Eee asta da! cine stie de ce! ai reusit sa crezi in acel ceva fals, si dupa aflarea adevarului inca mai vrei sa invii lumea aia, prea perfecta a fost de vrei s-o tii in viata! te-o marcat, te-ai simtit bine, poate te-ai simtit ca fiind tu..cine stie.
Asta e valabil mai ales pentru amagirile din dragoste.
Ne e frica sa infruntam realitatea si in sinea noastra speram ca ea se va schimba. Sau ca de fapt a fost o intamplare. Sau ca El nu e asa de fapt in realitate...
E un soi de nevoie de dulce-amar in dragoste.
Pt ca e in fiinta noastra. Cand avem incredere oarba in ceva si ne dezamageste, pur si simplu cautam tot timpul sa ii gasim o scuza falsului, incercam sa credem ca nu e asa... Dar tot raniti ajungem
Pentru ca ne dorim sa fie realitate, dar din pacate nu e asa ca doare foarte tare
Pentru ca pur si simplu nu acceptam realitatea, pentru ca ne-am dori sa nu fie fals.