am nevoie de o sceneta in spiritul Cracinului (nu prea lunga, 3 -4persoane)in limba engleza, dau funda pls HELP!

NARATORUL:
Într-o lume-nvolburată
Şi-ntinată de păcat
Tatăl îşi trimite-n lume
Pe Fiul Său Preacurat.
În a Sa iubire mare
N-a găsit alt procedeu
Decât să trimită-n lume
Chiar pe Fiul Său.
Şi ca să poată veni-n lume
I-a gătit un loc anume
În sânul Preasfintei Fecioare
De Dumnezeu Născătoare.
Şi la timpul sorocit
Iată-n lume a venit
Copilul cu chip plăpând
Care-i Domnul cel Preasfânt.
Născut din Fecioara Maria
Şi se numeşte MESIA.
Înconjurat de oaste cerească
A venit să mântuiască
Pe omul cel păcătos
Şi pe cel necredincios.

COLIND:
Vei veni, Isuse, toţi te vor vedea,
Când în Noaptea Sfântă te vei arăta;
Mare va fi ziua când ai să cobori,
Sărbătoarea celor fără sărbători.
Mare-i jalea celor care gem şi plâng
Şi-n amare lacrimi chinul lor şi-l sting;
Ei aşteaptă, Doamne, ziua ta cu dor,
Ajutorul celor fără ajutor.
Gem pe drumuri grele mame şi copii
Şi cu dor te cheamă, aşteptând să vii,
Să le stingi în suflet multele dureri,
Mângâierea celor fără mângâieri.


(Fetiţa săracă se întâlneşte pe cale cu Maica Sfântă care îi apare în mod miraculos ducând mai multe bocceluţe. Fetiţa intră în conversaţie cu Ea şi îi cere voie să o ajute.)

FETIŢA SĂRACĂ:
Doamnă, încotro vă îndreptaţi
Şi ce bocceluţe purtaţi?
Poţi să duc şi eu din sarcina dumitale,
Şi să te-nsoţesc pe cale?

MARIA:
Sigur, dragă copiliţă,
Dar tu eşti tare micuţă.
O să mă poţi tu urma
Şi la greu a-mi ajuta?

FETIŢA SĂRACĂ:
Uite vreau să vin cu tine
Dar vreau să ştiu cine eşti
Şi unde tu te grăbeşti?

MARIA:
Eu sunt Mama cea Cerească
Care grăbeşte să-L nască
Pe Isus în fiecare zi
În sufletele care vor a-L primi.
L-am născut acum 2000 de ani
Într-un staul sărac de oi
Şi acum mi-e grabă mare
Să-L aduc iarăşi între voi.

De 2000 de ani umblu, caut, rătăcesc
În speranţa că inimi calde-am să găsesc.
Dar inimile se-nvârtoşează
Pe Dumnezeu îl denigrează.
Dar tu, copiliţa mea,... spune-mi tu cine eşti
De unde vii şi unde mergi, cu cine vrei să te-ntâlneşti?

FETIŢA SĂRACĂ:
Eu sunt o biată orfană
Care n-am ştiut de mamă.
Şi pe când am fost în sânul său
Mama mi-a pus un gând rău.
Vrând să se scape de mine
M-a tratat cu leacuri anume.
Şi tare s-a-nfuriat pe mine
Când împotriva voinţei ei,
am venit pe lume.
De aceea nu m-a acceptat
Şi fără să stea pe gânduri
M-a abandonat.

Sunt o biată necăjită
De lume dispreţuită.
Copiii mă batjocorăsc
Şi cu pumnii mă lovesc.
Oamenii nu mă iau în seamă
Că tot timpul sunt în grabă.
Şi un ban dacă-mi aruncă
E din milă sau din scârbă.
Femeile nu mă pot suporta
Şi nimica nu mi-ar da.
Tinerii îşi bat joc
Şi când mă văd pe mine
Capul şi-l întorc.
Fie iarnă, fie vară
Eu rămân mai mult pe-afară.

MARIA:
O, sărmana mea copilă,
Voi avea de tine milă
De vei vrea să mă iubeşti
Şi pe Domnul să-L slujeşti.
Uite voi fi Mama ta
Dacă tu vei accepta
Să-mplineşti o misiune
Care din partea Lui vine.

FETIŢA SĂRACĂ:
Doamnă, eu o împlinesc
Dar vreau să ştiu, cine este acela, Domnul,
Pe care trebuie să îl slujesc.
Este el un Domn anume,
Venit pentru noi în lume?

MARIA:
Este Fiul meu Isus
Ce în iesle a fost pus;
Născut într-o sărăcie mare
La Betleem în ieslişoare.
El este Dumnezeu şi Domn
Dar s-a născut ca un Om.
Acum 2000 de ani
S-a născut printre sărmani
Şi în luna lui decembrie
Lumea îi sărbătoreşte
Ziua Sa de naştere.
Numai că oamenii sărbătoresc într-un mod rău
Ce nu e pe placul Său.

De aceea, copila mea, îţi încredinţez o misiune prin care
Să te duci la mic şi mare
Să le spui că Isus ar vrea
Să-şi pregătească inima,
Să-şi ofere ei de ziua Lui
Curăţia sufletului,
Prin mărturisire şi rugăciune
Şi prin multe fapte bune.
Căci numai într-o inimă curată
Vrea Domnul în chip spiritual să se nască.
Şi nu se poate bucura de El cu adevărat
Decât sufletul curat.

(Maica Sfântă dă o binecuvântare copilei şi dispare. Fetiţa un pic descumpănită stă pe gânduri iar după un pic de ezitare, porneşte la întâmplare. Tocmai îi apare în cale o femeie văduvă îmbrăcată în negru.)

FETIŢA SĂRACĂ:
Doamnă mea, vă grăbiţi tare?
Că eu am o veste mare!

VĂDUVA:
Ce vrei tu, copilă?
Poate cerşeşti milă...
Sunt o văduvă săracă
N-are tanti ce să-ţi facă.
Ai mei copii sunt în cas'
Fără tată au rămas.
Acum nu am ce le da
Cin' mă poate ajuta?

FETIŢA SĂRACĂ:
Doamna Înaltă şi Frumoasă
Ce-a zis că-i Mama Cerească
Ea vă poate ajuta
Şi haruri multe a vă da.
Ea vrea să vă copleşească
Cu bucuria cerească,
Cu bucuria cerului
De Naşterea Domnului.

VĂDUVA:
Ah! Uitasem că vine Crăciunul
După care se schimbă şi Anul.
Cu pierderea mea cea grea
Am uitat de mila Sa.
Să aibă Domnul milă de mine
C-am rămas văduvă-n lume.

(Fetiţa merge mai departe şi întâlneşte un preot.)

FETIŢA SĂRACĂ:
Aşa-i că tu eşti păstor?
Părinte, de ce eşti abătut
Sau oile tale
Poate s-au risipit?

PREOTUL:
Şi tu, copilă, ce mai vrei
Sau nu am eu destule?
FETIŢA SĂRACĂ:
Păi, Mama Cerească pe care o cunoşti mai bine decât mine
A zis să transmit mesajul şi unui om ca tine!
Să vă spun de bucuria ce inundă-ntreg pământul
Este Naşterea Domnului să ne bucurăm cu Dânsul!

PREOTUL:
Dar asta o ştiu şi eu, că se naşte iar
Doar la fiecare liturghie vine pe altar.
Dar cum rămâne cu turma pe care o păstoresc
Pentru că oile mele încet mă părăsesc!
Unii se-ngâmfează, se cred ei Dumnezeu
Şi gândesc că nu mai e nevoie
Să intre în lăcaşul Său.
Alţii se arată buni şi temători de Dumnezeu
Dar când le ceri o jertfă, le vine foarte greu.
Pe tânăr cum să-l întorci de la drumul cel greşit
Când desfrâul e în floare şi barul e ticsit.
Rugăciunea nu-i pe placul lor, de Dumnezeu nu vor s-audă
Părinţii sunt delăsători şi nu pot să-i învingă.

FETIŢA SĂRACĂ:
Părinte, aveţi mai multă încredere
Nu vă amintiţi Isus ce spune:
"Că acest fel de diavol, nu poate fi învins
Decât cu post şi rugăciune?"

(Fetiţa merge mai departe întâlnind în cale un copil orfan, trist şi posomorât care vine de la şcoală.)

FETIŢA SĂRACĂ:
Băieţele, ce eşti trist,
De ce eşti aşa închis?

ORFANUL:
Cum să nu fiu aşa
Dacă mi-a murit mama.
M-a lăsat singur pe lume
Durerea cine-mi poate spune?
Tatăl meu e rău cu firea
S-a dus mângâierea mea.

FETIŢA SĂRACĂ:
Eu îţi înţeleg durerea
Că şi eu sunt tot aşa.
N-am o mamă, n-am nici tată
Nimeni de grijă nu-mi poartă.
Dar am descoperit alaltăieri
Că avem o Mamă-n cer.
Este Mama lui Dumnezeu
Care vrea să ne conducă
Sus la Fiul Său.
Uite, oferă lui Isus
Suferinţa ta
Şi roag-o pe Mama Lui
În pază să te ia.

ORFANUL:
Dar ce trebuie să fac
Ca lui Isus şi eu să plac?

FETIŢA SĂRACĂ:
Să faci fapte bune, să-L slujeşti şi să-L iubeşti
Şi cu siguranţă, în calea vieţii tale
Şi tu ai să-L întâlneşti.

(Fetiţa întâlneşte doi tineri îndrăgostiţi care vin de la discotecă.)

FETIŢA SĂRACĂ:
Hei, voi care vă plimbaţi
Mesajul meu îl ascultaţi!

TÂNĂRA:
Ce-i zdrenţoaso, eşti nebună?
Cum îţi permiţi să faci cu noi glumă?
Nu vezi că eşti o mucoasă?
Cum te ţin ai tăi la masă?

FETIŢA SĂRACĂ:
Da, sunt nebună de bucurie
Că Isus la noi într-o iesle va să vie.
Veniţi şi voi la sărbătoare
Ca e ziua Lui cea mare!

TÂNĂRUL:
Despre ce Isus ne vorbeşti?
Nu vrei ca să isprăveşti?
Noi nu vrem să trăim ca sfinţii
După cum ne învaţă părinţii.
Noi vrem bani, jocuri, plăcere şi distracţii
Numai ele ne dau satisfacţii.
Viaţa în petreceri e frumoasă
Altfel e întunecoasă.

FETIŢA SĂRACĂ:
V-am adus mesaj de Sus
De la Mama lui Isus.
Dacă vreţi să îl primiţi
Voi o să fiţi fericiţi.
De rămâneţi în păcat
Un răspuns aveţi de dat
Înaintea Celui Sfânt
Venit astăzi pe pământ.

(Fetiţa bate apoi la o poartă oarecare şi vine să-i deschidă un om posac, trist şi posomorât căruia soţia i-a murit.)

FETIŢA SĂRACĂ:
Tu, domnul meu, ce eşti posac
Sau poate că te-ai certat?
De ce eşti aşa posomorât?

VĂDUVUL:
Ce ştii, tu, o cerşetoare
De a mea durere mare?
Şi ce-ţi pasă ţie
Ce mi s-a-ntâmplat mie?

FETIŢA SĂRACĂ:
Sunt într-adevăr o cerşetoare
Dar am pentru dumneata
O bucurie mare!

VĂDUVUL:
Tu, pentru mine... Ce zănatică eşti?
Dar ce te crezi cumva-n poveşti?
Îţi baţi joc de mine, om în toată firea
Când de două luni mi-a murit soţia!
Mamă a trei copii ce singuri au rămas
Cin' să le poarte de grijă
Când eu nu sunt acas'.

FETIŢA SĂRACĂ:
Domnule, nu vă supăraţi,
Dar, vă rog, pe Dumnezeu de ce îl uitaţi?
V-aţi pierdut soţia, e mare durere.
Dar în Dumnezeu trebuie să ne fie
Toată mângâierea.
El dă viaţă şi tot El o ia
Nu avem ce face dacă-i voinţa Sa.
El ne este Tată, Domn şi Dumnezeu
Alergaţi aşadar la ajutorul Său.
Mamei noastre cereşti
Vom cere să vă ajute
Pe copilaşii cei trei
Să-i creşteţi cât mai iute.
Să mergem dar la iesle
Pe Mama s-o vedem
Şi pe Isus din iesle
Noi să-L adorăm!


VĂDUVUL:
Nu mă încântă deloc mesajul tău
Dar ca să fiu în rând cu lumea
Poate voi veni şi eu, măcar de Paşti şi de Crăciun,
Să vizitez lăcaşul Său.

(Vede un grup de copii care se joacă dar copii care nu-l mai iubesc pe Isus, şi li se adresează.)
FETIŢA SĂRACĂ:
Voi care vă jucaţi vreţi un pic să ascultaţi?
Să ştiţi că în ieslişoare, s-a născut Fiul cel Mare!

COPIL 1:
Ce vrei tu, calică, hăi?
De ce te bagi între noi?

FETIŢA SĂRACĂ:
Mama Cerească mi-a spus
Că voi fugiţi de Isus.
Că aţi fost tare buni şi cuminţi
Şi ascultători de părinţi.
Dar acum l-aţi părăsit
Că de El v-aţi plictisit.
Odată tare mult îl iubeaţi
În cântece şi rugăciuni
Voi îl preamăreaţi.
Acum însă L-aţi abandonat
Că de El v-aţi săturat.
Însă El tot vă iubeşte
Şi la iesle vă pofteşte.

COPIL 2:
Ce spui tu e-o nebunie
Cum în iesle iar să vie?
Doar la şcoală am învăţat
Că a fost în iesle odat'.

FETIŢA SĂRACĂ:
Da, dar în amintirea Sa
Iar se-mpodobeşte ieslea.
Acolo lângă altar
Unde vine în chip real.

COPIL 3:
O să ne mai gândim
Şi dacă ne plictisim la joacă
Poate că la iesle şi noi o să venim.

(După ce se desparte de copii, întâlneşte un ateu pe care îl acostează.)

FETIŢA SĂRACĂ:
Nene bun şi negru
Unde te grăbeşti?
Sau poate pe Domnul
Vrei să-L întâlneşti!

ATEUL:
De nu mi-ai inspira milă
Şi de n-ai fi o copilă
Aşa o palmă eu ţi-aş da
Să-nveţi a te comporta.

FETIŢA SĂRACĂ:
Vreau să vă anunţ o bucurie mare
Că vom sărbători în curând
Ziua Domnului cea Mare.
Cu toţii să ne unim
Pe Domnul să-L preamărim.

ATEUL:
Eu nu cred în nici un Domn
Eu sunt om şi eu sunt domn.
Eu duc viaţă de ateu
Ce nu crede în Dumnezeu.
Numai cei la minte suciţi
Se lasă uşor păcăliţi.

FETIŢA SĂRACĂ:
Atunci, Domnule al meu
Ce nu crezi în Dumnezeu
Eşti mai de plâns decât mine
Că sunt singură pe lume.
Dar a venit din Cer o Mamă
Care m-a băgat în seamă.
Dar vreau să ştii că Dumnezeu se face atât de mic
Încât eu cu inima pot să îl cuprind un pic.
Şi este atât de mare
Că nu are loc
În capu' dumitale!
Însă eu te-aş sfătui
Cu noi a-L sărbători.

ATEUL:
Numai la asta nu mă gândesc
În biserici să poftesc.
Eu, să beau şi să mănânc
Asta vreau eu pe pământ.

(Fetiţa întâlneşte apoi o mamă tânără îndurerată şi disperată de pierderea copilului ei.)


FETIŢA SĂRACĂ:
Tanti dragă, te văd tare îndurerată
Şi tare disperată.

MAMA DISPERATĂ:
Ce ai tu cu mine fetiţă obraznică?
Vezi-ţi de cerşire şi viaţa ta amarnică!

FETIŢA SĂRACĂ:
De ce mă iei aşa, dacă eu îţi vorbesc,
Eu am o misiune şi vreau s-o împlinesc:
O bucurie mare vreau să îţi vestesc.

MAMA DISPERATĂ:
Ce bucurie ai tu de dat
Când un copil de seama ta am avut
Şi Dumnezeu mi l-a luat!
A fost unicul copil,
Lumina ochilor s-a dus,
Nu-mi mai vine acum să cred
Nici în Cel de Sus!

FETIŢA SĂRACĂ:
A Domnului Preasfânta Mamă
Printre noi s-a arătat
Şi la bucurie mare
Pe toţi Ea ne-a chemat.
M-a trimis să spun
Celor întâlniţi în cale
Că în astă lună
Avem sărbătoare mare!
Domnul nostru vrea să vină
La cei săraci şi greu încercaţi
Dar a dumneavoastră inimă
Trebuie să-i daţi.

Alergaţi dar la ieslea Sa
Şi cu mângâiere mare
Vă va mângâia!
Domnul nu vă va uita
Şi pentru a vă mângâia
Un alt copil vă poate da.
Iubiţi pe Domnul Dumnezeu
Şi nu o să vă pară rău.

MAMA DISPERATĂ:
O, tu copil sărac şi bun,
Numai El te-a scos în drum.
Să ştii că te voi asculta

Şi Domnului mă voi ruga,
Să-mi dea o altă mângâiere
După atâta amar şi jele.
Şi dacă El nu mă va asculta
La Mama Lui voi alerga,
Voi spune durerea mea
Şi sigur mă va ajuta.

(Întâlneşte un alt grup de copii.)

FETIŢA SĂRACĂ:
Dar voi unde vă duceţi?

COPIL 4:
Mergem la Biserică
Pentru că vrem ca de Crăciun
Sufletul să-L pregătim:
Prin spovadă şi rugăciune,
Şi prin multe fapte bune.

FETIŢA SĂRACĂ:
Dacă vă rog eu bine
Nu mă luaţi şi pe mine?
Şi eu vreau să sărbătoresc
Naşterea Celui Domn Ceresc.
Dar singură nu mă descurc
Şi nu ştiu pe-un' s-apuc.
Nu am bani şi nu am carte
Doar o inimă ce bate.
Şi vreau să întâlnesc pe acea Doamnă
Căreia îi spunem Mamă.

COPIL 5:
Aşteaptă aici până când ne vom întoarce
Şi la iesle ne vom duce chiar în miez de noapte.

(Dar fetiţa aşteptând, obosită fiind, adoarme şi se trezeşte în chip miraculos în cadrul feeric al Naşterii Domnului. Se trezeşte pe câmp între păstorii care stau tolăniţi şi care dintr-odată la apariţia unei lumini puternice şi a unor voci misterioase se sperie şi apoi se îndreaptă în grabă spre peşteră. Fetiţa neştiind ce să creadă, puţin dezorientată, neluată în seamă de ei, îi urmează şi ajunge la peştera unde se găseşte Pruncul cu Iosif şi cu Maria. Ea recunoaşte în Maria pe Doamna pe care o căuta şi îşi dă seama că Cel Mic trebuie să fie Pruncul Isus. Dar vede apoi şi pe toţi aceia pe care i-a întâlnit în cale şi pe care i-a trimis la iesle. Stă în uimire şi priveşte pe toţi cei care sunt adunaţi în jurul ieslei. Cei de la iesle formează un rând în ordinea în care i-au apărut fetei pe drum şi apropiindu-se de Isus oferă darurile lor materiale sau spirituale Pruncului Isus şi totodată se roagă şi îi vorbesc. Totul se petrece la nivel spiritual în inimile celor care se vor converti.)

Cântec:
Cântă îngerii Mărire
Şi anunţă pace
S-a năşcut Mântuitorul,
Brazii să se-mbrace.
R:Mărire, Mărire, Mărire Domnului
Şi pace şi pace, Şi pace pe pământ.
Steaua sus e luminoasă,
Magii vin pe cale,
Ciobănaşii de la stână
Vin şi ei la vale.
Într-un grajd de animale
Stă pe paie Domnul
Şi Maria cu iubire
Îi veghează somnul.
Pruncuşor venit în lume
Ieslea n-o lua-n seamă,
Lângă tine preţioasă
Este scumpa Mamă.

(Văduva aduce în dar lui Isus pe cei doi copii ai săi.)

VĂDUVA:
Tu, Copile, Fiule al lui Dumnezeu,
Nu am ce să-ţi aduc
Că sunt săracă eu;
Grea pierdere am suferit
Căci pe-al copiilor tată
Tu mi l-ai răpit.
Dar îţi ofer acum
Ce mi-a mai rămas
Îţi ofer în dar
Aceşti doi copilaşi.
Iubirea Ta să le conducă paşii
Şi bucurie mare să-mi facă copilaşii.

PREOTUL:
O, Prunc Divin, o Miel Plăpând,
Am o durere mare ce nu-mi dă alinare.
Cunoşti turma pe care-o păstoresc
Şi la Tine să-i atrag eu nu mai reuşesc.
Aş vrea ca toţi să Te cunoască
Şi munca să-şi ofere
Pentru a Ta mângâiere.
Atrage-i Tu la Tine
Pe cei ce lâncezesc
Şi întoarce-i pe aceia
Care în păcat trăiesc.


ORFANUL:
O Isuse Tu eşti Domn?
Că te văd un pic de om!
Şi nu mi-i frică de Tine
Că eşti mai mic decât mine.
Numai că Tu ai o Mamă
Pe când eu n-am, că mi-ai luat-o
Şi la cer ai înălţat-o.
Pe mine cum m-ai lăsat
Fără mamă, -nstrăinat?
Dar fiindcă vreau să Te iubesc
Lipsa mamei ţi-o jertfesc.
Şi doresc ca Mama Ta
Să fie şi mama mea.

(Aici Maica Sfântă intervine provocată de simplitatea şi încrederea copilului şi îi vorbeşte.)

MARIA:
Vino, sărman copilaş,
Căci în inima mea
Şi tu ai un locaş.
Mama ta de pe pământ
Este acum în cerul sfânt.
Dar eu îţi voi purta de grijă
Până când şi tu vei sta
Alături de mama ta.

TÂNĂRA:
N-am vrut deloc aici să vin
Pruncului să mă închin.
Eu sunt legată de plăceri
Şi de dulce mângâieri.
Dar o forţă m-a împins
Până aici eu am ajuns.
Însă acuma văd eu bine
Deşertăciunea din lume.
Mi-e silă de viaţă mea
Şi doresc a o schimba.
Nu mai vreau om pământesc
Ţie vreau să mă jertfesc.
Nu sunt vrednică Isuse
Ca sa fiu Mireasa Ta
Însă fă-mă ca pe cea din urmă
Slujitoare a Ta.
Frumuseţea ce mi-ai dat
Ţi-o înapoiez
Şi doresc de-acum înainte
Pe Tine să te urmez.

(Tânărul doar priveşte, ascultă şi se întristează dar nu se poate hotărî ca să-şi schimbe viaţa. Urmează văduvul, el se apropie, îngenunchează şi vorbeşte.)

VĂDUVUL:
Doamne, care mi-ai luat soţia
Redă-mi acum bucuria,
Sunt tată a trei copii
Ca să-i cresc cum voi răzbi?
Masa nu mai este masă,
Casa nu mai este casă,
Totu-i greu şi e-ncurcat
Iară eu ca un bărbat
Nu mă ştiu a descurca,
Pe copii a-i educa
În spirit religios
După cum este frumos.

(către Maria)
Tu, Marie,
Fecioară, Mamă şi Soţie
Pune-mi în suflet bucurie
Şi ajută-mă ca în credinţă
să trăiesc
Şi cu iubire de părinte
Copiii să mi-i cresc.



COPIL 1:
Am părăsit jocul meu
Ca să vin aici şi eu.
Dar cum sunt aşa de rău
Ce-i voi da lui Dumnezeu?
Eu nu ştiu să fac prea multe
Ştiu doară a face tumbe.
Uite Isuse ce-ţi dau eu
Trei tumbe de copil rău.

(Şi face trei tumbe.)

COPIL 2:
Eu sunt un vestit bătăuş
Ce stau paznic pe la uşi
Mai ales când sunt la şcoală
Toţi copii îi bag în boală.
Şi dacă-s mai mari ca mine
Ei îmi ştiu de frică bine.
Ţie însă ce să-Ţi dau
Că numai lovituri ştiu să dau.
Ştiu că Tu vrei ca să mă convertesc
Dar pentru aceia trebuie să mă lovesc.

(Îşi dă două palme.)



COPIL 3:
Eu sunt una care
Părinţilor nu dau ascultare.
Numai jocurile-mi plac
Şi mingea ca să o bat.
Îmi pare rău că sunt rea
Vreau acum a mă schimba.
Şi să-ţi arăt Isuse, vreau,
darul pe care ţi-l dau.

(Bate de câteva ori mingea pentru a-I arăta lui Isus ce ştie.)

(Urmează ateul care se apropie cu emoţie, frică, căzând în genunchi şi rugându-se.)

ATEUL:
Cum să mă apropii eu, ateu,
De acel Copil despre care se spune
Că ar fi Dumnezeu?
Eu nu cred în El
Şi tocmai de aceea,
De El nu mă voi apropia.
Să văd oare ce minune
Se va întâmpla.

Dar iată o forţă mă împinge
Genunchii mi se-nmoaie
Şi vor să se îndoaie.
Ce-o fi cu mine pentru că eu sunt tare,
Eu nu mă las sedus de orişice mişcare.
Dar iată că nu mai rezist
Inima-mi bate mai tare
Genunchii mi se pleacă
Nu mai pot sta-n picioare.

(Cade în genunchi.)

Ah! Iată-mă căzut.
Puterea din iesle se vede c-a învins.
Ce voi face eu acuma, ateul convins?
Acum ceva s-a întâmplat
Parcă-aş fi un alt bărbat.
Şi-mi văd ca într-o oglindă
Cursa pe care Cel Rău
A vrut să mi-o întindă.
Necrezând în el nici în Dumnezeu,
Făcându-mă să cred
Că Dumnezeu sunt eu.
Iată-mă, învins de acest Copil, eu!
Într-adevăr Acesta este Fiul lui Dumnezeu.


MAMA DISPERATĂ:
Un copil eu am avut
Dar acuma l-am pierdut.
Doamne, oare ce-am făcut
De-aşa greu m-ai pedepsit.
Doamne, ce vrei Tu să primeşti
Pentru ca un alt copil
Tu să-mi dăruieşti?
Ce pot eu oare a-Ţi da
Decât săracă inima mea?

(Maica Sfântă o binecuvintează şi femeia simte că i-a fost ascultată cererea. Este fericită şi mulţumeşte.)

(Apar copiii buni.)

COPIL 4:
Isuse, noi am sosit cu întârziere
Şi cu mare supărare
C-am găsit în calea noastră
Un om ce era beat tare.
Şedea-n mijlocul drumului
În bătaia vântului.
Noi cu greu l-am ridicat
Şi la adăpost l-am băgat.
Iar acum cadou de ziua Ta
Îţi dăruiesc planşa mea.
Sunt talentat după cum vezi
Şi icoane eu pictez.
Priveşte, Isuse, amu
Ce reprezintă desenul.
Aşa-i că ai ghicit?
Reprezintă doar momentul
Când pe lume ai venit.

COPIL 5:
Şi eu mai deunăzi
Un biet sărac întâlnii.
Am dat iute pe acasă
De-am luat tot de pe masă
Şi-am pus la el în plasă.
Plângând, el mi-a mulţumit
Şi tare a fost fericit.
Iară acuma darul meu
Este vocea ce o am eu.
Am să cânt un cântecel
Să te veseleşti niţel.
(Cântă un cântec)

R: Bine ai venit Isus,
Bine ai venit!
Mântuire ne-ai adus
Bine ai venit!
Ieslea săracă
Azi te îmbracă
Doamne ce te jertfeşti!
Faţă divină,
Fruntea senină
Spun că ne mântuieşti.
Sfântă Marie
Laudă ţie!
Un Salvator ne-ai dat.
Pruncul priveşte
Şi îţi zâmbeşte
Rodul ce l-ai purtat.

COPIL 6:
Isuse eu sunt mâna dreaptă
A bunicii ce m-aşteaptă.
S-o ajut, s-o îngrijesc
Şi-n orice s-o mulţumesc.
Îţi aduc şi eu darul meu
Pe care l-am făcut eu.
Este acest lucru de mână
Pentru Tine foarte bună.

(Maica Sfântă este mulţumită pentru toate câte primeşte dar ar vrea să dăruiască cuiva Pruncul şi nu ştie cui. În cele din urmă o vede pe copila săraca stând deoparte sfioasă şi tristă.)

NARATORUL:
Fetiţa cea săracă
Pare foarte întristată
Că ea nu are ce da
Şi cu ce se lăuda.
Se apropie sfioasă
Şi ultima se aşează.
Foarte încet se apropie
Şi mai mult pentru Dânsa
Ea acuma glăsuie.

FETIŢA SĂRACĂ:
Isuse, pe Mama Ta am recunoscut
Cea care în cale pe drum mi-a apărut
Şi m-a trimis în misiune
O Isuse pentru Tine.
Iată aici pe cei convertiţi
Ei sunt acum fericiţi.
Ei s-au apropiat de ieslea Ta
Pentru c-au avut ce-ţi da.
Eu însă n-am nimica să-i ofer
Cum să mă apropii de El?
Deşi după cum văd bine
Şi El e sărac ca Mine.
Şi totuşi cum să îndrăznesc
Ca în faţă să-L privesc?
Dar pentru ca n-am altceva
Am să-i dau inima mea.

NARATORUL:
Dar cum se tânguia copila
Vede, iată, pe Maria
Că pe Prunc în braţe ia
Şi se-apropie de ea.
Ea începe-a tremura
Şi tare a se încurca...
Maria-i întinde Pruncul
Dar cum ea nu îndrăzneşte
Maria îi glăsuieşte.

MARIA:
Tu copilă, scumpa mea,
Care spui că n-ai nimic
Ai de fapt tot ce-i aici.
Căci toţi pe care-i vezi la sărbătoare
Sunt rodul misiunii tale.
Tu cu sărăcia ta
Iată că ai învins lumea.
Toţi aceştia-mi aparţin:
Ai în schimb Pruncul Divin.
Ia-L în braţe şi-L adoră
Că El este Fiul meu
Domnul Dumnezeul tău.
Tu, orfană şi săracă,
Ai acuma lumea toată.
Ai încă pe Fiul meu
Ca să Îl adori mereu.
Laudă-L şi preamăreşte-L
Şi viaţă-ntreagă slujeşte-L!

CREŞTINUL:
Copil sărac şi necăjit
Poate-ai îngheţat de frig,
Şi tot umblând ai flămânzit.
Deşi nu ştiu cine eşti
Te rog, înăuntru să pofteşti.
Am şi eu trei copilaşi în casă
Şi vei sta cu ei la masă.
Deşi nu suntem înstăriţi
Suntem totuşi fericiţi.
Pentru că noi, nu căutăm să ne îmbogăţim,
Ci pe Dumnezeu să-L slujim.

FETIŢA SĂRACĂ:
Îmi este frig şi-mi este foame
Dar acum mi-e grabă mare
Eu tocmai venisem să vă spun
Să vă pregătiţi de Crăciun.
Nu doar cum se pregăteşte tot omu',
Ci cum se pregăteşte creştinu'.
Dar văd că Dumneavoastră sunteţi un creştin adevărat
De aceea eu mai departe am plecat.
Alege ce iti place.