Salut, voi incepe prin a ma introduce:
- Sunt un baiat de 22 de ani, traiesc cu parintii iar de mic am fost perioade lungi manipulat. In prezent daca inconstient cineva mi-ar zice suficient de pronuntat si marcant ca nu ma pricep la ceva as fi sceptic si as simti placerea sa renunt. In prezent iau medicamente de tip psihotic pentru "Episod Afectiv Mixt" nu stiu cum se face dar nu iau deloc doza pentru boala care scrie in fisa neavand o boala psihica definita de doctor in asa fel ca am redus major tratamentul ba chiar am scos antidepresivul scuzati expresia dar Manny iscusitul isi pierduse ciocanelul 
si nu se observa nici o diferenta.Tin sa spun ca nimeni nu are incredere in mine ca voi reusi si ma manipuleaza inclusiv parintii mei ori ma manipuleaza ori nu vor sa ma obosesc cu ceva uneori si nu au incredere ca voi face ceva. De 6 ani petrec timpul facand fotografii gratuit pentru fel si fel de persoane si editandu-le profesional. Ma pricep la Editat poze in Photoshop, Lightroom, Ilustrator Si Logouri, Afise am viziuni de haine minimaliste pe care oamenii le-ar putea purta in viitor, creez muzica in Fruity Loops 12 si multa multa imaginatie. Dilema mea este ca sunt constient ca am un potential inspirational de a face indeajuns de multi bani sa traiesc o viata umila si alfel dar atunci cand parintii mei isi fumeaza tigara si imi spun ca "Ma lasi, du-te si cauta-ti un loc de munca real, calculatoarele si din astea nu sunt, tu nu esti bun la din astea lasa-ma ca mi-a inceput serialul turcesc sfarsesc prin a renunta. " Ce-i drept am pierdut atat de multe lupte in viata asta incat sa recunosc ca ma complac si imi place sa lupt de dragul de a pierde si a simti ca voi lupta iar cu mine in rasaritul de maine. Pe scurt is inspirat si vreau sa fac o cariera Design si sa fiu un coleg care sa ajute cat mai mult echipa sa sa isi atinga targeturile pentru a obtine bani.
Nu ai reușit să-ți convingi părinții că poți trăi din munca pe calculator. Și nici ție nu ți-ai dovedit-o suficient încât a putea continua cu succes („sfârșesc prin a renunța"). Asta nu înseamnă că trebuie să abandonezi pasiunile tale și deprinderile pe care ți le-ai format lucrând cu acele programe.
Dar înseamnă că ar trebui să iei în serios ce spun părinții tăi: ai nevoie de un loc de muncă din care să poți trăi.
Sfatul meu:
Caută un job, renunță la comoditate (măcar pentru o vreme), lucrează ceva pentru o plată (chiar mică) măcar vreo 2 ani.
Și în paralel continuă să progresezi și să te faci remarcabil în domeniile tale de interes.
Cel puțin eu așa am făcut mereu: am un loc de muncă stabil din care trăiesc + o grămadă de alte domenii în care progresez. Și am ajuns să mă descurc: nu schimb locul de muncă frecvent, dar simt că nu depind în totalitate de el pentru că am și alte variante (de rezervă). Și se-ntâmplă frecvent să pot ajuta oamenii folosind cele învățate în domeniile secundare, deci am plăcerea că-mi folosesc și aceste resurse.
Nu e suficient să ai deprinderi câștigate și puse la portofoliu pe care să le fluturi când cineva sugerezează că trebuie să muncești ceva. Trebuie să decizi pentru tine și să îi convingi pe ceilalți că vrei să le folosești măcar 8 ore pe zi, că poți să primești comenzi și să le rezolvi, că poți să mulțumești client după client, că îți plătești taxele la stat și aduni ani de vechime în muncă, că poți să concurezi - și să colaborezi - cu oameni care fac aceeași muncă încât să câștigi cel puțin salariul minim lunar.
E foarte greu să devii expert când te ocupi cu multe lucruri în același timp. Am văzut la mine asta, în măsura în care domeniile de interes se intersectează foarte puțin. O modalitate de a-ți testa nivelul e să participi la concursuri pe freelancer.com - sunt clienți reali, e concurență reală. Eu unul m-am lovit de realitatea asta și mi-am dat seama cât de insuficient pregătit sunt în unele domenii în care mi se părea că mă desurc.
Deci, pentru vârsta ta, nu e suficient să știi lucruri (e foarte bine), ci trebuie să le folosești regulat la un loc de muncă (fie ca angajat al unei companii, fie ca persoană fizică autorizată).
Și nu e suficient să fii peste medie (e foarte bine), ci trebuie să insiști să devii expert măcar într-un domeniu. Să-ți faci șansa să fii ales în ciuda concurenței reale.
Mult succes! (Dacă citești mesajul ăsta peste 2 luni și încă n-ai un loc de muncă... mi-ar părea rău că am alocat aici timpul ăsta.)
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Imi pare rau sa-ti spun, dar de situatia in care esti acum, esti singur vinovat.
Dupa avrsta de 18 ani nu te-a mai tinut nimeni legat de casa parinteasca si parinti.
Ai fii putut sa-ti ia valiza sis a pleci, sa te muti cu alti tineri daca nu puteai suporta o chirie singur. Ai fii putut sa-ti iei un servici si sa produci ceva, dar te-ai complacut in a sta acasa pe spinarea parintilor, ca a fost cald si bine.
Din pacate, deciziile tale au fost proaste si doar ele te-au adus aici.
Ai 22 de ani, iar la varsta asta ar trebui sa fii barbat in toata puterea cuvantului!
Ia-ti un job, orice, numai sa faci ceva bani, ca sa te poti muta de la casa parinteasca, la noua ta locuinta!
Fa-ti viata asa cum ti-o doresti, fara sa-i mai acuzi pe parinti ca te manipuleaza la 22 de ani, ca nu ar putea-o face, daca tu nu ai accepta asta.
Ai pierdut si pierzi in continuare, pentru ca te complaci in situatia asta!
Din pacate, esti prea mare sa mai stai cu parintii si sa sugi de la ei! Ia-ti de servici baiete si muta-te, daca vrei sa faci ceva in viata.
Răspunde
Ai 2 probleme "diferite"
1.JOB- Daca te pricepi la editat si Design e bine, dar poti scoate vreun beneficiu material $$ din asta?, daca faci cum ziceai mai sus GRATIS, atunci e practic timp pierdut 
, Dar gandeste-te si la faptul ca nu esti singurul care se pricepe in domeniu.
2.Boala psihica: din ce ai descris tu asta nu e afectiune psihica. ci "VIATA REALA" omule, majoritatea nu avem famillii perfecte (eu provin dintr-un mediu mult mai rau(nu ma refer neaparat la probleme financiare ci de relatiile emotionale si comportament) Fa ca mine: gaseste-ti un job(si minim pe economie) si pleaca de acasa, du-te-n chirie si in alt oras daca crezi ca e mai bine.
Parintii tai sunt de vina. Cel putin din ce inteleg eu. Nu inteleg de ce te descurajeaza? Asta iti place sa faci, asta faci. Daca parintii tai vor sa fii inginer sau comandant, spune-le ca esti major si ca iei decizii singur. Insa, pe de o parte au dreptate. Fara loc de munca nu o sa ai nici pensie. Asa ca fa din fotografiat doar un mic hobby, si gaseste-ti un job stabil. Cat despre incredere, tu spui ca lumea te manipuleaza. Dar de ce o lasi sa-ti faca asta? Nu lasa pe nimeni sa-ti faca rau, pentru ca daca permiti astfel de lucruri tu o sa ai de suferit. Incearca si gandeste mai pozitiv, fa-ti o gagica, fa-ti prieteni, lasa emotiile acasa, du-te la ei indiferent (ce-o fi o fi).
Sincer nu vreau sa zic ca e vina ta si sa te strivesc in continuare. Timpul a trecut trebuie sa ti para rau dar cred ca asta ar fi bine pentru tine in momentul asta. Du te si angajeaza te la un d asta de xerox macar. Daca esti atat de tare cum zici tu o sa fii cu mult de ajuns. Dar o sa vezi ca treburile nu sunt cum par de acasa pentru ca si eu sunt din domeniu. Totusi nu e nimic greu poti sa incepi cu un salariu 14 mil si daca nu esti prost dupa 2 luni te faci de 18. E un **** de salariu dar totata Romania e asa. Si tu trebuie sa vrei. Ca nu oi fii atat de fraier sa asculti de parinti la varsta asta fa ce vrei dar momentan fa ti experienta. Daca nu ai facut o pana acum
Nu ii baga in seama pe prostii care iti zic ca esti u de vina, cel mai probabil asta se manifesta din cauza singuratatii, incearca sa-ti impui vointa si sa fi constient singur de situatie, ar fi bine sa ai si niste prieteni pe langa tine ca sa te sustina si sa te ajute sa ignori parerile altora la modu subconstient, eu cel putin din experienta mea nu cred ca ai o boala psihica
si eu lucrez in fl studio, am unele lucrari din munca mea postate aici: https://www.youtube.com/watch?v=1tucfdFrGgE
https://www.youtube.com/watch?v=ZARNfYH3h7A
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
