Ce elemente caracterizeaza arhitectura greceasca antica? Se mai regasesc ele in cladirile zilelor noastre? Multumesc

Http://www.referatele.com/......le-com.php

Arhitectura greaca s-a constituit si s-a dezvoltat conditionata de anumiti factori cu actiune larga care i-au determinat tendintele majore, definitorii:

- o configuratie geografica particulara care a situat teritoriul grec la confluenta unor vechi si prestigioase culturi; contactele realizate cu alte civilizatii au permis omului grec o deschidere a orizonturilor; arhitectura s-a imbogatit prin cunoasterea si asimilarea, cu un acut simt selectiv, a unor experiente si idei constructive;
- existenta, pe acelasi teritoriu a unor traditii prehelenice care au furnizat modele si experiente arhitecturale elaborate intr-un spirit nou, marcand insa un proces de continuitate;
- o comanda sociala specifica; arhitectura greaca s-a constituit ca un instrument al comunitatii umane libere careia trebuia sa-i asigure cadrul material al existentei si sa-I afirme presigiul;
-o inclinatie proprie lumii elene carte armonie, echilibru, simtul masurii, evitarea exceselor; evolutia arhitecturii a stat sub semnul perfectionarilor lente nu al modificarilor spectaculoase iar in geneza formelor sale a interevenit in mod constant raportatrea la scara umana in detrimentul monumentalizarii abstracte;
- un simt al naturii profund ancorat in mentalitatile lumii grecesti care a condus catre o consecventa raportare a arhitecturii la mediul inconjurator, la stabilirea unei relatii intime, neantagonizarea intre creatia omului si cea naturala;
- un pronuntat individualism al omului grec sursa a varietatii formelor, a refuzului uniformizarii rezolvarilor, in conditiile mentinerii unui caracter unitar al arhitecturii.
Cadrul general de dezvoltare al civilizatiei romane permite selectarea unui grup de factori a caror actiune asupra evolutiei fenomenului arhitectural a fost definitorie:
- o arie geografica de mare amploare obligand la o activitate constructiva intensa si asigurand contactul continuu cu alte civilizatii; sursa permanenta de improspatare a gandirii arhitecturale;
- existenta unor traditii paleoitalice si etrusce pe fondul carora au fost asimilate experiantele unei culturi de elevata tinuta- cea greco-elenistica;
-un caracter predominant urban cu implicatiile corespunzatoare in stiinta constructiilor de asezari si a spatiilor urbane, precum si in continutul unor programe de arhitectura;
- comanda sociala care solicita- atat prin arhitectura capitalei cat si prin cea exportata in teritoriile ocupate- exprimarea fortei si autoritatii imperiului;
- o inclinatie pronuntata catre ratiune, echilibru, ordine riguroasa, simt practic, trasatura definitorie pentru mentalitatile lumii romane care poate fi pusa in legatura cu un anumit fond etnic latino-etrusc; aceste caracteristici se pastreaza pana in perioada imperiala timpurie;
- o tehnica de constructie exceptionala care trebuind sa raspunda solicitarilor complexe ale unei activitati constructive de mare anvergura a generat o multitudine de procedee capabile sa materializeze o gama extinsa de forme si spatii arhitecturale.

Constructiile religioase in Grecia antica s-au constituit ca program dominant, marele lor numar precum si atentia care li s-a acordat din punctul de vedere al materialelor folosite si, in special, din cel al expresivitatii formelor gasindu-si explicatia in rolul important pe care il detinea religia in conceptiile lumii antice atat la nivelul indivizilor cat si al societatii. Templul grec a fost conceput ca o locuinta simbolica a zeului matrializand printr-o reprezentare antropomorfa- statuia. Modelul care a fost ales este locuinta princiara de tip megaron. Incaperea principala devine naosul templului, locul vetrei fiind luat de statuia zeului si alcatuieste, impreuna cu vestibulul deschis, pronaosul, un nucleu care a devenit un arhetip reluat, cu unele prelucrari, in epocile urmatoare. Vestibulul de intrare a fost reluat in partea opusa a naosului printr-un spatiu similar, opistodomus.

Spatiul sacru al templului nu era accesibil masei de credinciosi. Pentru cetatenii polisului imaginea care se oferea era a exteriorului edificiului religios, perceputa fie ca masa dominanta in cadrul asezarii, fieprin parcurgerea unui traseup precis.

In aceste conditii imaginea relativ simpla a megaronului prehelenic, cu o singura fatada accentuata de prezenta unor coloane nu ar fi fost suficient de expresiva, nu ar fi avut puterea necesara asupra publicului. Astfel a fost introdus un nou element al carui rol era cel de a conferi plasticii arhitecturale a edificiului un plus de expresivitate: un sir de coloane care inconjoara edificiul pe toate laturile alcatuind un portic, pteorma. Tratarea echivalenta a celor patru fatade, fara accentuarea unui uneia dintre ele ca fiind principala a rezultat din insusi modul de perceptie a consstructiei, dinamic, urmarindu-se ca imaginile care se succed sa-si pastreze expresivitatea.
Templele se inscriu in ansamblurile complexe ale sanctuarelor care alcatuiesc zona sacra a fiecarui polis...

De aici am luat : http://referat.clopotel.ro/Arhitectura_greaca_si_romana-14489.html



Parthenonul

Reliefurile clasice cele mai frumoase şi sculpturile din fronton făceau parte din templul atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi aparţin colecţiei Elgin şi se găsesc în British Museum din Londra, însă Parthenonul însuşi supravieţuieşte ca o ruină nobilă.

Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadelă), în Atena. Toate aceste temple au fost înălţate în a doua jumătate a secolului V î. Hr. (culme a perioadei clasice) pentru a înlocui clădirile distruse din timpul războaielor medice. Pe lângă Parthenon, pe Acropolis se mai află şi mai micul templu al lui Atena Nike, Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stâlpi sculptaţi sub formă de femei) şi o mare poartă de intrare, numită Propylea.

Pericle, omul de stat atenian, a pus în aplicare acest program ambiţios al construirii de clădiri. Lucrările de construcţie au fost supravegheate de Fidias, care a creat şi colosala statuie a Atenei, de mult pierdută, dar care pe vremuri a fost plasată în interiorul Parthenonului. Arhitecţii Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis şi Ictimus; se cunosc puţine despre ei, în ciuda faptului că Ictimus a mai proiectat încă un templu splendid, care se mai găseşte, şi azi, în localitatea Basse din Arcadia.

De pe :http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_%C3%AEn_Grecia_antic%C4%83