Știu că acesta este un sfat pe care marea majoritate a oamenilor îl dau...dar am să ți-l repet și eu: calmează-te, respira și golește-ți mintea.
Peste câțiva ani îți va părea rău că niște copii ignoranți te-au făcut să suferi.Nu îi băga în seamă absolut deloc.
Nu știu dacă toate persoanele trec prin aceste lucruri, dar eu am avut de suferit din cauza unor întâmplări similare.
Acum am 21 de ani și deja îmi pare rău că am fost atât de nătângă și slabă (și încă mai sunt uneori...Trebuie să te gândești doar la tine și la persoanele dragi ție.
Încearcă să vorbești cu cineva de încredere și să explici că ai nevoie de o pauză.
Eu am avut multe stări sufletești proaste, dar am încercat mereu să fac ceva ce îmi place (să pictez, să citesc cărți polițiste, să mă plimb, să sar coarda, filme, jocuri, muzică, sudoku etc).
Cred că aș putea să îți spun un milion de lucruri mai "utile" de atât, căci înțeleg perfect starea ta, dar din păcate am atât de multe amintiri și emoții, încât mă simt copleșită și pierd firul. Știu că pare un tunel fără ieșire, dar nu este așa.În unele momente totul pare un calvar, simți că nu mai poți respira și că o iei razna... îți vine să o iei la fugă. Când simți asta, închide ochii, respira și gândește-te doar la lucrurile care te fac să stai bine.
Și încă un mic sfat: încearcă să sari coarda și să asculți muzica ta preferată...pe mine mă ajută enorm.
Te jncurajez sa citești Psalmii
Când îl apreciem pe Creatorul nostru, ceva profund se vindeca în noi. Fara sa fim conectați la iubirea Lui, suntem ca niște becuri deconectate de la rețeaua de curent, inutile, stinse.