Cum ati reactiona daca s-ar descoperi un document cu 4000 miliarde de ani vechime, specialistii l-ar deslusi si ar afla ca noi suntem creatii extraterestre, nu exista Dumnezeu, iar acestia ne urmaresc prin tot ce inseamna tehnologie: calculatoare, telefoane, Tv-uri. De asemenea, ati afla ca doar aceasta este calea prin care ar putea sa ne urmareasca activitatile si sfarsitul se apropie. Ofer funda la cel mai intelgent raspuns.

Ma sperie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Crezi in existenta lui Dumnezeu?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Normal ca da. Mereu cand m-am rugat la Dumnezeu pentru un lucru, s-a indeplinit. Mai devreme sau mai tarziu. Deci cineva este acolo pentru a asculta rugile oamenilor. Eu am fost inspirata de mentalitatea tatalui meu care mereu aduce in discutie subiectul EXTRATERESTRI. De aceea, am vrut sa va aud si parerile voastre, ca sa stiu ce sa ii mai raspund cand ma bate la cap cu subiectul asta in loc sa ma lase sa mananc in liniste.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ai putina rabdare?
Asculta-ma cu atentie, s-ar putea sa-ti explic lucruri necesare.
Pahom este un taran dintr-o poveste scurta-scurta a lui Tolstoi*. El are o intelegere, ofera o suma de bani si cumpara atata pamant de la proprietar, cat poate sa cuprinda mergand timp de o zi. Din zori incepe sa mearga la pas, si trece peste dealuri, prin padure si merge, merge si nu se poate opri, incercand sa parcurga cat mai mult, si mai mult. Oboseste dar tot nu se opreste, i se face rau si din aroganta ca poate avea si mai mult, se epuizeaza si uita de el, de limitele lui, continua sa se tarasca si la sfarsitul zilei cade ucis de efort. De fapt nu de efort ci de propria lui sete cantitativa. Pohom, ca reprezentant al omenirii, la sfarsitul vietii nu se devalorizeaza fizic ci isi da sufletul, cum se zice.
Intelegi unde bat?
O civilizatie matura si-ar asuma limitele, asa cum vechii greci stiau candva sa ne vorbeasca despre cultura limitei, a mortii adica, o civilizatie matura n-ar avea de ce sa se teama de sfarsitul care se apropie, pur si simplu si l-ar asuma. Numai o civilizatie imatura se teme de moarte, de disparitia ei pana acolo incat reprima cuvantul moarte, cuvantul disparitie din orice. Medicina, tehnologia chiar cu asta se lupta, sa reprime sfarsitul, in loc sa si-l asume ca pe un proces ce face parte din viata.
Poate de aia te temi si tu si induci genul asta de emotie prin intrebarea ta, pentru ca privesti sfarsitul care se apropie asa.

Desenul meu nu era chiar nefolositor, prin el treceau puzderie* de pesti, alge, liane, meduze, ierburi bogate etc. Daca scoti omul din acel context, asta nu inseamna ca toate dispar. Orice fel de creatii am fi, disparitia noastra nu inseamna disparitia vietii. Indraznesc sa spun ca dimpotriva.

Si mai e o idee faina de tot. Sondele Voyager, lansate pe cand nici nu te-ai nascut, au la bord un disc aurit pe care sunt inregistrate sunete emise de balene si pasari + peste 20 bucati muzicale. Intr-un fel asta inseamna ca nu vom disparea asa usor.
Oricum ne-am lasat deja amprenta in Univers: sunt undele radio emise in Spatiu. Chiar daca nu stiu ce extraterestri vor musai distrugerea noastra si ne urmaresc prin tehnologia pe care am dezvoltat-o* muzica noastra, cuvintele si rasul or sa se auda intergalactic prin undele radio mult si bine.

________________
*povestea lui Tolstoi se cheama "De cât pământ are nevoie un om?"
*puzderie este un cuvant slav foarte expresiv si amuzant, nu?
*obsesia cu extraterestrii care ne urmresc prin tehnologia pe care o avem este aceeasi obsesie cu interceptarile, cu ideea ca suntem urmariti, filați, ni se asculta telefoanele etc. astea-s isterii de baba comunista care crede ca retetele ei de gogonele la borcan sunt ascultate la telefon de spioni intergalactici securisti, sa renuntam la boala asta, si-o sa fim mai relaxati, zau.

Răspunde

Raportează

Evaluează