Acum 10 ani(in gimnaziu, clasa a 5) mi-a placut de cineva din clasa mea, dupa ce am terminat liceu am continuat sa tin din ce in ce mai mult la el, il visam mereu noaptea. Dupa patru ani am incetat sa mai gandesc la el(reusisem sa-mi indepartez cat de cat sentimentele). Acum, la 4 ani de la terminarea gimnaziului am reusit sa dau de id lui si am vorbit, dar intruna din conversatii i-am spus ce simteam acum 4 ani si ca eu cred ca mai e ceva. Dar cand mi-a propus sa ne vedem, am refuzat:motivul pentru care am facut asta e ca eu am impresia ca imi place de el, dar de cel din trecut, si e aiurea, pentru ca cel de acum e mult mai bun(inainte era un baiat problema); si cel mai interesant e ca, desi stiu cum arata acum, continui sa il visez cum era in gimnaziu.Credeti ca e absurda povestea mea? Sau ce ar trebui sa fac in situatia asta?+dau fundita+
Corect nu ai procedat, insa felul tau de a gandi e cel putin intresant
E bine ca ai constientizat o chestie:Ca tu esti indragostita de ACEL baiat de atunci a carui imagine combinata cu panza pe care a creat-o imaginatia ta s-ar putea sa nu se ridice la nivelul asteptarilor tale. Dar e bine sa lamuresti o data aceasta situatie si stii de ce? Intr-un fel nu ti-ai mai permis sa iubesti pe altcineva gandindu-te la acel baiat care in timp ca si tine, a crescut, s-a transformat.De unde stii ca nu vei fi surprinsa in mod placut?
Si daca vei fi dezamagita macar vei fi mandra de tine ca ai luat taurul de coarne
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Îţi pun o întrebare:
Tu ce vrei? De la el, de la tine?
Asta îţi va da răspunsul la întrebarea ta. Tu trebuie să şti ce simţi, degeaba îţi zic eu să nu te vezi cu el, poate peste ceva timp ai să regreţi. Baftă!
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
