Conteaza notele de la scoala in viata? Se merita sa nu mai ai timp de nimic doar ca sa ai 10 pe linie sau e mai potrivit sa mai ai si cate un 9, insa sa nu treaca anii pe langa tine? Ce parere aveti?

Nu contează și lasă-mă să îți spun și de ce (și timpul se va ocupa de restul):

NU te învață la școală CUM e viața sau CUM să ți-o trăiești.

Notează-ți ce am scris mai sus, că e una dintre cele mai importante lucruri pe care le-ai putea vedea scrise vreodată, online sau în toate cărțile din lume.

La școală te învață cum să te subordonezi și să taci din gură, cum să înveți toate căcaturile de care nu ești interesată, cum să îți pierzi timpul în felurite moduri tâmpite, cum să te simți mai complexat (din cauza inteligenței altora sau din cauza țoalelor altora - deși, pe vremea mea și, n-am o mie de ani, ci doar 26, se purta uniformă și fiecare era egalul altuia, iar singura diferență erau familiile și ce aveai în cap/suflet) și așa mai departe.

E bună și cultura generală, e bine și să știi să te iscălești și să îți cumperi o pâine singur și să primești restul corect înapoi, e bine și cu de astea, dar nu e bine să te tâmpești de atâta carte - ce se învață acolo... sunt chestii standard. Nu TOATE îți vor folosi.

Eu zic să îți dai interesul STRICT la materiile de care ești profund interesată și la restul să-i tragi tare doar cu cinci și cu șase (ca notă). Pentru că nu ești extraterestru să înveți isteric și să te mai și bucuri că îți obosești și îți umpli creierul cu lucruri idioate și de multe ori, inutile, care sunt date doar de umplutură.

Sunt profesori foarte buni și sunt profesori extraordinar de tâmpiți, cu toată școala lor.

Ce te face să fii om? Vraful de diplome? Mai gândește-te o dată. Știi când?

Când n-ai să ai pe nimeni în jurul tău, dar o să vină un cerșetor să îți dea o bucată de pâine și o cană cu apă. Sigur, probabil tu nu crezi că așa ceva este posibil. Și probabil ai să îi tragi tare cu școala, până iese fum din tine.

Nu mă înțelege greșit, sunt de acord cu educația. Dar nu sunt de acord cu prosteala din școală. Acolo te învață o grămadă de chestii, dar nu te învață, de exemplu, cum să ai succes. Zi-mi tu o materie în V-VIII sau în IX-XII, care te pregătește pentru asta. Niciuna.

Mai târziu, când cauți tu succesul, ai să te interesezi singură. Dar până atunci, să nu mai visezi că ai să primești vreun asemenea subiect/materie, la școală. Vei fi învățată să fii sclavul altora, să te supui și să îți ții gura închisă, să execuți tot ce spun ăilalți. Și în principiu, vei fi plătită (nu îți fă iluzii, că niciodată nu-i destul) ca să ai o bucată de pâine, să nu dormi în stradă și să îți plătești facturile (probabil nu integral - de unde vor rezulta datorii și alte griji).

Lasă 9 și 10 pe linie, că nu ești animal să tragi la jug veșnic. Învață foarte BINE la ceea ce te interesează și atât. La restul, ia de trecere și gata. Dacă ești trasă de urechi și apostrofată cu tot felul de comentarii:

De ce iei note așa nasoale când ai tot ce vrei și de ce iei note așa nasoale când noi muncim pentru tine și de ce iei note așa nasoale și ne faci pe noi de râs - mă refer la părinții tăi - răspunde-le: pentru că vreau să fac în viață ce îmi place, nu tot ce mi se dă în școală. Dacă ar fi să fac tot ce mi se dă în școală, în viață, aș fi naibii un geniu - și spune-mi... câte genii cunoști tu?

Sigur, ar însemna puțină impertinență, dar în timp, se va trece peste.

În viață contează să ai bun simț, să fii natural, să ajuți, să te cultivi (și asta o poți foarte bine face și de una singură), să fii aproape de cine are nevoie de tine, să asculți când alții știu mai bine decât tine, pentru că de la ei poți învăța, să respecți niște chestiuni de bun simț elementare (poți să te încrezi și în respectatul celor zece porunci - din care, vei rămâne surprinsă, se respectă, pe bune, doar 6-7) și așa mai departe.

Când vei fi dezamăgită și în suferință și flămândă și singură și în frig și a și te vei simți a nimănui, nu te va mai încălzi cu nimic că tu știi cât fac 6 ori 7. Vei avea nevoie de orice om care va vrea să stea lângă tine, mai sărac cu duhul și mai slab din punct de vedere intelectual, dar mai om ca toată clasa ta (ca exemplu - acum, nu mă înțelege greșit, n-am vrut să îți fac colegii dobitoci) la un loc.

Anii din viață TREC oricum, indiferent că iei numai de 5 la școală sau numai de 10. Trec și nu se mai întorc. Trăiește frumos, bucură-te mai des, citește mult (de plăcere, nu din obligații sau de frică), joacă-te cu imaginația și construiește-ți vise, adu-le la realitate prin muncă (un pic școală și un pic ce mai vrei tu), caută să înțelegi pe ce teren trăiești (că ăla nu-i de bătut mingea sau de sta veșnic cu fundul la soare și așa mai departe - ci e un altfel de teren - școală de corecție - nu de joacă - dar te vei lămuri cu timpul și cu experiențele proprii - pe când, ce înveți tu la școală e multă TEORIE). E bună și teoria, dar să vezi ce mișto e practica. Aia se simte. Se trăiește. Nu se scrie și se pune un doi sau zece.

E frumos și dă bine să fii premiant și nu știu ce (întreabă snobii, să vezi ce țanțoși și plini de ei, vorbesc de copilul lor care e premiant, dar n-a mers o dată cu picioarele prin iarbă sau n-a băut o doză de bere în cur pe bordură cu prietenii), dar să lași să treacă viața pe lângă tine...

Gândește-te că ai optzeci de ani, acum. Și că ai luat numai de 10. Și gândește-te că stai într-o garsonieră, singură, împreună cu zece pisici. Nu vine nimeni să te vadă. Toți sunt morți. Ai datorii. Te cerți cu vecinii. Vecinii se ceartă cu tine. Nu mai ieși din casă. Mai vine pensia. Mai cumperi niște biscuiți pentru pisici, mai tragi cu ochiul pe palier să vezi cum trăiesc alții, mai o bârfă mică, dacă încă mai poți să fii sociabilă, mai un scandal pe casa scării, de la fetele care vin târziu, fericite și se bâțâie pe hol de fericire și o iei de la capăt, uitându-te la telenovele și plângând că viața a trecut și notele de zece tot acolo te-au adus. Cum e?

Vei spune că așa ceva nu există. Există. Vai! Și cum există. Am cunoscut o doctoriță. Era ok femeia. Și sufletistă și deșteaptă. Trăia fix cum ți-am spus mai sus. Dar pe lângă, mai aduna și pungi întregi de gunoi și le lăsa în casă. Avea pasiunea asta. Se simțea singură. Credea că lucrurile îi țin companie. Nu conta ce lucruri erau. Nu conta câte boli putea lua. Femeia s-a dus dincolo de nori, la odihnă. Să îți mai spun că n-avea copii sau nepoți și că era virgină și n-o vizita nimeni și n-a fost măritată niciodată? Ai să zici că e sefeu. Nu e. E realitatea multor oameni cu mult cap, care au sfârșit infect pe nemeritate.

Sigur, ai să zici că sunt nebună. Sunt : ) într-o asemenea lume, nu ai cum să fii sănătos (eu pot să zic adevărul despre mine, dar tu n-ai voie - tu trebuie să iei doar 10 și să fii copilul preferat, care tace și face) complet la cap.

Fii atentă: viața e una singură. Mama ta nu îți va ma da alta, nici dacă îi cazi în genunchi plângând, nici dacă îi dai toți banii din lume. E una și nu se știe ce mai e după. Fă și școală, dar cunoaște și viața. Pentru că de asta o ai. Să experimentezi. Nu să stai în banca școlii până la pensie, ca să îi faci pe alții mândri de tine.

Respectă-ți părinții și fă-i mândri, că se poartă, dar nu exagera. Eu îți doresc multă baftă și dacă te-a deranjat ceva din ce am spus, aștept să mai crești cu vreo cincisprezece ani - atunci termini și cu școlile tale și ai să vezi mult mai altfel ce ți-am spus eu acum - și sunt convinsă că treburile se vor schimba. Mult succes și mult curaj. Viața merită să fie trăită, nu citită. Că așa - cărți sunt o grămadă. Dar oamenii ăia adevărați care au scris cărțile alea, nu le-au scris doar visând și imaginându-și chestii. Au trăit! Au înnebunit de durere! Au avut un curaj nebun! S-au luptat cu viața! Au iubit! Au plâns! Au riscat! Au înfruntat războaie și boli! Au trăit! Și au luat-o de la capăt. Au fost dezamăgiți? Au rezistat! Și au scris capodopere.

Și toate astea nu s-au datorat c-au stat cu curul în școală pe note de zece sau pe altceva. Ci pe viața în sine. Dar na, oamenii nu mai știu nici să trăiască, nici să învețe. Fiecare-i cu ce-l doare. Mult spor.