Apel catre toti utilizatorii de pagini sociale pe web-siteu-uri!

Salut! sunt Nica Florin! Si pe scurt as vrea sa va prezint cate ceva despre viata mea cat si despre familia mea. Am varsta de 27 de ani sunt din targoviste am o familie, un baiat pe nume Nica Emanuel Victor de 2 ani si 9 luni si sotia mea pe care o cheama Nica Florica si are varsta de 22 de ani!

Provin dintr-o familie saraca si cu foarte multe lipsuri financiare cat si materiale, suntem 7 frati la parinti, nu mai ca 2 din cei 7 am fost dati la camin, aceia fiind eu si fratele meu Vasile Daniel Marius.

De la varsta de 2 ani am fost oropstiti de parintii mei si uitat printre straini prin caminele statului. Pe la varsta de 7 ani am fost transferati la o scoala speciala de baieti tot din Targoviste unde acolo am intampinat alti colegi cu alte povesti cutremuratoare despre viata lor.

La varsta 15 ani m-am gandit ca ar fi momentul sa fac ceva diferit pe lumea asta care sa-mi scoata abilitatile mele de artist si sa le iau mai in serios, am inceput sa pictezi si sa reproduc orice imagine care credeam ca ma atrage si ca o pot face cu brio si in acest in fel am devenit favoritul scolii de unde proveneam, dupa 2 ani am ajuns sa fac propriile mele expozitii, emisiuni televizate si sa particip la concursuri judetene, nationale cat si europene.
La varsta de 17 de ani, aveam sa cunosc un bun profesor de pictura pe nume Mihai Serabanescu care si-a dovedit maestria invatundu-ma toate secretele legate de pictura, ma invatat cum sa fac portrete ca pe viitor sa devina o sursa sigura de venit pentru si familia mea.
La varsta de 20 de ani aveam sa fiu din nou transferat intr-o alta scoala unde trebuia sa invat meseria de tamplar universal, numai ca… acolo rofesorii uitarta scopu pentru care ei erau pregatiti si ne lasa fara instructie profesionala, in aceasta perioada aveam sa termini si cursurile de formare profesionala de pictuar a si portretistica, in aceasta perioada am tot luptat sa-mi fac proprii mei clienti care sa ma aprecieze si sa-mi intinda o mana de ajutor atunci cand am nevoie. Aveam sa cunosc oameni darnici dar si rautaciosi, dornici de a ma admira, sau de a ma FURA.
La varsta de 23 de ani, a incepu adevarata viata de artist greu incercat.
Mergeam pe litoralul Marii Negre pentru a face portrete, apoi calatorind prin marele orase ale Romaniei cu scopul de a participa la zilele festi ve organizate de catre primariile oraselor respective, am facut 5 expozitii de pictura cu vanzare, la sugestia si indrumarea profesorului meu de picture Mihai Serabanescu, si tot o data sprijinit de anumiti oameni cu suflet bun. Tot la acesti ani aveam sa parasesc orfelinatul de ocrotire sociala ducandu-ma prin lume cu idea de a-mi gasi un loc unde sa stau deoarece la parintii mei nu se putea din cauza saraciei, si In felul acesta am ajuns intr-un alt centru social numit ‘’Sf. Maria’’ care era tot in orasul meu natal adica in targoviste. Aici aveam sa ma reintalnesc cu un vechi prieten din copilarie ce provenea si el tot din casele de copii pe nume Munteanu Dumitru.
La 24 de anI avem sa cunosc o fata ce avea pe viitor sa-mi devina sotie ca mai tarziu sa-mi daruiasca un ingerasi de copil pe nume Nica Emanuel Victor. Impreuna am incercat sa ne facem propriul nostru camin unde sa avem posibilitatea sa inchidem si sa deschidem ori cand vrem noi, asa ca am obtinut o camera la liceul : ‘’Voevodul Mircea nr. 2 ’’ unde suntem vecini cu alti vechi colegi de la casa de copii printre care se afla si bunul meu prieten Munteanu Dumitru, e de recunoscut ca prin multa truda, chin si multe rugaciuni la Dumnezeu am obtinut aceasta camera in care locuim actulmente.
Pe la varsta de 25 de ani, dupa un an de zile eu si sotia mea ne-am propus sa ne legalizam din punct de vedere al casatoriei si fata de Dumnezeu si sa avem un copii, nu dupa multa vreme ne-am casatorit civil cat si religios dand viata lui Emanuel. impreuna cu familia am continuat sa mergem pe litoralul romanesc cat si prin tara facem portrete si sa vorbim lumii despre viata noastra de artisti greu incercati, e de mentionat ca si a mea sotie avea dorinta de a invata porttretistica, numai ca ii lispea rabdare.
La varsta de 27 de ani dupa mii de incercari de a lupta cu problemele vietii si lipsurile noastre am hotarat sa facem o mica diferenta dintre tarile europene care au un bun sistem economic ca eu sa-mi pot desfasura activitatea de artist, inceracand impreuna cu prietenul meu Munteanu Dumitru (care din fericire el stia limba engleza si ne puteam baza pe el ) cu familia mea sa mergem in Spania.
Idea a provenit de la prietenul meu in urma unei lucrari ce tocmai o desfasuram intr-o discoteca dintr-un sat apropiat de orasul nostru, de la acesta lucrare castgaseram suma de 11 milioane de lei [250 de euro] plus ce am mai vadut din casa: mobila, frigiderul, mocheta, televizorul calculatorul jucariile copilului si alte chestii valoroase care impreuna valorau inca 12 milioane [300 de euro] pentru a ne ajuta sa cumparam biletele si sa mancam plus chria, asa ca ne-am putu achizitioana biletele de avion Bucuresti Romania- Barcelona Spania pentru toti, bineinteles ca si acolo nu erau caini cu covrigi in coada si nici nu curgea lapte si miere. Timp de o luna am fost nevoiti sa dormim prin aeroprt, sa mancam din prin gunoaie si sa fac portrete pasagerilor din aeroportul Barcelona. Adevaratul scop pentru care ne aflam in Barcelona eram sa ajungem pe strada renumita cu numele de Rambla unde puteam face portrete cu pretul de 50 de euro, dar pentru ca norocul nu ne-a suras am fost nevoiti sa ne chinuim cu totii timp de o luna. Dupa disperate incercari de a lua legatura cu primaria sa ne ajute pentru a ne elibara actele necesare cat si pentru faptul ca ne doream un loc de munca, luand in considerare ca nu-mi puteam desfasura activitatea mea de artist, am fost intorsi de catre autoritatile aeroportuare, in tara noastra pe mine si familia mea, iar prietenul meu ramanand o vreme indelungata de aproape 5 luni fiind intors in tara de catre autoritati in urma unor probelme personale.
De atunci toate visele cat si sperantele noastre ca vom avea o viata decenta, si ca voi putea in sfarsit sa devin un adevarat artist s-au spulberat. Ca sa nu mai adaug de faptul ca am intalnit si oameni lipsiti de bunul simt, profitand de talentul meu ca sa-si puna tablouri mele prin birourile lor, furandu-mi foarte multe lucrari, cu toate ca ei stiau foarte bine situatia mea de provinienta.
Mesajul meu exprima umilinta dezamagirea si esecurile pentru faptul ca nu am intalnit un public care sa-mi dea satisfactia de a-mi aprecia munca mea de pictor.
De aceea dragii mei preiteni fac un apel catre toti utilizatorii de pagini socializare daca binevoiti sa mediatizati poveastea mea si in urma acestui gest fata de mine facut de catre dumneavostra pot avea sansa de a ma lansa ca un pictor adevarat!
Va multumesc pentru faptul ca v-ati rapit din timpul dumneavostra pretios dandu-mi atentie povestii mele de artist! CU MULT RESPECT FAMILIA NICA!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook