Bineinteles! Se face psiho-pedagogie. Este facultatea de Psihologie și Științele Educației, in cadrul careia este specializarea pedagogie.
Învățătorii si educatorii fac facultatea de pedagogie din cadrul FPSE. Profesorii fac o facultate pe un anumit domeniu (istorie, litere, geografie, etc) plus un modul psihopedagogic in paralel unde teoretic invata sa predea si sa interacționeze cu elevii. Cand termina modulul vor avea de predat unei clase timp de o oră și anumiți evaluatori le vor da note, iar în funcție de asta vor putea sau nu să ajungă profesori. Sunt niste cursuri mai mult formale, iar examenele pot fi usor păcălite. Cam oricine trece de modulul asta atata timp cat se preface profesor bun la evaluare
Psihologia care se preda in anumite facultăți te invata concepte și teorie, nu te ajută să o aplici si folosesti în situații reale. Cu toată psihologia unii nu sunt făcuți să fie profesori cum unii nu sunt făcuți să fie psihologi. Degeaba cunosti teorie daca iti lipsesc anumite caracteristici ce tin de tine si care nu pot fi modelate
Eu am zis de psiho-pedagogie. E o mica-mare diferenta.
In plus, in multe facultati se face psihologie aplicata. De exemplu la politie se face psihologia maselor.
Pentruca sunt si ei oameni. Politistii fac si ei psihologie, dar fac si abuzuri. Nu tot ce se invata se pune si in practica.
Cum se comporta masele, cum se conduc, cum se influienteaza, cum se orienteaza pentru a atinge un scop, cum sa le manevrezi in directia dorita de tine.
Nu, era interzisa bataia, dar parintii, in majoritate, erau de acord cu asta. Abuzurile emotionale erau mai putine, deoarece nu era profesor orisicine. Invatatorii si profesorii urmau scoli (facultati) pedagogice postliceale, de invatamant pedagogic superior de scurta sau lunga durata.
Un abuz emotional este si faptul ca strigi la un elev, in special la cei din clasele mici.
Nu ii batea la ordinul parintilor, doar ca ei nu interveneau. O metoda era datul la palma cu nuiaua sau cu rigla; alta trasul de urechi.
Stii ce a zis Mos Ioan Roata: de la vorbe pana la fapta este cale lunga.
Cauzele erau mai multe. Dar una din ele era ca invatatorii, profesorii trebuiau sa scoata elevi bine pregatiti din toti copiii, deoarece aprecierea lor era dupa rezultatele elevilor.
Domnul meu, cine n-a lucrat cu oameni nu stie cat de greu este si cati nervi iti fac. E usor sa privesti de pe margine.
In plus se transmitea din generatie in generati, cum si mentalitatea unor parinti: bataia este rupta din rai. Daca iti spun ca si unii preoti admiteau acest lucru. Tu crezi ca in prezent nu sunt parinti care-si bat copiii.
Si te intrebi daca nu se putau abtine.
1. Si intre dascali sunt oameni cu diferite temperamente.
2. Asa cum iti spun, sunt elevi care l-ar scoate din sarite si pe cel mai calm dascal.
Nici chiar asa. Erau cei care nu invatau, nu-si faceau temele.
Dar sa stii ca bataia era rara, nu stiu cine ti-a spus altceva. Mai ales dupa 1970.
m7PGmirelapopescu întreabă: