluează
Răspuns Câştigător
| a răspuns:

Foarte emotionanta povestioara ta! Mi s-a facut pielea de gaina. Ai unele greseli de exprimare si de gramatica, insa ai prins esenta si anume ca soldatii sunt niste eroi care isi dau viata pentru tara, pentru noi. Foarte frumos, sincere felicitari!

1 răspuns: