Ma simt obosita sa mai traiesc. Locul unde sunt acum e oribil, detest orasul asta, casa asta, oamenii astia, tot. Sufletul meu s-a deplasat incet-incet catre locul pe care il iubesc (Sinaia), catre baiatul pe care il iubesc, iar aici a ramas doar trupul in care, vag, mai bate o inima rece care, cu fiecare pulsatie, striga cu disperare lucrurile care-mi lipsesc. Nu mai suport. Nu mai suport ca oamenii sa ma vada ca pe o fata cu probleme, nu mai suport ca parintii mei sa nu gaseasca o cale normala de a rezolva asta (ei nu se implica cu adevarat, apeleaza la psihologi, consilieri, politisti, preoti), ma simt captiva aici si incerc prin orice modalitate sa evadez. In plus, sunt tensiunea de aici, certurile continue, scandalul, jignirile, violenta pe care nu le mai suport, care ma apasa. Lucrul care mi-a lipsit intotdeauna a fost iubirea tatalui, nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste, poate a crezut ca stiam. Acum cateva zile, un psiholog i-a spus ca-mi lipseste afectiunea lui. El, ca de obicei, a inteles gresit, ai inteles ca se referea la afectiune fizica. Acum, ceea ce ar trebui sa se numeasca dragoste paterna incepe sa fie abuz, devine incest, ma ingrozeste, ma ingrozesc atingerile lui (ma mangaie pe picior, pe interiorul coapsei, pe fund, lucruri anormale pentru un tata si fiica lui, se apropie din ce in ce mai mult de locul acela, iar cand va ajunge acolo nu stiu ce voi face, stiu doar ca va fi groaznic, ca in scurt timp ma va viola).
Ma ingrozeste apropierea noptii pentru ca noaptea eu nu dorm. Noaptea am atacuri de panica, tremurat, febra, crize in care nu ma pot opri din plans. Lumea nu intelege ca am astea doar acasa, ca am fugit de aici in scopul de a scapa de astea, caci ma distrug.
Pana acum luam antidepresive, acum nu mai am curajul sa le iau, stiu ca as abuza de ele, as ajunge in spital din cauza lor. Antidepresivul care m-a ajutat intotdeauna este iubitul meu. Stiu ca nu ar fi nevoie decat de el pentru a disparea toate acestea, dar el e departe si ma sting usor de dorul lui, am nevoie de el ca de aer!
La toate acestea se adauga anorexia, problema care, dupa parerea mamei, se va rezolva de la sine daca o ignoram, ca daca spunem ca nu e nimic, chiar asa va fi.
Azi a fost prima zi in care pur si simplu nu mi-am putut controla lacrimile, in care chipul nu a mai putut rade, iar sufletul sa planga.
Nu mai pot! Am nevoie de ajutor, de un sfat, dar va rog, dati sfaturi care sa fie de ajutor, am mai primit si sfaturi care imi spuneau ca pot termina tot desenandu-mi o linie sangeroasa cu cutitul pe incheietura, dar nu vreau, pur si simplu nu vreau sa fac ceva de genul asta.
Va multumesc anticipat.

Si credeam ca eu am probleme . Ce face tatal tau este o tampenie, fereste-te de acest om cat mai poti.Eu zic sa eviti sa ramai singura cu el intr-o camera.Mai bine vorbeste despre tatal tau si despre ceea ce iti face cu mama ta si cu un psiholog, iar daca nu se potoleste vorbeste cu un politist.Cat despre iubitul tau, poti tine legatura cu el prin telefon si prin intermediul messengerului.

Tu esti extrem de depresivaVoi incerca sa te ajut
In primul randaca tu stai tot timpul sa te gandesti la viata idioata pe care o traiesti iti vei face mai mult rau decat bine.In toata lumea asta mareee trebuie sa existe ceva care sa-ti placa:o pasiune, fie ea cat de mica. Poate iti place sa desenezi, sa colectionezi timbre, fotografii, sa scrii(din cate am vazut ai un mare talent in a povesti). Exista multe lucruri pe care le poti face.Alege un lucru care iti place si dedica-te aproape in totalitate acelui lucru.
Cat despre iubitul tau:Vorbiti la tef, pe mess sau incearca sa tii un jurnal cu experientele pe care le-ati trait impreuna, pe care le veti trai in prezent(chiar si pe mess sau la tef poate sa-ti spuna un lucru care sa te surprinda). Fii siguura ca veti avea parte de multe experiente impreuna.Deseneaza cupluri, scrie compuneri despre voi, citeste povesti de dragoste. Poti iesi ca prietenii in gasca. Vorbiti, glumiti, barfiti(daca este nevoie), dansati, faceti karaoke(chiar daca e posibil sa se sparga ferestrele), plimbati-va cu bikla, rolele, skate-ul.
Este ok ca parintii tai cer ajutorul unor oameni mai specializati, ca sa zic asa, dar in acelasi timp dovedesc ca nu sunt capabili sa se ocupe singuri de educatia ta.
Nu mai incerca sa "evadezi". Lumea nu este o inchisoare, o carcera.Imagineaza-ti ca lumea este o cutie roz, plina cu lucruri neexplorate inca.Cu timpul vei vedea ca viata este frumoasa si merita traita din plin.Trebuie sa ne bucuram de viata si de lucrurile marunte fara nicio importanta pentru unii. Bucura-te daca afara e soare, daca vezi o baba care are un sort roz[:O], de un copil care cade in nisip si se murdareste iar apoi incepe sa rada
Incearca sa regasesti iubirea tatalui in alta persoana. Poate intr-un alt baiat care se poate sa te inteleaga. Exista si specimene de genul chiar daca mai rar
Cat despre abuzuri poate intelegi gresit. Poate gesturile astea sunt incercari esuate de a-si arata dragostea. Dar daca totusi tu esti sigura ca sunt abuzuri nu te teme. Vorbeste cu mama ta, explica-i situatia.

Poti sa vorbesti si cu un psiholog, un profesor iar daca situatia se agraveaza cu politia:-s.
Inainte sa adormi gandeste-te la ce iti facea placere inainte, la ceea ce ai vrea sa faci maine, la ceea ce iti place acum.Nu te mai stresa.
Nu fugi de acasa.In schimb, incearca sa stai cat mai putin acasa in prezenta parintilor.Cand totusi trebuie sa mergi acasa gandeste-te la ceea ce vei face cand vei ajunge:un lucru placut bineinteles
Nu lua antidepresiveNu ajuta.Plangi,plangi foarte mult atunci cand simti nevoia.Stai intr-o camera si plangi singura.Este dreptul tau sa faci asta. Apoi dupa ce ai plans iesi afara ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat.Noteaza undeva(de preferat intr-un jurnal)toate starile, grijile tale si ascunde carnetelul undeva. Odata ce il ascunzi iti vei ascunde si grijile
P. S.:Viata merita traita din plin:*Te pup:*

In legatura cu tatal tau te sfatuiesc sa vorbesti cu mama ta ca sa stie, nu trebuie sa ii ascunzi asta sub nici o forma mamei tale ca sa nu se ajunga unde nu vrei cu tatal tau, ar fi pacat, te-ar distruge.As putea sa te intreb si cati ani ai, caci nu stiu ce sa te sfatuiesc(as putea sa iti spun sa vorbesti cu prietenul tau si sa ii explici totul apoi sa pleci la prietenul tau poate te poate ajuta sau sa muncesti tu sa ai bani tai si sa pleci de acasa dar nu stiu poate mai esti inca la scoala, poate esti minora). Nu te pot sfatui asta caci nu iti stiu varsta. Cel mai bine e sa vorbesti cu mama ta si ea ar sti sa iti ia aparare.Eu iti doresc numai bine si sa ai grija de tine, esti tanara si nu trebuie sa lasi pe nimeni sa iti distruga si sa iti nenoroceasca viata.Numai bine si sa fii tare, sa ai putere sa treci peste orice ca nimic nu este usor in viata dar daca asa e lasat de Dumnezeu trebuie sa trecem peste toate piedicile care ni le trimite.

Incearca sa dormi continuu 3 zilevb serioso sa ai mintea total limpede.atat sa faci sa mananci sa dormi, sau sa faci mult sportmacar fizic o sa te simti perfectsi asa o sa fi mai okprobabil gandesti ca e sfarsitul lumii... ei nu e...eu din bucuresti am mutat la cluj., prietena in bucuresti, ca si tine, am inceput o viata nouagandeste-te doar la avantaje, viata noua, prieteni noi, reputatie noua intelegi tu

Este ingrozitor ce face tatal tau ...imi pare foarte rau dar incearca sa faci ceva ca sa te descarci scrie ceva...citeste
orice ce te`ar putea face sa te simti altfel vorbeste cu cineva de incredere, incearca la un profesor(daca mai esti la scoala)poate te va intelege iti urez bafta si nu lasa ca abuzurile tatalui tau sa continue spune STOP lucrului astuia.