Salutare, dragilor. Am si eu o problema si sper ca in voi sa imi gasesc linistea. Sunt anul 3 la facultate (da, ultimul) si ma simt ca si cum nu mi-as gasi locul aici, ma simt captiv ca intr-o inchisoare, simt ca nimeni nu ma pretuieste, nimeni nu ma intelege si nimeni nu ma baga in seama. Nu am prieteni aici, ci doar colegi si cunoscuti. Eu am observat ca am hobby-uri diferite de cei din jurul meu si cred ca am si un dar...imi place sa fac bani. Am inceput o afacere pe net si merge foarte bine, pot zice ca sunt multumit de ea. Faza e ca ma cert des (cam la 2 saptamani) cu colegul de camera care e un pic cam fixist cu anumite lucruri si se crede sef. Nici prietena nu am avut pana acum...am 22 de ani. Oare care este motivul/care sunt motivele pentru care sunt asa de diferit, nu ma pot integra si de abia astept sa termin odata facultatea? Uneori ma intreb daca nu cumva e de la faptul ca petrec mult timp pe net, vizionand seriale, administrandu-mi afacere si studiind? Astept sfaturi. Dau funda si vot.

Poate cauza care o crezi tu este cea corectă.
Însă te întreb ceva, ce preferi această singurătate a ta, sau să fii înconjurat de așa ziși prieteni și să continui să te simți singur?
Încât cu iubita, ai 22 de ani dacă tu te simți ok așa, care este problema?
Eu am 29 de ani și am încercat in zadar să mă integrez într-o societate unde nu mă simt inclusă datorita formei mele de a fi. După toate încercările mi-am dat seama că singură sunt mai bine decât înconjurată de oameni falși. Am ani de zile (mai concret 6) de când nu am o relație serioasă, cu toate că am încercat de vreo două ori, dar nu a ieșit așa cum credeam și am preferat să pun punct după un scurt timp.
Cu toate că mama mă presionezi mereu cu a-mi face o familie, etc... Eu nu mă gândesc la asta sincer. Planurile mele sunt altele, nu îmi voi face viața ținând cont de niște obiceiuri banale ale acestei societăți. Dacă eu sunt liniștită și fericită așa ce mai contează restul?
Sincer sfatul meu este același și pentru tine, dacă tu te simți ok așa nu mai căuta probleme unde nu există. Adică eu zic să îți continui viața pe placul tău, fără să încerci să încadrezi în niște standarde impuse de o societate...
Poate m-am deviat de la subiect, dar sper că ai înțeles idea.
Fi tu însuți și dacă ești ok restul nu mai contează. Nu te schimba ca să fii pe placul celor din jur?