Off, e foarte trist ceea ce s-a întâmplat cu părinții tăi! Și eu care mă plâng atunci când îi văd pe ai mei contrându-se... îmi dau totuși seama că sunt un caz fericit. Înțeleg că te simți singură, pentru că trec prin aceeași situație, și știu bine ce înseamnă. La fel ca și tatăl tău, părinții mei au fost mereu grijulii și m-au ținut la distanță de ieșiri nocturne, sau de prieteni falși și lipsiți de educație. Dar m-am obișnuit... chiar dacă mi-a fost greu! În singurătatea mea, am reușit totuși să-mi găsesc o calitate - plăcerea de a-i ajuta pe alții! Iar cum tu ai avea nevoie de sprijinul unui băiat cumsecade, chiar mi-ar face plăcere să ne cunoaștem mai bine și să putem discuta mai multe lucruri. Poate luăm legătura pe Facebook sau messenger.
In locul tau nu as dispera.Sunt de-o varsta cu tine si am prieten dar cred ca eu m-am cam grabit pentru ca voiam pe cineva care sa-mi ofere o oarecare protecie.Tu vrei unul ca sa umple golul lasat de mama ta...Graba strica treaba.
Cat despre tatal tau face asta pentru ca te iubeste si vrea sa-ti fie bine.
Da, dar mie nu imi e bine. Si nu vreau un prieten doar ca sa umple golul lasat de mama mea, ci vreau un prieten care sa ma iubeasca. Sa simt eu ca cineva ma iubeste, ca ma asculta etc. Oricum iti multumesc.
Daca vrei sa simti ca cineva te iubeste stai mai mult cu tatal tau sau cu prietenii.Nu totul se rezuma la a avea un prieten.