Hei, TPU, vorbind ieri cu amica mea despre relații și despre faptul că ea și-ar dori să fie ca mine, rece și inabordabilă cu bărbații, deoarece ea s-a săturat să fie ca ea, prea sweet și chiar oleacă disperată după macho ăștia, tot vorbind pe tema asta și cât și-ar dori să fie în locul meu, mi-a spus că multe femei ar da orice să fie în locul meu și să aibă doar o cameră, un pat pentru ele și să nu le mai sâcâie nimeni la cap. La fel și terapeuta mi-a subliniat asta ieri în terapie. Deci tot auzind sau văzând viața mea și prin ochii lor, am ajuns la concluzia că viața mea e chiar bună și că doar eu mă încăpățânez să mi-o fac nașpa sau să cred că ce viață de "ra*at" am eu.
Iar de aici am ajuns la concluzia că asta e de fapt mai mult un comportament pe care-l fac deja. Adică în loc să observ tot ce viața mi-a adus bun, eu văd doar partea negativă a vieții. Deci a devenit cred o patimă, nu mai e doar un păcat.
1.Cum facem să fim satisfăcuți și mulțumiți de noi, așa cum suntem? Și să vedem binele din viața noastră și nu răul?! Și de aici aș duce întrebarea mai departe. Cum facem asta și cu ceilalți? Adică dacă observăm bine, trăim deja vremurile în care oamenii tind să devină tot mai egoiști și neiertători pentru că cei din jurul lor nu sunt acești "perfecți". Deci cum facem să ajungem la serenitate cu doar ce avem la îndemână?!
2. Credeți că totuși dacă nu am reușit să-mi fac prietene, amice de vârsta mea, e oare și pentru că femeile mă privesc cu oarece invidie?! Mereu m-am gândit eu de ce nu mi-am putut face prieteni.
3. Întrebare pentru oamenii ortodocși. Credeți că Dumnezeu ne v-a pedepsi aspru pentru tot acest comportament de nemulțumire? Sau ni-l va lua, vreau să zic bunul sau bunele pe care le avem?!
Pentru cine citește Biblia, ce pedeapsă îl așteaptă pe cel care în loc să vadă tot binele și frumosul pe care i l-a oferit Dumnezeu în viața lui, el tinde să dramatizeze, să se plângă de minusuri ori chiar să-și dorească sinuciderea?!
Ordonare:
După relevanţă
1.Ma bucur ca incerci sa vezi sa vezi partea plina a paharului.
2. Sunt aproape sigur ca nu e cazul.
Răspunde
Păi da, prin ochii amicei mele, care ea mi-a subliniat ce faină e viața mea așa comparativ cu a ei, am început să cred și eu asta. 
Răspunde Mai rău se poate oricând.
Mai rău, în ce sens?!
Deși da, oricum știi că viața vine mai mult cu rele decât cu bune, mai ales era asta și cică noi suntem atei. Ne mai și mirăm de ce lumea asta se duce de râpă și e din rău în mai rău.
Ai o gândire extrem de simplistă și de reductivă. Asta e apanajul credinței de fapt (daca tot ai adus IAR discuția in direcția asta). Sa crezi intr-o ființă superioară, sa pleci capul, sa asculti, sa te supui, sa fi mic, sa fi umil. Dumnezeu e răspunsul la orice intrebare vă depășește capacitatea de raționalizare. Doar că progresul lumii este bazat pe descoperirile celor care nu s-au ghidat pe sintagma "crede și nu cerceta". Era mai bine când numărul credincioșilor era mai mare? Dacă da, mai bine in ce sens? Cam pe asta se baza și de-alde Georgescu, pe himera unor vremuri mai bune pe care nu și le amintește nimeni concret. Iar cei care și le amintesc sunt prea simpli în gândire ca să-și de-a seama că le e dor de faptul că erau tineri nu de vremurile prin care au trecut.
"Accept certain inalienable truths:
Prices will rise, politicians will philander, you too, will get old.
And when you do, you'll fantasize that when you were young, prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders."
Pa!
Nu mă interesează politica și nici lupta Georgescu sau antiGeorgescu.
Nu mai scrie, că deja mă enervezi.
Nu mă interesează ateismul vostru.
Tu te mai și miri, de ce nu vrea nimeni să stea cu tine, măcar nu te mai întreba de ce nu ai succes la bărbați, că asta am văzut în alte întrebări de ale tale. Eu nu stau cu persoane care mă vorbesc doar negativ, mai ales dacă nu este ceva constructiv, de ce te-ar interesa, dacă cineva te vede cu invidie, nu îi convine, drum bun și cale bătută. Nu răspund la faza cu Dumnezeu, că eu sunt ateu.
Stai, ce am zis eu de a vorbi cineva negativ?!
Eu am întrebat doar dacă din cauză că am liniște și pace și libertate (oarecum, că mna, acum liber, liber, nu e nimeni liber cu adevărat) de aia celelalte femei nu mă plac sau suportă, deoarece ele au multe activități de făcut, iar eu nu. Și asta cred că rămâne valabil pentru toate femeile single din Univers, nu doar pentru mine.
Păcat, că pe TPU șad numai atei. Trist, păreați oameni faini, la prims vedere, până susțineți toți că sunteți atei. Dar o să vă lovească Sfântul Duh pe toți cândva, dacă nu acum, pe lumea cealaltă. Acum mă scuzi, dar am ajuns la capătul răbdării și puterii cu a vă prezenta pe Dumnezeu. Eu una am încetat cu morala, am eu destul cu a-mi face singură morală și a mă căi pentru păcatele mele, nu mai e nevoie să vă fac și vouă.
Eu doar sper să vă găsiți toți calea. Și să nu plecați de aici nemântuiți, niciunul.
Nu ai vorbit tu negativ, mă refer că ai spus că ești rece și inabordabilă cu bărbații, totuși pui întrebări că de ce nu vrea niciunul să stea cu tine. Nu ți se pare că e ceva greșit? La partea cu vorbitul, m-am referit la ce ar trebui, tu să faci, nu că ai spus tu ceva. Lasă-le să dea din gură, cine vrea să stea alături de tine, stă cine nu. Dar la partea cu relațiile cu bărbați, scuze, dar nu am cum să zic, că ei sunt de vină cu ceva, evident că tu comportându-te așa, niciunul nu vrea să se stea cu tine pentru că ei cred că ai ceva cu persoana lor. Dacă sunt ateu, înseamnă că gata s-a terminat lumea? Nu am nevoie să mă prezinți, stai liniștită, fiecare cred în ce vrea, este un subiect care pe mine mă depăsește.
Păi eu personal nu mă văd inabordabilă ci am spus că sunt așa, pentru că așa mă vede amica mea, ea fiind opusul meu, dornică mereu să cucerească, chiar să prindă ea bărbați și chiar mereu cu dragostea în sân. Iar eu doar consider că dragostea nu există și atunci dacă nu există, ce rost ar avea oricum să fiu abordabilă sau sociabilă în fața bărbaților (oricum nu mă plac, cei care nu mă plac, iar pentru restul le sunt doar indiferentă deci aplic aceeași metodă) însă eu una chiar am întâlnit și bărbați care chiar mi-au întins o mână de ajutor, ca precum un domn controlor care mă ajutase cu bagajul la coborâtul din tren, pentru că eram prea încărcată la fel ca și cu domnii care m-au ajutat să-mi descui mașina în parcare la Ikea, când tot așa veneam dintr-o călătorie și mi se încuiase mașina cu cheia pe interior și toate documentele personale + telefonul pe interiorul mașinii. Deci eram practic o nimeni în parcarea de la Ikea. 
) Și doi domni de la pază, de la Ikea m-au ajutat să-mi descui mașina și să sun la o firmă de deschis yale deci toată stima și respectul meu pentru domnii paznici de la Ikea Pallady din București Și am mai primit ajutor de la bărbați la viața mea, deci sunt conștientă că bărbații pot fi și buni, am exemple n cu bărbați care m-au ajutat la momentul necesar.
Doar că pe mine m-au respins de obicei bărbații de vârsta mea sau mai grav, chiar m-au umilit, deoarece respinsul era totuși bun sau indiferența, măcar știam că aia e și oricum de aici am preluat și eu tiparul să resping sau chiar să nu-mi mai pese, dar mai grav, e că, bărbații de vârsta mea m-au umilit, iar asta NU POT TOLERA, ACCEPTA și dacă asta pe ei, nu-i face monștri în ochii mei, nu știu ce sunt aceste specimene. Deoarece, oricum ar fi trupul meu, e trupul meu și îi rog pe toți să mi-l respecte, așa cum eu pot să-l respect chiar și cu n forme, că nu le place e una, mi se taie, dar când jignesc și chiar o mai și fac cu hate chiar, păi eu una, nu am pe buze decât blesteme pentru aceștia și tot nebinele din lume să le dea Domnul. Poate eu azi sunt grasă, mâine chiar mă îmbolnăvesc și ajung slabă, căci frumoasă oricum sunt, dar ei, să-i ferească Dumnezeu să facă accident de mașină sau să ajungă chiar castrați sau mai știu eu în ce ipostază, impotenți și prin scaune cu rotile, să vedem atunci cu ce mai rămân ei. Ei bine, cam astea sunt motivele pentru care am ajuns indiferentă pot spune. Inabordabilă oricum nu mă văd sau și dacă sunt, sunt oricum tot pentru că bărbatul m-a transformat în această inabordabilă creatură.
Păcatul lor în acest caz, nu îi băga în seamă, ei doar să te judece pentru fizicul tău, atât știu, nu le dori răul, că s-ar putea să vadă mai târziu, cât de mult au greșit.
3! Dumnezeu nu te va pedepsi pentru comportamentul de nemultumire. Dumnezeu se uita in sufletul tau! Dumnezeu stie ca oamenii sunt defecti si supus greselilor. Sfantul paul, intemeietorul primei biserici a fost vames! Un fel de colector de taxe cu comportament de camatar. Practic venea la tine acasa cu cativa soldati romani si daca nu aveai bani sa platesti, te batea rau, rau de tot! Maria magdalena era o adulterina sau posibila escorta. Dumnezeu nu iti cere sa fii perfect ci iti cere doar sa iubesti si sa ierti. Toti oamenii sunt nemultimiti la nivel macro, chiar si cel mai mare seic sau actor sau cantaret sau seic au neimpliniri.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
