Cine imi poate face rezumatul la cartea "O iubeam" Scrisa de Anna Gavalda de vreo 30 de randuri? Va rog

Exact atâtea pagini numără cartea pe care am început să o citesc acum o lună, pe care am părăsit-o dezinteresată pe noptieră și la care am revenit abia azi.

Protagonistul acestui roman este bărbatul. Un bărbat de 65 de ani care se consideră bătrân și ratat și nefericit. Subiectul cărții este, așa cum l-am trecut prin suflet eu, despre incapacitatea omului de a fi el însuși, iar mai presus de toate, despre incapacitatea lui de a fi fericit. De A ALEGE să fie fericit. Am înțeles că noi, oamenii, ne complacem tareprofund în dureri și suferințe și deznădejdi înlăcrimate. Ne place să suferim. Recunoașteți.

Practic toată cartea este un dialog. Trebuie să mărturisesc la rându-mi, că până azi nu îmi plăceau categoric dialogurile în scrieri. Pentru că îmi oboseau ochii, îmi scădeau cumva ritmul citirii, mă poticneau, dacă vreți. Dar azi, mi-am schimbat părerea. Am citit un dialog gavaldian care mi-a tăiat răsuflarea, m-a pironit în pat și mi-a răcit 3 ceaiuri la rând pe care le-am făcut și așa și nu le-am mai băut.

Toată cartea reprezintă un dialog delicios-de-sincer și mediocru-pe-alocuri, dintre tatăl-socru și nora lui, doi vechi prieteni plini de cicatrice. Nora, de curând a fost părăsită de soțul ei. De fiul lui.

Dialogul are loc în fața focului, stropit cu vin, cu sinceritate și cu doze destule de ură de sine și de suferință. El îi povestește acestei femei, Chloe, care seamănă leit cu prima lui iubire, povestea lui de dragoste. Până în acea seară, Chloe-suferinda l-a crezut doar un îmbufnat bătrân și prost cu care nu poți schimba o vorbă pe omenește. Îl redescoperă însă romantic, cald, calm, cu regrete, cu suflet cald și se declară „uluită". Acest bătrânel care are grijă de ea, deși ar fi putut liber să n-o facă, se autosfâșie și îi explică indirect că atunci când iubești trebuie să lupți pentru dragostea ta. NU trebuie să fii laș și lăsător. NU trebuie să preferi conveniența, comoditatea. Ci trebuie să lupți cu toată ființa ta, pentru ccea ce ți-e drag. El, n-a luptat. Ea, poate, încă urmează să lupte. Veți afla.

Dialogul este unul dinamic și neplictisitor. Profund dramatic, acesta are un ton exact potrivit pentru a te ține mereu în suspans, din strâns și a te recompensa cu câte o gură de aer proaspăt la fiecare clipă când crezi că gata-gata, iată-iată e prea greu și prea frumos să citești mai departe.

O carte despre… lașitate. Despre dragoste. Despre puterea noastră de a lua decizii la momentul potrivit. Despre viață și fericire. Despre alegeri. Despre tot. Despre fiecare din noi.

„O iubeam" de Anna Gavalda este o carte pe care o recomand cu încredere tuturor celor cărora le place lectura plină de gust, cea suculentă, adevărată, fără mască, dureroasă, dar frumoasă. O carte pe care o recomand tuturor celor care se complac în suferință, dezamăgiri, trădări și lacrimi și regrete. Adică, tuturor. De Anna Gavalda voi căuta orice altă carte. M-a îmbolnăvit. Se pare, irecuperabil. Eișifoartebine.

***

– Dragostea e o porcărie, atunci? Asta e? Nu merge niciodată?

– Ba da, merge. Dar trebuie să te bați…

– Să te bați cum?

– Să te bați câte puțin. Câte puțin în fiecare zi, să ai curajul să fii tu însuți, să te hotărăști să fii feri…