Deciiii, ok. Nu stiu ce am. Acum maxim 3 luni eram acea fata care zambea fara motiv, care isi vedea toata viata in fata si se bucura de asta. S-a schimbat totul acum 3 luni, chiar totul... Zambetul meu a disparut, sunt trista mereu si plang. Acum o luna a venit salvarea si m-a luat de la scoala, facusem blocaj, nu acela renal ci blocaj periculos, mainile imi tremurau, fata era alba ca varul si simteam cum ma duc usor. Am aflat ca am infectie la rinichi si o boala, nimeni n-a vrut sa-mi spuna ce fel de boala am. Asta m-a dat pe spate. Am fost internata la spital, mi-au luat foarte multe sticlute de sange si nu stiu ce am. Am stat o perioada acolo, urasc acel loc. A venit si timpul sa merg acasa, locul meu preferat unde-mi pot varsta lacrimile fara ca cineva sa ma judece, sa-mi spuna de ce-o fac. Ce pot sa ma fac eu? Cand plang fara motiv, cand cuvantul "viata" nu mai are logica pentru mine? Incep sa ma urasc, sa regret ceea ce-am facut si ca exist. Ce pot face sa revin cum eram acum 3 luni? Sa fiu fata zambareata? Sa mai am o sansa la viata normala? Imi vine sa ma sinucid, sa omor oameni. Doar cand aud de cuvantul "sange" ametesc. sunt inchisa in mine, de ce?

Poate ai o problema de sanatate care iti afecteaza si starea de spirit.Inca nu poate nimeni sa iti spuna ce ai probabil pentru ca nici ei nu stiu inca daar asta nu inseamna ca trebuie sa te ingrijorezi.
Ca sa fi ca inainte trebuie sa iti doresti.Sa lasi gandurile negre la o parte si sa fi optimista ca vei fi bine indiferent ca esti sanatoasa sau bolnava trebuie sa lupti sa fi bine si sa meri inainte. Vorbeste cu parinti, cu o prietena, mergi la psihologul scoli o sa iti faca bine spune tot ce ai pe suflet sa te descarci.Si asteapta rezultatele cu curaj deoarece asa trebuie sa fi in viata curajoasa, puternica, vesela si cu dorinta de a merge inainte.

Imi pare rau ca ai avut unele probleme de sănătate. Poti vorbi cu părinții despre ele si poti sa ii intrebi mai multe de boala pe care ai avut-o. Dar ceea ce te ajuta sa iesi din această stare e să te gândești că acum te simți mai bine,esti acasă cu cei dragi. Dacă nu erai bine,cu siguranță erai tot la spital. De aceea,bucura-te ca s-a îmbunătățit starea de sănătate. Gandeste-te la lucrurile frumoase pe care le vezi zilnic și bucura-te de ele. E foarte importanta atitudinea pozitivă atunci când nu te simti bine. O inima veselă este sănătate pentru oase, spune un proverb, pentru ca te ajuta mai mult în vindecare. Apoi, nu te izola, petrece timp cu prietenii și cei dragi. Esti o puternică și vei reusi, nu te lăsa.

Nu esti chiar atat de inchisa in tine pe cat crezi tu ca esti. Publicand intrebarea asta aici, ai facut un pas destul de important. Asta inseamna ca iti doresti sa gasesti pe cineva cu care sa comunici, si da draga mea, nu trebuie sa treci singura prin toate astea. Nu-mi dau seama daca esti singura, daca esti majora sau nu. Dar din ce ai scris tu aici, nu trebuie sa te temi, pentru ca n-o sa te ajute la nimic si o sa agraveze si mai mult situatia. Doar fa tot posibilul si fa-ti niste analize amanuntite intr-un spital decent, nu trebuie sa fie asa, nu trebuie sa te dea peste cap. Pur si simplu trebuie sa fii suficient de matura incat sa alegi ce este cel mai bun pentru tine, si anume sa gandesti pozitiv, coerent si logic. Fara sa te mai temi sau sa mai plangi, investind toata energia pierduta in acestea in cautarea unor solutii pe care le-ai putea gasi ulterior. Doar fa ce este mai indreptatit pentru tine, alege sa traiesti!