| Noname232 a întrebat:

Hey, stiu ca poate voi scrie mult dar trebuie sa o iau de la inceput ca sa imi pot spune problema.
De cand eram mica am fost foarte slaba, n-am avut vreodata probleme cu mancarea, ba chiar eram foarte slaba desi mancam tot ce voiam si oricand voiam. Prin clasa a 10 a, odata ce mi-a venit menstruatia, am inceput sa ma ingras, dar odata ce mai multe persoane mi-au spus asta iar dirigintele meu si parintii mei se luau mereu de mine din cauza asta asa ca am slabit imediat fara sa stau pe ganduri prin foarte mult sport si asa am inceput sa nu mai mananc pana ce am ajuns anorexica, iar lumea radea de mine acum ca am ajuns anorexica.A fost o perioada oribila, am avut foarte multe probleme, imi cadea foarte mult par, nu mai aveam menstruatie ( 1 an n-am mai avut) eram mereu ametita, slabita (nu aveam puterea nici sa ridic ceva usor ) obosita iar in atunci cand ma trezeam dimineata tot ce asteptam era sa vina seara sa ma culc la loc pentru ca era ingrozitor si bine-nteles ca n-am spus nimanui astea, lasam lumea sa se uimeasca la cat de slaba sunt iar eu ma simteam bine asa, ma simteam "frumoasa", obsesia mea in legatura cu mancarea era imensa, visam ca mancam si ma simteam vinovata, iar daca mancam ceva in plus, orice, plangeam. Ajunsesem la 37 de kg, eu avand aproape 1, 60.
Abia atunci cand am realizat cat de slaba sunt, m-am fortat sa ma mai ingras putin, dar intr-un mod sanatos.Am mai continuat-o asa vreo 2 ani, facand sport zilnic si mancand moderat. Aratam perfect, pot spune. Dar atunci cand am ajuns clasa a 12 a, eram foarte stresata in legatura cu scoala, cu faptul ca sunt un esec si aflasem si ca bunicul meu are cancer iar el este pe moarte. Lucrul asta a fost ingrozitor pentru mine iar singurul meu refugiu a fost in mancare. Si stiam ca ceea ce fac nu era bine, dar continuam, era singurul lucru care ma facea sa uit de problemele mele la scoala, prietenii si in legatura cu familia. Chiar si cu sport, corpul meu n-a mai facut fata, si desi am tot avut pauze in care iar nu mancam si reuseam sa mai slabesc, puneam inapoi. In cele din urma bunicul meu a murit, chiar in fata mea, iar asta a fost o lovitura si mai mare pentru mine asa ca m-am inchis si mai mult in mine. In perioada aia nimic nu mai mergea bine. Aveam probleme la liceu, bunicul meu murise, prietenii mei ma lasau balta si faptul ca ma ingrasasem era un stres enorm pentru mine si tocmai ce aflasem ca tipul de care eram indragostita de aproape 3 ani, s-a cuplat cu o alta fata. ( desi nu-mi pasa de aia atunci) Iar de data asta m-am ingrasat mult mai mult..greutatea mea normala era de 43 kg, iar acum am ajuns la 63 si m-am tot chinuit sa dau inapoi, mi-am facut abonament si la sala si am inceput sa mananc sanatos, dar mereu se intampla ceva si dau inapoi si nu suport cand tatal meu se ia mereu de mine si imi spune ca am ajuns cat o balena. De curand incepusem sa mananc cate un albus de ou dimineata si o salata dupa amiaza, apoi sala si el imi spune ca d-aia sunt asa grasa, ca bag multe oua in mine si ca m-am facut cat o vaca. El habar n-are cat de tare ma afecteaza lucrul asta, dar continua sa o faca. Am inceput chiar sa-mi iau haine largi si sa stau foarte mult cu geaca pe mine pentru a ma ascunde de ceilalti, mi-e extrem de rusine cu mine si ma urasc din toate punctele de vedere, pana si colegii comenteaza de mine atunci cand bag si un biscuite in gura, de absolut nimeni altcineva, chiar daca sunt si persoane obeze, doar de mine si ma afecteaza enorm.Am ajuns sa ma ascund de prieteni, vecini, rude, nu vreau sa ma vada nimeni asa. Chiar nu mai stiu ce sa fac ca sa imi iau gandul de la mancare complet si sa fiu ca acum cativa ani, sa nu ma impiedice nimic din a slabi. Voi ce sfaturi aveti?

Răspuns Apreciat de Editori
| Yes a răspuns:

Bună. Îmi pare rău pentru experientele pe care le ai avut.
Greutatea ta "normala" pentru înălțimea ta poate ajunge și la 68 de kilograme. O greutate mai mare de 68 nu înseamnă sub nicio formă ca este un motiv sa te ascunzi sau sa te simți prost. Dacă treci de 70 kg, singura îngrijorare pe care ar trebui sa o ai ar fi sănătatea.
Nu trebuie sa fii victima "glumelor" tatălui tău. Încearcă sa vorbești cu el sa ii spui ce simți.
Încearcă sa îți dai seama ca pe tine nu te definește greutatea ta și ca singurul scop este sa fii sănătoasă. Ești adult de acum și trebuie sa știi ca dacă oamenii nu vor comenta despre cat mănânci, vor găsi altceva, vor rade de cat ești sau nu de frumoasă, felul în care mergi sau vor găsi ei ceva. Asta nu dovedește absolut nimic despre tine. Tu știi ca ești frumoasă, știi ca trebuie să fii sănătoasă și știi ca trebuie sa ți continui viata înconjurată de oameni care te apreciază, nu de oameni care te fac sa te simți rău.
Nu îți fie frica sa discuți aspectele astea cu prietenii în care știi ca poți avea încredere, cu membri ai familiei sau chiar cu un psiholog (!).

4 răspunsuri:
| AjutorNeconditionat a răspuns:

Doamne fereste! Nu ai de ce sa te ascunzi pentru ca oricât de grasa ai fi asta se observa doar dacă încerci sa ascunzi, fix pe invers as putea spune!
Caracterul tau tine totul in frâu dacă stii sa îl folosești!
O fata mai plinuță cu incredere de sine crede ma ca e mult mai atrăgătoare decât o fata slaba și care nu se iubește!
Nu am ce sfat sa îți dau decât sa îți construiește in ritmul tau propriu un stil de viata sănătos alcătuit din multă hidratare sport și alimente benefice și NU UITA: cel mai important e sa nu te mai ascunzi și sa te arați lumii asa cum estiwinking bafta

| Catrice a răspuns:

62 kg e greutate normala, cei din jur s-au obișnuit cu tine la 40 și ceva de kilograme. Sunt invidioși pe tine fiindcă tu ai avut greutatea ie care multe fete soare fi dorit-o.

| Liviuuuuuuuuuuuuuuu a răspuns:

Dai in p.a mea pe restul. Ce conteaza ce zic si ce cred altii? crezi ca ei sunt perfecti? Punete pe tine pe primul plan, ia singura decizii in legatura cu corpul tau si ignorai pe restul. E viata ta, traieste-o cum vrei tu, nu cum vor altii

| 116111 TelefonulCopilului a răspuns:

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!