In opinia mea, prietenia este cel mai frumos si mai intens sentiment dintre oameni si implica afectiune, respect, loialitate, incredere, sinceritate. Cred ca doi(sau mai multi) oameni pot fi prieteni doar atunci cand au multe puncte comune, au aceleasi hobbyuri si preferinte, impartasesc acelasi set de valori etc. Si, foarte important, prietenia nu tine cont de sex sau de varsta! Am cateva relatii de prietenie autentice, durabile, la care nu as renunta pentru nimic in lume si care, in mod evident, reprezinta partea cea mai fericita a vietii mele. In primul rand, relatia dintre mine si parintii mei a fost, inca din copilarie si adolescenta, una de prietenie si nu una strict de mama/tata-fiica, niciodata nu mi-au impus nimic, ci doar mi-au insuflat principii si valori, au fost ei insisi modele de viata frumoasa, demna si cinstita pentru mine si, foarte important, am putut mereu discuta deschis orice problema. Apoi, am o relatie minunata de prietenie cu 3 foste colege de liceu, care dureaza de aproape 20 de ani(aveam 14-15 ani cand ne-am cunoscut) si nu s-a destramat din cauza alegerilor diferite, profesionale si familiale, care le-am facut in viata. Inca ne intalnim macar o data pe saptamana, petrecem timp de calitate impreuna, ne impartasim orice secret, orice fericire sau neimplinire si ne consideram ca 4 surori. Ne-am maturizat impreuna, am invatat atat de multe una de la alta, ne-am fost alaturi in momentele frumoase, dar si in cele dificile ale vietii, ceea ce e minunat. Dar poate cea mai frumoasa relatie de prietenie este cea construita cu partenerul meu de afaceri. Ne-am cunoscut la o varsta a maturitatii(eu, 27, el, 46) si inca de la inceput relatia noastra nu a fost una strict profesionala, ci s-a transformat intr-una apropiata, calda, afectuoasa. Ne consideram ca dopi frati, am face orice unul pentru celalalt, petrecem cea mai mare parte a timpului liber impreuna(sarbatori, aniversari, vacante), am fost surprinsi sa descoperim cate preferinte comune avem si ne simtim minunat unul in compania celuilalt. L-am ajutat sa depaseasca o depresie profunda, el a avut grija de mine cand am fost bolnava, m-a invatat foarte multe lucruri, din domenii cat mai variate, am impartasit momente pretioase si ne intelegem perfect.
Opinea mea ar fi, ca cine se intelege are ceva in comun cu cealalta persoana.Iar cei care nu se inteleg sunt cei care nu au nimic in comun si sunt persoane total diferite.Ce pareri aveti am dreptate?
raMLesS întreabă: