Dati-mi va rog informatii despre chisinau va rog ajutati-mava rog fromus si mult

Municipiul Chișinău (până secolul al XX-lea ortografiat ca Chișineŭ[1], în rusă Кишинёв, Kișiniov, în ucraineană Кишинів, Kîșîniv) este centrul administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova, situat la 47°2′N 28°50′V. Este așezat la o margine a pantei de sud-est a Podișului Central al Moldovei, în zona de silvostepă.[2] De asemenea, este străbătut de râul Bâc (afluent de dreapta al Nistrului), cu afluenții Durlești și Bulbocica. Este unul dintre cele mai mari orașe din Europa Centrală și de Sud.[3] La 1 ianuarie 1984, [4] aici locuiau, pe un teritoriu de 161, 2 km², 604 500 persoane, conform recensământului din 1989 – 661 400, [5] iar în 1996 – 662 000 oameni.[6][7] În prezent, Chișinăul găzduiește 780 100 locuitori (2008).

Chișinăul este legat prin căi ferate și autostrăzi cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate din republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia și alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul Municipal).

Orașul din piatră albă este sintagma cu care este supranumit Chișinăul. Respectivul supranume vine din faptul ca foarte multe clădiri din Chișinău sunt deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar. O celebră carieră de piatră exploatată în acest sens este cea situată la Cosăuți. De aici s-a folosit piatra și pentru reconstrucția Cetății Sorocii pe timpul lui Petru Rareș, precum și pentru construirea bisericii Trei Ierarhi din Iași. [8]

Printre altele, primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău, intitulat Orașul meu (muzica: Eugen Doga, versurile: Gheorghe Vodă), este: Orașul meu din albe flori de piatră. [9] Forma anterioara a primului vers din imn era: Orașul meu cu umeri albi de piatră[10]