Bună, vreau sa discut ceva important și am nevoie de un sfat.

Totul a început din copilăria mea, părinții mei au divorțat pe când aveam 3 ani, asta sincer nu mi se părea ca m-a afectat prea tare, oricum eu de mic copil mi-am creat o lume a mea, din cauza asta mna eram mai retras, nu prea aveam deloc încredere în mine etc, din cauza asta la școală eram timid, nu ma integram și din cauza asta în clasele mici eram marginalizat, pe lângă asta, situația de acasă nu era prea buna, tatăl meu vitreg provoca frecvent scandaluri certuri etc, eu eram prramic atunci dar m-a afectat, aveam vreo 7-8 ani.
În scoala în general mi-a fost rau ca acolo eram neintegrat, iar în liceu a fost sincer cel mai rău, eram țintă glumelor tuturor, eram luat peste picior și la mișto constant și nu prea eram inclus, eram mai mult pe dinafara, pur și simplu ma luau în ras, ceea ce pe mine m-a afectat tare și mai ales faptul ca se râdea. Orice as spune nu eram luat în serios o secunda, mereu când încercăm sa ma apar toți râdeau, orice as spune. Asta mi-a afectat performanta școlară, dar am început sa ma rog la Dumnezeu, sa merg la biserica și asta mi-a fost sprijin. Bine ca măcar am luat bacul si sunt la facultate dar chestia aia cu rasul la orice spuneam nu o pot depăși, m-a făcut sa ma simt fără apărare, una e când ești luat în ras dar ai șansă să ripostezi și alta e când nimeni nu te ia în serios.
Am 22 de ani și nu pot depăși chestia asta ca se râdea la orice spuneam, uneori îmi apare non stop în minte și simt ca nu mai am liniște deloc.
Oamenii ăștia chiar nu au conștientizat cat rau au făcut. Au mai fost cazuri în care alții ma luau la mișto si după liceu si i-am ignorat pentru ca nu râdeau la orice as spune sau când le comentez.
Dar a fost un caz în care am crezut ca cineva râdea la reacțiile mele și ma gândeam acolo non stop, chestia asta e ca o fixație de care nu pot scăpa, asa ca am început sa discut cu persoana respectiva, dar nu m-a ascultat, apoi am început sa fac anumite chestii nepotrivite gen sa-l sun repetat sa-i dau mesaje repetate insistent, pentru ca ma neliniștea maxim chestia asta și nu mai aveam liniște deloc, ma afecta psihic și da am ajuns sa fac chestii nasoale, de care chiar îmi pare rău. Am ajuns chiar sa ma țin după el.
Ala e punctul vulnerabil care a rămas de atâția ani de care nu pot scăpa.
Chestia asta e ca un torment psihic+ ca pe lângă asta îmi mai imaginam scenarii violente cum băteam, făceam rau, atacam pentru a ma linisti, chiar anumite filme violente repetate in minte cum abuzam sau faceam rau.(știu ca nu e normal dar chiar simțeam ca asa pot deține controlul).
În prezent încă ma lupt cu chestiile de acest fel și am nevoie de un sfat, va rog sa-mi spuneti care din voi ați trăit experiente de acest fel.

1 Raportează Evaluează

Răspuns Câştigător

acum 21 ore | a răspuns:

Salut. Am trecut prin niste lucruri asemanatoare iar acele momente le vad acum foarte valoroase pentru dezvoltarea mea. De ce? Fiindca m-au facut sa Il caut pe Dumnezeu si asa am descoperit cea mai valoroasa comoara. Am descoperit cat de aproape poate sa ne fie El. EL m-a mangaiat in momentele grele, mi-a vorbit in singuratatea mea, mi-a vindecat ranile, mi-a dat intelepciune, incredere si bucurie. Eram ca unul care vedeam alb negru si nu imi imaginam cata culoare poate El sa aduca. Te incurajez sa il cauti in rugaciune si sa vorbesti cu El ca cu un prieten. Fa-o cu Biblia in mana si vei vedea ca uneori iti va vorbi fie inimii fie prin fagaduintele Sale. Pot sa iti recomand si niste carti faine!