Am fost cel puțin o singură dată dezamăgiți de o persoană. Iar, unele persoane se interiorizează și refuză să mai comunice. Dacă într-o zi apare persoana care ne dorește binele, dar este ignorată din motiv că suntem deprimați din cauza altora... Cine este de vină în acest caz? Cel care este deprimat și trăiește cu teama de a nu suferi din nou sau cel care ne poate fi prieten, dar nu insistă din motiv că nu îi acordăm atenție? Ce părere aveți? Poate unele persoane au rămas singure deoarece au refuzat să comunice cu cei sau cele care le erau destinați...

Buna Pai ..cum suntem dezamagiti cum ne inchidem total sufletul fata de ceilalti, ii privim cu indiferenta si nepasare si devenim mai rezervati. Cam asa se intampla si intr-adevar, iti este foarte greu sa-ti revii..deoarece ti-e frica sa nu se repete istoria. Si in legatura cu ce ai spus, eu cred ca..nu noi suntem vinovati pentru raul provocat de alti asupra noastra. Poate avem o mica vina ca am fost prea sinceri, prea deschisi si am sperat ca o sa fie bine su credeam ca sunt de incredere. Se intampla ..sa ramanem cu un gust amar la un moment dat ..si sa nu ne pice tocmai bine. Iar cel care ne vrea binele ar trebui sa ne inteleaga ca nici noi nu stim sigur ca ne doreste binele. Pentru ca increderea se castiga, nu se cere. Atat am avut de zis, sper ca te-am ajutat cu ceva si LA MULTI ANI!

Poate unele persoane au ramas singure pentru ca sunt prea inchisi si judeca fara sa cunoasca circumstantele, incearca sa faca ceva doar pentru ei si nu se gandesc deloc la faptul ca ar putea rani sentimentele interlocutorilor cu anumite actiuni sau cuvinte pe care le spun. Ar trebui sa incerci sa fii mai deschis/a spre experiente noi, spre persoane noi si macar doar pentru un moment sa poti lasa prejudecatile, sa te lasi purtat de val si doar sa te simti bine alaturi de oamenii care te inconjoara. Pace. Si un an nou fericit!