Bună TPU. Revin cu un nou update referitor la subiectul ce mă macină cu totul. Vă mulțumesc tuturor pentru sfaturile de la întrebările anterioare, credeți’mă că am încercat variantele acelea dar nu am ajuns nicăieri! Am stat de atâtea ori de vorbă cu maică’mea și o zis că înțelege orice și rabdă orice din partea mea dar dacă ar vedea pe pielea mea un tatuaj ar face infarct! Chiar o văd în stare. Păi acum câțiva ani pentru că nu i’a plăcut cum am fost vopsită i s’a făcut rău. Prea mult exagerează. +I’am spus că un tatuaj e doar un desen, la care îmi răspunde că acel desen va zdrobi inima unei mame. Atenție, m’a întrebat: "Dacă ar fi să alegi între viața mamei tale și un tatuaj ce ai alege?"
A zis că tot ce își dorește îi să o ascult că peste 2 ani o să îi mulțumesc, că o să regret și dacă nu o să ascult atunci nici ea nu o să mă mai asculte, nu o să îmi mai ofere nici un fel de sprijin. Clar nu mă va accepta.
Asta rezultă ca până la urmă o să trebuiască să rup orice legătură cu propria mamă pentru simplul fapt ca nu mă va suporta cu tatuaje! Nici nu cred ca m’ar mai primi in casa aia, nu as mai putea sa merg nici măcar să văd cățelușul de acolo pe care îl iubesc atât. Măcar ăla nu mă judecă :’((((
Ea vrea să fiu și să par o fetiță din’aia cuminte, inocentă și "delicată", citez "așa cum a lăsat’o domnul", cum sunt la ea la biserică. Dar eu nu sunt felul ăla și nici nu vreau să fiu vreodată!
Dragilor, am 23 de ani și sufăr enorm să știu că alții își trăiesc tinerețea, fac tot ce își doresc doar eu sunt prinsă ca o sclavă in temnița mentalității unei persoane supra-îndoctrinate, fixiste, având senzația că și la vârsta asta mai poate sa dețină controlul peste mine! Până la urmă e corpul și decizia mea, normal aș fi liberă să fac ce vreau eu, ea nu are nici o treabă cu el că nu ea îl poartă! Prefer să mor decât să o duc așa. De când mă știu mi’am îngropat zilele numai în stres, depresie din cauza lipsei de înțelegere. Eu nu trăiesc, doar exist.
Eu îmi doream să împac și capra și varza, să am o relație normală cu mama mea dar să îmi și trăiesc viața după propriul plac. Acum văd că nu se poate.
Vă rog din suflet să îmi mai dați un sfat în cazul acesta ce să fac! Nu mai pot să o duc așa! :’((((
Ordonare:
După relevanţă
Nici nu trebuia sa intrebi care e sfatul, nu e clar? Rupe-te de ea, baga mainile-n buznar si da-i drumu inainte, daca ai servici, stai undeva si lasa-o naiba in ale ei.
Daca nu faci ceva in acest sens, nu ai scuze. Ar trebui sa fi pe picioarele tale la 23 ani
E incuiata la cap, deci nu mai sta sa tooot astepti ceva ce nu se poate si anume sa te inteleaga, vira de acolo si gata.
Si daca face infarct...ghinion, ce sa zic, din cauza ei face, nu din a ta, din cauza prostiei ei.
Tu fa ce vrei tu! Nu ce vrea mama, ai dreptul sa iti faci tatuaj daca vrei, nu omoara pe nimeni si nu face rau.
Daca mai stai dupa...maica-ta o sa ajungi la balamuc in timp ce ea isi vede e ale ei, nu trebuie sa fi un proiect de al ei.
Sa isi vada de viata ei, nu sa-si manifeste problemele psihologice pe tine.
Daca era vb de ceva ce face rau, intelegeamm, bautura, droguri fumat, vagabonteala, lipsa respect, nu invatat la scoala, dar nu e vb de ceva rau.
Faci tatuaj si ce? Nu vad o problema, si eu am 47 ani, nu am 15, as putea sa iti fiu tata, cu mine nu ai fi avut nici o problema, ai voie orice ce nu iti face rau, mi-au zis multi ca si-ar dori un tata asa.
Mie nu mi-au placut niciodata tatuajele, deci nu zic ca imi place si mie asta, dar nu mi-au placut mie pentru mine! E o diferenta.
Nu inseamna ca nu trebuie sa-ti placa tie.
Ca si clubareala, mie unul chiar deloc nu mi-a placut, dar nu inseamna ca nu inteleg pe adolescentii de azi si nu i-as lasa sa se duce, si daca vine la 2 noaptea acasa ce?
Atat timp cat imi invata, respecta, e cuminte, nu face prostii, nu este absolut nici o problema.
Vrea piercing, f bine, sunt de acord, zic la o adica.
Răspunde
Daa, +mă tot ia că îi o plăcere pe moment și o să regret. Vă dați seama că așa cum zisei în întrebare, vrea să umblu sub masca de "fată pură și cuminte așa cum o lasat’o dzeu". Mă zăpăcește de cap cu prostiile ei cu rugăciuni și ce se mai vorbește la ea în biserică.
Mai zice ca eu sunt prea frumoasă ca să îmi "spurc" trupul cu tatuaje și chestii.
Am la casa ei un cățeluș atât de drăguț, măcar de dragul lui mă mai duc acolo în vizită. Și îmi va fi dor de el.
Mă mai gândesc că cine știe ce metode de a se răzbuna va găsi, că ea repede îmi ghicește slăbiciunile.
Atâta mă imploră să nu îmi fac tatuaj mai să nu se târască în fața mea și plânge! Eu chiar nu mai pot să îi fac față stresului! De aceea tot ce îmi doresc este să îmi dați dumneavoastră niște idei de replici ca să îi închid gura să o potolesc. Da’ până aici, sunt om, nu păpușa ei de joacă! Vă rog frumos.
Răspunde
Lasa ca daca o sa regreti e treaba ta, de unde stia ea ca o sa regreti? Ea de fapt iti spune cum ar gandi ea daca ar avea un tatuaj, trece totul prin felul ei de a fi.
Si daca plange ce? Lasa-o sa planga, ii trece. Nu trebuie sa dai nici o replica, faci ca tine si dai mai rar pe acolo, lasa catelul ca nu ala e viata ta majoritara, nu are sens pentru un catel sa iti f viata si mentalul.
Insa sigur, tu alegi! Daca te simte fraiera si nu poti sa iei masuri, asta este, iti asumi.
Orice replica ii dai, nu o sa aiba efect, te intinzi prea mult la discutii si e nonsens cu ea.
Trebuie contact cat mai putin, altfel se tot tine de capu tau pana ajungi la nebuni.
Depinde de tine daca se poate razbuna sau nu, nu de ea! Cu mine nu ar avea nici o sasna.
Eu as zice atat "e viata mea, fac ce vreau cu ea, nu te mai baga ca nu mai ma vezi de acum in colo, alegi, ori vorbesti altceva cat sunt aici, ori la revedere, si nu face circ ca nu ma impresionezi, daca nu te opresti acum, plec acum".
Si am plecat daca e, nu ma int ca bazaie sau ce face.
Daca a ajuns sa te implore, inseamna ca i-ai permis prea mult sa o tina pe acest subiect.
Cat esti acolo nu mai vorbi de asta! Vorbiti altceva, inchizi subiectul daca incepe si aia e.
Si faci ce vrei. Si fa tatuaju sa vedem ce e? Sa se vada in fata faptului implinit daca tot tii sa te duci acolo, nu face nici un infarct, ca ala nu il face cand vrea, ala se face daca ai deja o problema medicala si nu stiai.
Sau cand stii ca vrei sa-l faci, nu mai dai pe acolo.
Cu asa oameni orice discutie e inutila si nu face decat sa ii dai posib sa te baraie la cap si mai mult.
Deci mingea este in terenul tau, nimeni nu te mai poate ajuta de acum in colo.
Dar am impresia ca tu o sa stai la cheremul ei, ca stiai si tu ce ai de facut, ai fi facut de mult ce zic eu, dar parca te complaci in jocul asta, iar daca nu ai facut pana acum ce trebuie, nu stiu de ce ai facet-o de acum in colo.
Insa sa vedem, prea depinzi de ea.
Cred că amândouă exagerați grav.
Ea pentru că ar fi atât de afectată de un tatuaj, iar tu pentru că, vezi doamne, nu mai poți să trăiești fără acel tatuaj (de parcă un tatuaj ți-ar îmbunătăți cu ceva calitatea vieții).
Este un rahat de tatuaj. Nu ar trebui să fie un lucru atât de important încât să ducă la o rupere a relației dintre o mamă și o fiică. Cred că ar trebui să mergeți amândouă de mână la un psiholog, pentru că mă tem că problemele voastre sunt mult mai profunde decât un tatuaj sau un vopsit de păr.
Daca ea vrea si ii place mult, nu conteaza ca pentru noi e un rahat de tatuaj! Ca nici mie nu imi place, dar e o greseala sa judecam prin prisma noastra, trebuie sa fim obiectivi nu subiectivi.
La psiholog sa se duca ma-sa! Ca nu ii respecta deciziile fetei care nu mai are 2 ani.
Ma-sa are toata problema, e asa ingusta la minte sa nu priceapa (s-a defectat pricapatoarea poate) ca atat timp cat ceva nu face rau, nu e o problema, si trebuie sa respecte dorintele celuilalt.
Uite cum e la mine mancarea, am o pofta si foame ca pentru mine nu e un rahat ca nu as manca o prajitura doua trei, imi cere corpul, nu ma simt bine fara (ca na, am si eu probleme pe axa alimentara, am cerut ajutor medical si au dat toti din umeri, deci eu am luptat cat am putut, nu e dependenta pentru ca tenta urata de a manca dispare brusc si ramane asa si 1-2 luni, apoi reapare tot brusc, la dependenta nu se intampla asa), si daca pentru x nu conteaza ca nu mananca ceva, pentru mine conteaza f mult.
E doar un exemplu.
Si nu e normal sa aud "ah pentru un cacao de ciocolata iti faci atatea probleme ca nu o mananci".
Asa si la ceilalti, pentru fiecare anumite chestii sunt f importante, si trebuie sa respectam asta.
Am pățit la fel cu băiatul meu, era ceva mai mic adică minor. Ca el vrea tatuaj. I-am zis ca pe considerentul ca ii voi transmite valorile cu care si eu am fost crecut, adică nu alcool, tabac droguri sau tatuaje, nu doar cât e minor, ci atata timp cât e îngrijirea si responsabilitatea mea, nu o sa fiu niciodată de acord ca vreau sa-l cresc si sa-l educ ferit de multe tentatii daunatoare si cu atat mai mult, inutile. Când va fi drumul lui, facă borș cu corpul lui. Și ghici ce. Are 30 de ani,nu bea alcool,nu fumează si zero tatuaje.A si uitat ca si-a dorit vreodată. Nu știu cum de a ajuns aici,ori l-am influentat noi,ori a fost capabil sa facă alegerile juste.
Acuma,în situația ta,desi personal detest tatuajele,pana sa iei asemenea decizii, lupta mai sa-ti câștigi autonomia, sa nu mai depinzi depinzi de casa si probabil si de banii părinților,
si apoi nu ar mai avea nimeni cum sa te învârtă, ești stăpâna pe propria viata,poți sa-ti pui si coarne.( e posibil)
Dacă tu o faci împotriva voinței ai, practic te ștergi la fund cu bunele ei intenții si efortul ei de a te creste si educa frumos. E normal ca se simte jignita, nu vrea sa cada la compromis, e ca si cum, metaforic vorbind, ar vrea sa construiască un pod solid din lemn, dar la cerea primarului trebuie sa strecoare si unele bârne stricate, mancate de carii si putrezite. Tatuajul e un moft de moment, te face sa pari mai,, cool" dar nu realizezi ca e un artificiu inutil, modestia si educația sunt calitățile care ne fac sa fim cu adevarat frumoși si de apreciat în ochii celorlalți.
Cheers
Nuu, eu sunt mutată în alt oraș față de ei, doar în weekenduri mai mă duc în vizită. Departe de mine gândul să mă șterg undeva cu bunele intenții a lui maică-mea. Eu consider ca la vârsta asta pot să fac ce doresc, sunt pe cont propriu. Vă dați seama că se va strica relația dintre mine și ea dacă nu o ascult la capitolul ăsta. Nu mă poate obliga sub nici o formă. Voiam cumva să le împac pe toate, adică să îmi fac poftele dar în același timp să ne înțelegem bine.
Apropo, și mie îmi place Freddie Mercury!
Ea are 23 ani si are dreptul sa faca ce doreste cu viata ei, nu are dreptul ma-sa sa ii f viata cum vrea psihicul ei defect.
La copilul tau era alta, era minor, puteai decide sa zic asa, ca la varsta aia poti decide aiurea ca, copi;.
Daca pe un major acel moft il face sa se simta bine, este util! Utilitatea consta ca ii face bine psihic, nu mai conteaza de ce si cum. Rau nu face.
Asta cu e inutil, nu realizam ca aia aia, sunt chestii subiective, fiecare in functie de viziune, cutare e util sau nu e, cutare conteaza sau nu.
Nu e asa simplu cum pare, ca realitatea stii care e? Ca ganditi subiectiv, daca tie ti se pare inutil, consideri ca pentru toti trebuie sa fie la fel, nu este deloc asa.
Poate pe mine modestia nu ma face sa ma simt bine, fara sa ma intereseze ce cred altii, dau un exemplu, eu sunt modest, nu am zis de mine personal. Adica unul se simte bine cand se da mare, asa se simte el bine psihic si lui ii face bine.
Adevarat, mi se pare o prostie, dar nu si lui. Nu trebuie sa schimbam lumea dupa valorile noastre.
Educatia depinde care! E relativ si aici. Nu scrie nicaieri ca educatia inseamna ca nu e util sa faci un tatuaj daca asa vrei.
Educatia buna etalon este sa respecti, sa nu faci rau altora, sa muncesti (inveti), sa nu faci prostii care iti fac tie rau si iti pun viata/sanatatea fizica sau psihica in pericol, sa stii sa te comporti cu ceilalti, etc.
Aaaa, deci nu stai cu ea, acu vazui in mesajul asta. Si daca se strica o raletia care te baga la balamuc ce pierdere e?! Unde e problema?
Nu poti sa le impaci pe toate, alege viata ta, fericirea ta!
Ai voie sa te stergi la dos cu ce vrei in cazul asta atat timp cat asta iti face tie bine.
Si trebuie sa fi destul de desteapta sa realizezi (poate si dupa ce ti-am spus si eu), ca NU se va schimba, o sa fi la spitalul de nebuni tot incercand sa o schimbi si sa fie bine.
Omul nu se schimba.
Cand alegi ceva, pui pe masa avantaje-dezavantaje. Daca avantajele depasesc dezavantajele, alegi acel lucru, nu mai conteaza altceva.
Asa ca hai, e cazul sa treci la treaba pentru viata ta, eu te incurajez! Am zis si in primul mesaj, daca nu o faci, mai ales ca nu stai acolo, atunci inseamna ca nu mai ai dreptul sa zici ca nu ti-e bine.
Daca face infarct miocardic instantaneu, nu te mai duc pe acolo si gata treaba.
Gaseste un gagiu care te place cum esti tu si pentru ceea ce esti tu, fa-ti cerc de cunoscuti, prieteni unde sa te simti bine.
Oamenii toxici trebuiesc evitati, nu conteaza ca e mama, tata, tataie, mamaie, etc.
Conteaza sa fie bine, mi se rupe cine este acela.
Concord cu tot ce spui.
Libertate maxima fiilor/fiicelor care nu mai sunt sub raspunderea si responsabilitatea părinților. Discursul se schimba daca, desi esti major, inca mai stai pe capul lor si le mananci mancarea din frigider pe banii si efortul lor. Practic, inca mai esti sub tutela lor, cu bune si rele. Nu-ti convine maniera în care planul lor educativ te urmareste chiar si la varsta adultă? Eu le-as zice, pa de maine imi iau catrafusele si incep sa-mi comand singur deciziile si viata.
In cazul specific al domnisoarei, nu le datoreaza nici o explicatie, mama greseste grav, se cheama santaj emotional, cu smecheria asta nu o va lasa niciodata sa decida singura ce dansa va crede de cuviinta. Vrea tatuaj, piercing, orice o face fericita, mi se pare just sa nu i sa impuna nici o restrictie, desigur in limitele legale.
Cheers
Pai ea nu mai sta la maica-sa, deci nu se justifica ca maica-sa sa ii impuna prostiile ei.
Daca statea la ea pe banii ei, era alta. Desi si daca stai la ei, nu ar trebui sa conteze, tot ar trebui sa te lase sa iti vezi de treaba ta, daca sta la mine pe banii mei major, inseamna ca are o problema, nu inseamna sa ma folosesc de asta sa ii coordonez viata.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
