Daca in timpul unei dispute sau controverse desfasurata pana atunci in termeni decenti, partenerul de discutie trece la jigniri sau tipete, cum reactionati?
Eu simt ca si-a epuizat argumentele si nu este in stare nici sa gaseasca altele, nici sa recunoasca asta. Si ma pufneste rasul. Ceea ce are darul de a enerva si mai tare. Nu este tocmai o atitudine inteleapta, dar nu ma pot abtine.

Daca sunt jignita si vad ca omul din fata mea nu are puterea de a se controla si nici eu nu as avea puterea sa il opresc prin vorba, plec si il las sa vorbeasca singur, daca tin neaparat sa continui conversatia, nu stiu, tip, ii dau o palma sa il sochez pentru a lua cuvantul... dar de regula oameni care regurg la jigniri si alte apelative nu prea cred ca au puterea de a da nastere unei discutii care sa ma captiveze intratat incat sa stau sa imi bat capul, deci...plec

Pai cam asa reactionez si eu numai ca la mine se mai poate sa ma mai si pocneasca)

Daca ma aflu intr-o astfel de situatie si observ ca interlocutorul incepe sa recurga la astfel de manifestari, de obicei pana ca acesta sa se "tureze" bine, eu sunt deja plecat si usa inchisa.Procedez asa chiar si cu partenera de viata cand are "capsa pusa" si ii spun : "Daca ai chef de cearta, te vei certa singura." Trebuie sa recunosc ca si aceasta metoda are darul de a-i enerva pe unii si mai tare, din pacate.
Te salut cu respect.

Si eu de cele mai multe ori reactionez asa.
In timp am invata sa nu raspund la provocarile celor, care cauta o cearta, care nu se pot abtine de la jigniri, de la rautati gratuite. Ridic capul sus si plec razand. In lumea virtuala la fel. Evit persoanele, cu care nu se poate purta un dialog civilizat. Imi provoaca un dezgust puternic, dar si mila.

Indicat este"sa il lasi in plata Domnului", sa nu-l mai bagi in seamapt. ca nu e b ine"sa te pui cu prostii"!

De fel, in astfel de situatii tac. Daca nu are efect, pur si simplu plec. Niciodata n-am avut probleme in astfel de situatii. Pare a fi lasitate, dar oamenii la nervi pot avea atitudini violente care se pot finaliza tragic. Cred ca inteligent este sa-l lasi pe cel scos din sarite sa se linisteasca singur, sa nu-l atati mai mult. Rasul in fata il poate irita si mai mult.

Stii cum e, daca te amesteci cu nebunii, lumea s-ar putea sa nu mai faca diferenta. Nu-mi sta in caracter sa trec la jigniri desi cateodata ma ia valul si ma cobor la acelasi nivel, imi pierd echilibrul. La unii, daca nu le raspunzi pe limba lor, cred ca te-au subordonat. Inca n-am intelepciunea necesara pentru a ma opri atunci cand stiu in sinea mea ca-s glorios, dar nici nu pot sta ca o piatra primind cioplituri.

Daca e vorba de persoanele apropiate mie recunosc ca nu am prea multa diplomatie. Nu jignesc decat subtil si uneori lucrurile subtile dor cel mai tare ( pentru cei care sunt in stare sa le proceseze ). Mai tip si eu. Cand revin la realitate, la pragmatism poate, inchid telefonul, ies din camera, plec. Cu cei straini ma abtin mai bine si mai mult. Ii las sa-si spuna poezia si fac tot posibilul sa vin cu contraargumente solide, palpabile si rationale pentru a le demonstra ca eu am dreptate ( daca e cazul ). Daca am gresit, recunosc si fac iarasi tot posibilul ca acea disputa sa dispara in negura vremii. Inca ma maturizez.

Eu ii voi asculta tipetele si cand se va opri il voi intreba daca se simte bine, de ce sa ma implic intr-o discutie care nu va duce nicaieri?

Daca subiectul nu este de importanta majora, sfarsessc prin a-l saruta si a face o gluma, n-ai idee ce bine merge metoda, il pufneste si pe el rasul. Daca situatia e serioasa, plec. Am noroc fiindca in 12 ani de casnicie, acest gen de situatii le pot numara pe degetele de la o mana.

Se poate si cel ce trece la jigniri sa fi avut argumente necesare si suficiente, dar, nu este atat de intelept ca sa inteleaga ca nu este inteles, (si, atunci continua sa incerce sa fortzeze, macar ca asa nu este o solutie.) faptul ca unuia i se termina argumentele, nu e o explicatie ca nu a spus adevarul, sau ca nu a argumentat suficient.

se poate de altfel, si sa fie persoane care sa inlocuiasca argumentele cu tzipete, si asta datorita ca nu are argumente, dar, trebuie sa fie mult mai neinteleapta.

Daca mi se intampla asa ceva incerc sa ma calmez, sa nu o iau si eu pe urmele lui, si apoi incerc sa fac sa inceteze discutia.

Explicatie: nu ma refer la partenerul meu de viata, ci la un partener de discutie oarecare. Intrebarea este provocata de o criza de furie impotriva mea la care am fost martora in mesajele private (puteti vedea o mostra la utilizatori suspendati, mesajul cu vaca grasa etc). Mi-am dat seama ca asa ceva nu numai ca nu m-a enervat, jignit, atins, ci mi-a provocat doar zambete si ironii.

@Brigaela, bravo tie! Am raportat si eu pe cativa din motive asemanatoare. Fara sa stau sa ma cert cu ei, fara sa cobor la nivelul lor intelectual. Asa mi se pare si normal.
De ce sa fim nevoiti sa suportam jignirile si rautatile unor utilizatori frustrati si plini de venin?! Ii raportam, si cu asta basta.

@Brigaela & NOname.Mai oameni buni, eu de cand m-am inscris nu am avut curiozitatea sa urmaresc sectiunea cu userii suspendati, pana acum cand m-ati facut curios. :-o Si eu mai vorbesc urat, recunosc, dar cu ocazia asta mi-am imbogatit simtitor vocabularul. N-am crezut ca asa sta situatia. Va salut.

Daca persoana nu-mi e cineva drag ci doar un strain, il las, e mai nebun cine se pune cu nebunul si printre noi sunt o multime cu chipuri placute, daca persoana face parte din viata mea, atunci stau si ascult pentru ca uneori astfel de discutii sunt dureroase si se degenereaza...concluzia e si mai dureroasa!

Pe considerentul ca ai precizat in raspunsul tau ca, este vorba de "reactiile" tale la unii useri TPU, cred ca este metoda cea mai buna, sa nu pui la suflet ceea ce unii, din rautate, spun (scriu) in raspunsurile lor.
Si eu m-am confruntat cu jigniri, in urma unei intrebari puse de mine, prin care comunicam unele informatii, din domeniul unor cercetari, la nivel celular si comparatii intre oameni si animale si m-am ales cu "calificativul" VACA.
Am raportat raspunsul si apoi am primit ajutor de la unii prieteni virtuali, care au luat atitudine impotriva "viteazului, atotcunoscator".
In viata reala, nu ma las antrenata in acest fel de dispute pe considerentul ca, nu doresc sa ma cobor la un nivel "suburban", pe care l-ar intelege, cel/cea ce poate sa se faca "inteles/a" doar, prin metode neortodoxe.
In lipsa unor argumente pertinente, unii oameni apeleaza la violente verbale si jigniri si cea mai buna metoda este, de a-i lasa in "plata Domnului" si a pleca si cand ajung sa se "certe" singuri, isi revin destul de repede din iesirea nervoasa.
Astazi nivelul de comunicare are mult de suferit din cauza faptului ca, multi oameni nu mai au timp pentru a-i asculta pe altii, iar nivelul stresului este mai mare ca in trecut si astfel, isi pierd rabdarea si cumpatul cu mult mai usor. Ce este ingrijorator este faptul ca, unii comit si fapte de o violenta incredibila, in urma unor certuri banale, iar consecintele sunt ireversibile si inpardonabile, de aceea este mai bine sa evitam scenele care continu violente verbale ce pot denatura si in violente fizice.
Felicitari Brigaela pentru intrebare, ea ar trebui sa dea de gandit multora care, apreciaza ca, "detin" monopolul adevarului.

Va multumesc tuturor. Experientele voastre imi sunt tare utile.

Parerea mea este ca omul prin tipete si prin vorbe nu chiar la locul lor ajunge sa se descarce iar dupa intervine "revelatia"si parerile de rau pentru ca s`a mai repede pe o persoana manifestat ca un animal, intr-o societate in care ratiunea inseamna totul

Daca partenerul meu de discutie trece la jignire sau tipete, este evident ca am reusit sa-l scot din sarite si nu prea imi vine nici sa rad nici a fiu nepasatoare. As incerca sa-l impac si sa atenuez conflictul chiar cu riscul de a pierde "dreptatea"!

Daca partenerul de discutie ar trece la jigniri fara motiv probabil m-ar soca si as face si eu la fel, de asemenea as putea si sa incep sa rad pentru ca mi-ar da un sentiment de gluma! Oricum ma enervez destul de repede, dar in multe cazuri nu-i mai raspund pur si simplu, iar daca ar continua si totusi as vedea ca nu se opreste, iar eu chiar as dori sa continui conversatia ( tinand cont de mesaj privat ) as scrie cu litere mari sa inceteze, daca nu reusesc pur si simplu as contacta aceea persoana intr-o alta zi!

Eu incep sa ma enervez daca cineva ma jigneste nu suport. Si cred ca nici o fata/femeie n-ar suporta.

Eu nu mas supara. Nu as tipa, si doar as tacea si aproba. Dupa acea mas inchide intr-o camera si as sta in fata oglinzi si as reflecta tot ce a spus. Si as ta acolo pana cand sunt de acord cu el. Dupa aceea as incerca sa schimb ce a comentat. Sau las intelege ca este obosit si nervos, si nu are pe cine sa isi verse nervii.
P. S. Scuze pentru ca nu am folosit liniute dar aceasta tasta nu mai face parte din tastatura mea de ceva vreme

Eu nu mas supara. Nu as tipa, si doar as tacea si aproba. Dupa acea mas inchide intr-o camera si as sta in fata oglinzi si as reflecta tot ce a spus. Si as sta acolo pana cand sunt de acord cu el. Dupa aceea as incerca sa schimb ce a comentat. Sau las intelege ca este obosit si nervos, si nu are pe cine sa isi verse nervii.
P. S. Scuze pentru ca nu am folosit liniute dar aceasta tasta nu mai face parte din tastatura mea de ceva vreme

Depinde cum ma simt si eu
Daca sunt stesata sau ceva de genu asta imi vine si mie sa urlul...[da ma abtin]
Si cateodata [ de cele mai multe ori ] mi se intampla la fel

Aplic o perversa!. Cred ca l-as lasa sa vorbeasca singur zic ca el fac ca mine

Ignoranta cred ca e cea mai buna solutie.

Buna.cum dau funda? sunt noua si nu prea stiu...multumesc anticipat

Da, cam aceeași greșeală fac și eu.
Dar, în unele cazuri consider că partenerul de discuție nu se află la nivelul meu de înțelegere și atunci las totul baltă pentru că pur și simplu îmi este milă de el. Până la urmă, dacă ignori, ai numai de căștigat pentru că nu te consumi cu problemele altora sau cu prostia lor.

Ai foarte mare dreptate`! si eu as face la fel ca tine...dar mai intai las intreba dc reactioneaza in felul asta.