Am 23 de ani si sunt baiat. De cand ma stiu am un sentiment de veselie interioara care nu dispare niciodata. Daca cineva imi da o veste trista mi-e foarte greu sa fiu serios s-au suparat, dar in acelasi timp, toata aceasta veselie sau bucurie sentimentala interioara ma seaca de energie, si am ca si hobby actoria. M-am saturat. Mai are cineva acest gen de comportament si ce masuri ar trebui sa iau?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Să fiu în locul tău, m-aş bucura mai mult să obosesc din cauza energiei pozitive, decât din cauza depresiei sau mai ştiu eu ce stări proaste. Eşti chiar norocos, cu atât mai mult dacă o transmiţi şi celorlalţi. Ţine-o tot aşa, că bine eşti!
Răspunde
Si eu la fel, stiu e ciudat, poate suntem ciudati dar macar suntem fericiti non stop, dar si cand dau de depresie zici ca dau cu capul de turnele gemene, ai grija la iubire ca doare tare
Mai bine decat sa fii trist. Dar daca vrei asa mult, stai pe un scaun si gandeste-te la viitor si la toate defectele lui.
Haios raspuns. Frumoasa anecdota
Răspunde 
Nu ma supar pentru acest comentariu. La cuvantul "s-au" nu m-au lasat sa postez intrebarea pana nu am corectat-o asa cum au vrut ei, cei de la TPU.
Este bine ca o ai dar ideea ca atunci cand e sa primesti o veste trista macar sa arati ca esti afectat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
