De ce unele persoane iau bunătatea unui om drept naivitate?

Fiindca de cele mai multe ori, aceia chiar sunt naivi.

Un om inteligent si bun poate sa cada in plasa doar o singura data, fiindca isi da seama imediat de ce i s-a intamplat acel lucru si stie sa schimbe foaia, oprindu-se din a mai face bine aceleiasi persoane, daca vede ca este inteles gresit sau ajunge bataia de joc a aceluia.

"in 1 Aprilie | Rosalia a întrebat:
De ce unele persoane iau bunătatea unui om drept naivitate?"


Rosalia iar s-a rusinat si si-a trecut intrebarea sub anonimat!

Pentru ca sunt de obicei persoane arogante si rele care profita de orice situatie si de orice persoana care este naiva cum ai spus
Sunt de obicei persoane care au avut traume in copilarie si nu numai si acum se razbuna cumva pe ceilalti, desi uita ca si ei au fost fix asa! adica naivi care au avut de suferit...de ce nu aplica insa dictonul "ce tie nu-ti place altuia nu-i face"? pentru ca sunt persoane lipsite de empatie!

Există mai multe motive pentru care unele persoane ar putea interpreta bunătatea ca fiind naivitate:
Experiențe personale anterioare: Persoanele care au avut experiențe negative sau care au fost dezamăgite de ceilalți în trecut pot fi sceptice în privința bunătății unei persoane. Ei ar putea interpreta bunătatea ca pe ceva naiv, bazându-se pe propriile lor experiențe care le-au învățat că lumea poate fi uneori crudă și necruțătoare.
Cultura și mediul social: În anumite culturi sau medii sociale, este posibil ca cinismul sau suspiciunea să fie văzute ca trăsături de inteligență sau vigilență. Oamenii din aceste medii pot fi predispuși să considere bunătatea ca fiind un semn de naivitate sau chiar slăbiciune, deoarece își pot fundamenta judecata pe standarde sociale specifice sau pe presiunile grupului.
Invidia sau inerția: Uneori, oamenii pot interpreta bunătatea altora ca naivitate din motive mai egoiste. Ei ar putea fi invidiați de capacitatea sau dorința altora de a fi buni, sau ar putea simți că este mai ușor să minimalizeze sau să discrediteze virtuțile altora decât să le urmeze exemplul.
Percepția asupra lumii: Persoanele care sunt mai pesimiste sau care au o percepție mai cinică asupra lumii pot fi mai puțin susceptibile să creadă în existența bunătății pure și pot interpreta acțiunile bune ale altora ca fiind motivate de naivitate sau de alte motive ascunse.
Auto-protecție: Unele persoane ar putea interpreta bunătatea altora ca fiind naivă pentru a se proteja pe sine împotriva dezamăgirii sau a rănilor emoționale. Prin minimalizarea bunătății altora, ei pot încerca să-și mențină garda ridicată și să evite să devină prea vulnerabili în fața altora.
În final, interpretarea bunătății ca fiind naivitate poate fi influențată de o varietate de factori personali și sociali, iar această interpretare poate spune mai multe despre persoana care o face decât despre cea care manifestă bunătatea.

Daca faci bine fara sa te astepti la compensatie de multe ori, devii naiv. Binele exista pentru a ne putea ajuta intre noi. Functioneaza in doua sensuri. Unul da, celalalt primeste, si apoi rolurile se schimba. Daca dai bunatate gratuita, ea devine inutila.

Nu sunt de judecat. Probabil au trecut prin situatii delicate in prima parte a vietii.
De obicei nu au avut parte de aprecierea părintelui de acelasi sex si nici celalalt parinte nu a suplinit aceasta lipsă.Si nu stiu sa aprecieze corect, nu au aceasta notiunea de bune intenții. Plus ca nu esti acea persoană de la care ar fi dorit bunătate si atentie si nu au primit. Nu este vorba ca percep ca naivitate...in gandul lor spun,, cine esti tu sa fii bun cu mine, eu nu am nevoie de bunatatea ta, caci mi am dorit bunatatea de la o singura persoana in viata si aceea m-a ignorat si s-a terminat cu aceasta poveste,,.
Unii raman pe viata cu sechele si nimeni nu va putea sa inlocuiasca golul ramas de cel care
l a ignorat in copilarie. Aceasta durere va fi mascata si tot ce i-a ramas este sa trateze cu dispreț orice forma de bunavoință indreptata spre el.Este de fapt disprețul primit de el candva sau asa se traduce in creierul lui acel moment de lipsă de atentie din partea respectivului parinte. Ideea este ca fiind programat de mic cu acest minus asa va fi toata viata, adancind acest gol din ce in ce mai mult. Probabil cu terapie se poate rezolva, dar cine si pune aceasta problema. Pentru ei bunavoința este o limba straina si pentru ca li se pare imposibil de invatat tratează cu dispreț. Si fac dintr o slabiciune o forma de putere, totul fiind doar o iluzie a lor ca se simt bine si asa, ca doar cum a reusit acel copil sa supravietuiasca de unul singur va reusi si adultul. Dar va fi un adult egoist caci este singurul limbaj cu care a crescut. Ma gandesc ca daca ai stat printre surdo muti in copilarie s-ar putea nici sa nu stii ca poti vorbi. Este ceva normal.
Sa nu ne batem capul cu golurile altora ca nu vom reuși decât un consum inutil de energie.
Ei sunt foarte bine asa.
Interesanta intrebare,

Pentru că fix așa e.