Am de facut un proiect la scoala.mda.j imi trebuie curiozitati despre primii cronicari gen"grgore ureche, dimitrie cantemir, ion neculce, miron costin." nu stiu pe unde sa mai caut m am interesat peste tot dar.nimic
Miron Costin(1633-1691) este cronicar de seama, mare patriot si umanist, inalt dregator si iscusit diplomat, filozof si poet, primul nostru scriitor de autentica valoare, reprezentant de frunte al culturii medievale din Moldova. Toate aceste titluri de eruditie si noblete, atribuite marelui inaintas sint pe deplin indreptatite de viata si faptele sale, de harul si locul ce ii revine in istoria literaturii romane.
Autor al mai multor scrieri in proza si in versuri ca "Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace" de unde este parasit de Ureche vornicul din "fara de Gios", cuprinzind o perioada de aproape sapte decenii (1595-1661),poemul filozofic "Viata lumii" (primul din literatura nationala), " Istoria in versuri polone despre Tara Moldovei si Munteniei" cronica de proportii, nefinisata, "De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor", in care considera ca "A lasa iarasi nescris, cu mare ocara infundat neamul acesta de o seama de scriitori ieste inimii durere. Biruit-am gindul sa ma apuc de aceasta truda, sa scot lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si semintie sint lacuitorii tarii noastre..." Ca mai apoi sa sustina cu tnflacarare dar si cu artgumente bineintemeate ca "Cea mai stralucita dovada a acestui popor, de unde se trage, este limba lui care este adevarata latina… Numele cel mai adevarat, autentic… este ruman sau rumanus, care nume acest popor l-a pastrat intotdeauna…"Miron Costin face aceasta afirmatie in rezultatul studiilor si a cunostintilor istorice si lingvistice, acumulate cu o deosebita osirdie in strainatate, demonstrind astfel originea romana a poporului nostru si latinitatea limbii romane. Ocupa functiile de mare dregator si diplomat, iar mai tirziu si mare logofat influientind substantial viata politica a Moldovei.
Recemat in tara (1685) de catre Constantin Cantemir, un adept al polonilor, inca de pe vremea cind isi facuse studiile in aceasta tara intra in conflict cu noul domn, care incheiase un tratat secret de alianta cu Habsburgii. In rezultatul agravarii acestui conflict urmeaza deznodamindul tragic - decapitarea marelui carturar al aceslei epoci zbuciumate, pline, de colizii intorsaturi neasteptate.
De sub pana iscusitului si distinsului cronicar al neamului ne-a ramas sfatul intelept precum ca "nu ieste alta mai frumoasa si mai de folos in toata viasa omului zabava, decat cetitul cartilor". In zilele noastre mai ales a acelora, din care aflam de care aflam de cite au fost sa se intimple din vremuri straveci si pina acum in aceasta frumoasa dar mult multpatimita Tara a Moldovei.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Grigore Ureche (aproximativ 1590-1647) e primul cronicar moldovean de seama, a carui opera a infruntat timpurile, ajungind pana la noi. Era fiul lui Nestor Ureche, boier instruit detinind functii politice importante la sfirsitul veacului al XVI-lea, in repetate randuri purtator de solii la Poarta Otomana, mare vornic al Tarii de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movila.
Cronicarul de mai tirziu a invatat carte la Lvov, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina si greaca, retorica si poetica.Reintors in tara a participat la viata politica mai intai ca logofat, apoi spatar. In vremea domniei lui Vasile Lupu a fost unul din sfetnicii apropiati ai acestuia, mare spatar, iar din anul 1642, urmand calea parintelui sau, a ajuns mare vornic al aceleasi Tari de Jos.A murit in anul 1647 si a fost inmormantat intr-o cripta de la manastirea Bistrita din Moldova.
Spre sfarsitul vietii, Grigore Ureche a inceput sa scrie "Letopisetului Tarii Moldovei", la care a muncit intre anii 1642-1647. E unica lucrare cunoscuta, cuprinzind evenimentele din perioada 1359-1594, ramasa nefinisata. Cronicarul motiveaza scrierea acestui letopiset din simplul pretext "ca sa nu se inece ...anii cei trecuti" si sa lase urmasilor amanunte despre cele ce au fost sa se petreaca in anii de demult, dar si din grija ca acestia sa nu ramina "asemenea fiarelor si dobitoacelor celor mute si fara minte". E de accentuat importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea si cresterea constiintei nationale a poporului, "Letopisetul Tarii Moldovei" constituind inceputul istoriografiei in limba romana.Grigore Ureche a consemnat in mod obiectiv evenimentele si intimplarile cele mai importante, tinind foarte mult sa fie nu un "scriitoriu de cuvinte desarte ce de dereptate".
Răspunde
Ion Neculce(1672-1745), acest cronicar de seama a neamului, a fost dregator, om politic, ocupand succesiv functiile de postelnic, vataf de aprozi, de vel aga si vel spatar. Iar in vremea domniei lui Dimitrie Cantemir a ajuns hatman al Moldovei. Dupa lupta de la Stanilesti (1711) l-a urmat pe domnitor in pribejiile sale prin Rusia. La intoarcere in Moldova a fost numit vornic al Tarii de Sus, apoi judecator de divan.La 73 de ani, dupa o viata zbuciumata a decedat rapus de batrinete.
Ne-a lasat drept mostenire "Letopisetul "Tarii Moldovei de la Dabija Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat", inceput aproximativ din anul 1733, ca o continuare a operei ilustrului inaintas Miron Costin. Letopisetul este precedat de celebrele "0 sama de cuvinte", patruzeci si doua de legende istorice "ce sint auzite din om in om de oameni vechi si batrini", in care sint evocate intr-o aleasa si dulce limba intimplari din viata unor domnitori al Moldovei si indeosebi din cea a lui Stefan cel Mare. Aceste legende, constituie in fond prima culegere de folclor autohton.
"Cronicar moldovean. Pana la 7 ani copilareste la mosia parinteasca Prigoreni. Tatal sau, vistiernicul Neculce moare, iar copilul e luat de bunica Alexandra din Blagesti. Nu e dat la invatatura, ci e initiat in cititul si scrisul chirilic de vreun dascal. Apoi il aflam in Muntenia, la familia stolnicului C. Cantacuzino. Intors in Moldova, urca sirul dregatorilor pana la mare spatar si caimacam (loctiitor de domn). Ajunge sfetnicul tanarului domn D. Cantemir si, in urma pierderii bataliei de la Stanilesti (1711), pribegeste in Rusia si Polonia. In 1720, refugiatul este iertat si revine in tara, unde isi scrie cronica inceputa in tinerete: "Letopisetul Tarii Moldovei de la DABIJA v.v. pana la domnia lui Ioan Mavrocordat v.v. (1661-1743)". Inainte, aseaza culegerea de 42 legende istorice "O sama de cuvinte". Culese, in parte, din folclor, ele fixeaza sub forma anecdotei momente semnificative din biografia domnilor moldoveni, mai ales Stefan cel Mare. Legendele i-au inspirat pe: Gh. Asachi (in nuvele istorice), D. Bolintineanu (Daniil Sihastrul, Manastirea Putna, Aprodul Purice, Petru Rares, Mama lui Stefan cel Mare), C. Negruzzi (Aprodul Purice), V. Alecsandri (Movila lui Burcel, Altarul manastirii Putna, Dumbrava Rosie, Visul lui Petru Rares)."(George Calinescu-"Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent").
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
