Care este diferența dintre a fi înșelat și a fi trădat?
O femeie își înșală sau își trădează soțul dacă îl părăsește pentru altul?
Dacă un bărbat nu își respectă și nu își iubește soția, a trădat-o sau a înșelat-o?
Iar dacă el și-a trădat soția, mai poate fi numită ea trădătoare dacă îl părăsește pentru altul?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Inselat se foloseste cu doua sensuri. 1 cand te tradeaza femeia culcandu-se cu altul (sau invers) si 2 cand te inseala cineva la bani sau la o vanzare fara ca tu sa iti dai seama pe moment (adica te-a furat).
1. Termenii sunt asemanatori si depinde de context pentru a putea explica diferenta.
2. Daca il paraseste in prezent pentru un altul, am putea deduce ca il cunoaste din trecut si a creeat o imagine pentru acel barbat, inlocuindu-l pe actualul sot si, depinde totodata cum a functionat casatoria lor, daca sotul se comporta bine sau sotia a avut de la inceput o moralitate scazuta. Dar fara detaliile astea, putem spune vag ca ar fi o inselare inlocuindu-si sotul dinainte de casatorie si tradandu-i increderea, dar repet, e doar un raspuns incorect si vag doar pe baza exemplului tau si nu a comportamentului lor si a faptelor ce au dus la situatia data.
3. Depinde de ce s-a considerat in momentul casatoriei, daca ei au avut un acord nescris de incredere, loialitate, iubire, etc pentru a putea spune la fel ca mai sus. Dar vag si doar pe baza textului si nu a istoriei lor, ar putea fi considerat ca tradare de incredere si inselarea aparentelor daca au existat.
4. Aici este o echitate, ambii sunt la aceeasi nivel moral, dar pe baza textului femeia ar fi cu un pretext, dar evident ca in toate exemplele tale, detaliile ne pot lasa sa tragem concluzia corecta, raspunsul la intrebari precum: cum?, cand?, de ce?, merita?
Nu depinde de context atunci când definim corect termenii. Putem analiza în detaliu circumstanțele unei fapte, dar întrebările sunt formulate suficient de clar încât permit clasificarea lor fără context suplimentar.
Ba da, vorbind din propriile experiente, atat personale cat si vazute la alti, nimeni nu se schimba la 180 grade cand vine vorba de o relatie, fie ea de prietenie sau sentimentala.
Fie au urcat intr-o barca de lemn cu putreziciune, fie au existat larve ce m-au tarziu s-au transformat in carii. Trebuie sa existe o explicatie logica pentru a explica esecul.
Nimeni nu se schimbă la 180 de grade, cu atât mai puțin fără un motiv.
Însă aici vorbim despre întrebări clare, care necesită răspunsuri la fel de clare.
Nu discutăm despre cine a greșit primul sau cine a înșelat ori a trădat primul, ci strict despre dacă o anumită acțiune (X) se încadrează în categoria Y, Z sau în ambele.
Okay, atunci daca iei inapoi ceva ce ti-a fost furat, te numesti si tu hot?
Iar intrebarile tale nu sunt clare decat in formatul lor de propozitie, dar nu poti da o sentinta fara sa ai dovezile necesare si detaliile, tradarea poate fi in cazuri de incredere
Amandoi avem dreptatea noastra, tu ca definesti inselarea ca incalcarea exclusivitatii (emotional, sexual, ) si tradarea ca angajament moral si increderea daca ne limitam la partea teoretica. Iar eu ca nu putem presupune intr-o relatie e suficient doar definitia pentru a da o judecata completa.
Ce incerc sa spun este ca putem clasifica niste fapte prin definitii, dar nu putem sa judecam oameni fara context.
Înțeleg ce spui, iar diferența dintre noi vine din faptul că operăm pe două registre diferite: unul emoțional și moral, iar celălalt conceptual.
Întrebările mele se referă strict la încadrarea conceptuală a unor acțiuni, nu la evaluarea morală a oamenilor care le comit.
Definițiile nu depind de context: ele descriu ce înseamnă un termen.
Contextul devine relevant abia atunci când vrei să analizezi de ce a făcut cineva un anumit lucru sau dacă este „vinovat" moral.
Pai nu de asta ne intereseaza subiectul vietii personale ale altei persoane ca sa ii putem cantarii abilitatile de alegere si cum se comporta?
Cum putem spune ca loialitatea sau increderea, in general, ar fi un lucru bun daca nu ne uitam si la beneficiile si dezavantajele ei?
Daca nu cunoastem definitia, vom subevalua sau vom supraevalua un context dat dupa ureche. Nu poti fi medic daca nu cunosti definitia unor medicamente si orice tine de functia de o ocupi, la fel si in cazul nostru, nu putem sa spunem dupa ureche sa insinuam ca persoana X este buna sau rea doar dupa un tatuaj vizibil.
Si pana la urma, daca X inseala partenera si ii tradeaza increderea, nu este nimic de facut din partea noastra decat sa intensificam situatie prin propriile prisme ale cunoasterii.
Sigur că ne interesează contextul și dimensiunea morală, dar acestea nu modifică definiția unei fapte sau a unei acțiuni.
După cum ai observat, chiar și în întrebările mele ridic problema morală: dacă femeia care a „trădat" prin faptul că și-a părăsit soțul mai poate fi numită trădătoare în condițiile în care soțul a trădat-o primul.
Asta nu este o întrebare din registrul conceptual, ci una etică/morală.
Loialitatea și încrederea sunt concepte abstracte și, în general, sunt văzute ca bune, nu rele, dar pot deveni dăunătoare dacă sunt conduse fără discernământ rațional.
Din nou, eu nu judec oamenii și nu pun etichete decât pe baza unor acțiuni clare, definite prin termeni concreți. Etichetele se aplică faptelor, nu persoanelor.
Ca sa fiu un pic mai clar:
Întrebarea nr. 4: „Dacă el și-a trădat soția, mai poate fi numită ea trădătoare dacă îl părăsește pentru altul?"
Conceptual: Da, acțiunea ei reprezintă încălcarea unui angajament, deci poate fi considerată trădare.
Înșelare: Nu se poate afirma, pentru că nu știm dacă ea i-a fost fidelă.
Moral / etic: Nu, responsabilitatea morală a ei este diminuată sau chiar anulată, deoarece el a încălcat primul angajamentul. Etic, ea nu mai este obligată să respecte un contract moral deja rupt.
Concluzie: Deși acțiunea ei poate fi numită „trădare" conceptual, acest lucru nu implică automat vinovăție morală.
Obiectia mea nu este legata de definitii, ci de utilitatea lor in absenta responsabilitatii morale. o eticheta conceptuala care nu implica vinovatie, sau consecinte nu mai clarifica realitatea, ci doar o descrie formal.
In relatiile dintre oameni, termenii precum „tradare" sau „inselare" nu sunt neutri pentru ca ei functioneaza tocmai pentru ca poarta o incarcatura evaluativa. Daca afirmam ca o actiune este „tradare" dar simultan sustinem ca nu exista nicio problema morala, atunci termenul isi pierde functia practica si devine pur semantica.
De aceea tot insist pe context, intentie si istoric / trecut.nu pentru a schimba definiti, ci pentru a decide daca aplicarea etichetei mai are sens sau produce doar confuzie. Totodata putem clasifica faptele in abstract, dar cand vorbim despre oameni, clasificarea asta fara evaluare morala nu mai e suficienta pentru a intelege, ci doar pentru a face o inventariere.
Am înțeles punctul tău de vedere, dar aici discutăm doar o analiză simplă, bazată pe detaliile pe care le avem, nu o sinteză a tot ce s-a întâmplat.
Avem termeni clari și întrebări clare, care conduc, în final, la ceea ce urmărești: responsabilitatea morală.
Nu văd de ce definiția ar înceta să fie relevantă doar pentru că nu există vinovăție.
Am fi putut muta discuția în registrul moral, dar, așa cum ai spus și tu, nu avem suficiente detalii pentru o analiză completă.
Dar pentru a putea vedea cine are responsabilitate morala trebuie sa cantarim faptele.
Cum putem plati 10 lei pentru o sticla de ulei daca nu stim cantitatea sticlei, are 1 litru sau 0.75 ml?
Tu spui ca "definitia" sta la baza faptului ca o sticla, este 10 lei, indiferent de detaliile produsului. Eu cer sa vedem aceste detalii, sa vedem daca merita cei 10 lei; asta evident, in caz ca exista necesitatea de a cauta diferenta sau motiv in detalii.
Ca si in exemplul tau cu tradarea / inselatul, daca nu ne intereseaza sa explicam intr-un raport cat mai detaliat despre situatie, vom spune direct ca este vina lui X si Y este cu temei, dar eu cred ca ambii sunt la fel de rai, dar unul urmeaza un pretext, celalalt si-a creat unul
Sunt de acord cu tine, dar nu putem cântări faptele existente? De ce ar mai fi nevoie să cunoști alte fapte suplimentare dacă știi deja că sticla are 1 litru și costă 10 lei? Clasificarea este corectă. Nu ai nevoie să știi marca, fabrica sau culoarea sticlei ca să știi ce ai pe masă.
Eu spun că definiția stă la baza faptului: o sticlă este 10 lei, indiferent de detaliile produsului, pentru ca fapta să fie încadrată corect. Dar asta nu înseamnă că fapta este definitorie. Responsabilitatea morală se poate schimba în funcție de detaliile suplimentare.
Tu spui că dacă responsabilitatea morală se schimbă, atunci și eticheta conceptuală trebuie retrasă, ceea ce este greșit.
Eticheta conceptuală spune ce este fapta, iar evaluarea morală spune cât de gravă este fapta și cât revine persoanei în cauză.
Loialitate este o responsabilitate reală serioasă, iar înșelatul o alegere, în funcție de beneficii, de aceia există 2 categorii de oamenii cei reali Adevărații și cei falși trădătorii ce tear vinde/înlocui, pentru banii/faimă/lăcomie.
Loialitate reală Adevărată este dificilă nu-i pentru orice om.
Am mai discutat despre loialitate într-un alt topic. Vezi topicul aici:
https://www.tpu.ro/......fii-loial/
Cred că ai vrut să spui „fidelitate", nu loialitate.
Loialitatea apare atunci când ești atașat de o persoană.
Într-o relație nu e obligatoriu să existe atașament, dar este obligatoriu să existe fidelitate.
De fapt, nici nu poate fi obligatoriu, din moment ce atașamentul nu poate fi reprodus printr-un acord formal.
Loialitatea nu este negociabilă ori ești real cu Adevărat ori ești fals.
Da, dar loialitatea nu este ceva măsurabil. Nu o poți cuantifica în termeni contractuali sau juridici. Tot ce poți face este să ai încredere în persoana cu care semnezi contractul.
Loialitatea unui om ține de caracterul real acelui om sufletul său inima sa reală Adevărată.
Loialitatea nu este o semnătură pe hârtie, este o responsabilitate reală Adevărată ce îți încredințezi/asumi ca om până la capăt orice risc! ar fi! Să rămâi loial cu Adevărat acelui om.
Corect, dar cine poate garanta că există atașament sau loialitate?
Nimeni.
Ai fi surprins câte căsătorii se fac în lipsa acestui element.
Un un Bărbat sau o femeie care acceptă orice risc până și moarte, pentru căsnicia/relația lor este loialitatea reală Adevărată ce nu o poate destrăma absolut nimeni, doar asta poate garanta cu Adevărat.
Da aceia căsătorile/relațile se destramă fiindcă în loc să caute soluția în relația lor, ei aleg să caute "soluția" în alte vici/locuri, de acea se ajunge la famili destrămate/căsnicie/relați care comit înșelat/abuz/agresiune/manipulare asupra partenerului de viață, de asta se ajunge și la trădare! Apoi la tot cei mai rău/murdar.
Așa este, dar pentru ca o relație să reziste, nu e suficient să fii doar tu loial sau atașat de partener; și partenerul trebuie să fie la fel. Altfel, relația se sabotează, atât din interior, cât și din exterior.
Multe căsnicii se destramă pentru că atașamentul, baza oricărei relații durabile și sănătoase, lipsește la unul dintre parteneri sau la amândoi. Când lipsește atașamentul, dispar și nevoia de apropiere, de ascultare, de respect și de loialitate, elemente care mențin legătura vie și stabilă.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
