Întrebarea mea de acum are legătură cu un eveniment neplăcut care a avut loc nu cu mult timp în urmă. Utilizatorul Karima nu mai e printre noi. O să mă rog pentru ea. Nu știu ce convingeri avea, nu știu dacă există ceva după moarte. Însă din cât am putut să stau de vorbă cu ea am reușit să îmi dau seama că are ceva în suflet care o măcina. I-am spus anumite lucruri. I-am spus că iubirea poate să ne dea senzația că totul va dura o veșnicie. Mi-a spus că i-am amintit de niște vorbe pe care i le-a spus mama ei odată și s-a emoționat. Mama ei nu mai era...

"Exact. Mai ales cand te uiti la morminte si vezi ca un cuplu e inmormantat unul langa altul sau in aceeasi groapa. Mie mi se pare dragut. Sun ca o ciudata asa-i? Mai bine tac."

Mă întreb de ce nu a vrut să rămână până la capăt cu persoana iubită...

Am știut că ceva se întâmplase în trecutul ei. Dar știți cum e TPU, e doar o comunitate, nu prea este genul de loc unde ar trebui să ne pese. Nu am intrat prea adânc în problemă deși trebuia. Nici nu am dorit să o întristez.

"Nu cred ca am nevoie de mangaiere. Am avut parte de asta de ceva timp, si cu toate acestea mai repede schitez un zambet fals decat adevarat.
Probabil ca asa este. "Speranta moare ultima". Insa, cu toate acestea, pana si speranta moare, chiar daca moare ultima. Nu am motto-u, desi imi place foarte mult sa cred"

Trebuia să îmi dau seama că acea bucurie aparentă era una falsă. Trebuia să își dea seama măcar cineva apropiat ei. De aceea e bine să privești detaliile. Este foarte important.

"Pentru mine sa spun ceea ce gandesc e un lucru rau. Mi se trage din vremea cand eram la orfelinat, poveste lunga. De fiecare data cand spun ceea ce gandesc, simt ca ii indepartez pe ceilalti din jurul meu, si crede-ma, e ingrozitor pentru mine pana si gandul.
Iti multumesc totusi, ca ma poti intelege. "

Puteam să o înțeleg. Puteam să vorbesc mai mult cu ea. Îi era teamă să spună ceea ce gândea. Într-adevăr a avut multe neplăceri în viață.

Așa am cunoscut-o pe Karima...Am văzut o fată tristă la prima impresie. După am început să cred că este plină de veselie. Avea o familie adoptivă care o iubea, un iubit, dar totuși nu se simțea cum ar trebui să se simtă în aceste condiții. Nu cred că a vorbit cu cineva prea detaliat de ceea ce se întâmpla cu ea. A trecut prin multe momente grele, dar mereu a trecut peste. Acum era capabilă să fie mai mereu veselă, până când dintr-o dată a recurs la un gest necugetat.
Întrebarea mea este următoarea. Cum putem combate acest gen de gesturi dacă nici prietenii, nici familia nu pot să vadă în sufletul cuiva ma adânc, să îi vadă tristețea? Credeți că dacă nu vă împărtășiți trăirile cuiva acestea vă macină într-atât de mult încât să vă poată facă să recurgeți la un asemenea gest?

RIP Karima, Cei care te-au cunoscut pe TPU nu te vor uita. În seara asta mă voi uita la cer...Stelele care cad nu pier...Stelele care cad se duc pe alt cer.

Cică să o uităm...Nu o să o uit niciodată...

Să îmi spui dacă reușești să trimiți ăla...

Mixul? Am incercat, nu l-ai primit?

Nup...

Stai. Tu vorbești serios? Micuța Karima, care voia sa adopte 2 copii in viitor, s-a sinucis? Ești sigur? De unde știi?

Stai un pic, mai incerc o data. Daca am zis ca il trimit atunci fac pe naiba in 4 si ti-l trimit.

Nu stiu de ce nu merge. Se pare ca imi trebuie adresa de email cu care ea a inregistrata. Pana nu aflu nu iti pot trimite nimic. Dar ti-am zis, fac cumva si iti trimit.

De la prietenele ei. Citește celelalte răspunsuri. Nu mai e. A lăsat o înregistrare...M-a vizat acolo. A vrut să îmi facă un mix. Și până la urmă l-a făcut în ultimul moment. Nu o să uit niciodată chestia asta.

Mulțumesc, apreciez.

Stelele care cad nu pier...Stelele care cad se duc pe alt cer.
m ai facut sa plang
si eu no fac prea des

Da o vorbă frumoasă pe care am preluat-o dintr-o melodie și am adaptat-o aici cu un alt sens. Această expresie poate căpăta mai multe sensuri, de aceea. În acea melodie stele sunt din punctul meu de vedere anumite oportunități pe care viața ți le dă și nu trebuie să renunți deoarece viața îți deschide mereu noi uși. Dacă știam că acelei fete îi trec asemenea gânduri prin cap îi dedicam această melodie.

https://www.youtube.com/watch?v=7gA9G7AVH1s

Piele de gaina...
Am trecut prin suferinta pierderii unui prieten drag, vara trecuta. Cata neputinta in sufletele noastre, cata vinovatie la gandul ca puteam face ceva sa o oprim... Am trecut de la furie, la durere. De la a o judeca aspru pentru decizia ei, la a ma simti vinovata. N-am dat de resemnare absoluta inca...
Unii oameni nu-si gasesc locul in lumea asta, si pentru un moment cedeaza. Un minut, o secunda face diferenta dintre viata si moarte.
Singuratatea e asa o povara grea...si te poti simti singur chiar de esti inconjurat de o multime de oameni. E acel moment de declin, de cadere libera.
Cu intrebarea pe care ai pus-o ma confrunt de multa vreme, un trecut indepartat si chinuitor, dar cu toate ca am ales o cale prin care sa pot intelege, inca nu pot. Poate datorita trecutului, poate nu chiar, am ales psihologia ca si cariera. Inca ma straduiesc sa fac o cariera, dar desi obiectivitatea, analiza si detasamentul sunt fundamentale, eu n-am putut capata raceala specifica, nu pentru aceste situatii. Pana la urma psihologia este tot stiinta, pe cand sentimentele si sufletul merg pe linie paralela cu superficialitatea si stiinta.
In alta ordine de idei, da, cred ca anumite poveri sunt prea greu de dus de unul singur, si uneori facem greseala sa tinem prea multe in noi. Undeva, ceva nu se leaga si, sub impulsul momentului, cedam.
Nu am cunoscut-o pe Karima dar situatia ma intristeaza. Tare. Sper sa gaseasca linistea de care avea atata nevoie...
Avea familie, un iubit. Daca a trecut peste gandul la suferinta lor inseamna ca motivul a fost cu adevarat puternic

O sa fie pentru noi, acea flacara ce va arde pe vecie. Imi era foarte draga. Vedeam in ea o fata extrem de buna si vesela. Am fost socata atunci cand am aflat ca scumpa noastra Karima nu mai este. Sper sa fie fericita acolo unde este. O sa fie mereu acea fata vesela in sufletele noastre. O sa te iubim mereu Karima!

Viata e ca un ring.Dai pumni,iei pumni,uneori pierzi lupta in ring,trebuie sa te ridici. Uneori iei si K.O(nocaut)insa,trebuie sa gasesti putere sa continuui,sa nu te dai batut,pana dai tu viata K.O insa uneori unele persoane cand primesc K.O numai au puterea sa se ridice,nimeni din tribuna nu incurajeaza(persoanele dragi,familia,prieteni,etc)Nu pot spune ca nu m-am gandit la sinucidere,nu pot spune ca n-am dusmani,nu pot spune ca is perfect. Insa pot spune ca vreau sa gasesc mereu puterea sa continuui, chiar si cand o sa imi fie greu, trebuie sa lupt, sa imi fac o familie si asa mai departe. Sper doar sa numai pierdem oameni care merita sa traiasca Cuvintele's de prisos, nimeni nu stie ce e in sufletul unui om.

oh
abia acum vad
mnaspa, ce altceva sa zic. dar, nu ar fi trebuit sa o faca. e o tampenie sa te sinucizi. denota doar slabiciune, atat. totusi pot sa inteleg motivele pentru care unele persoane fac asta, stiu cum e sa vina toata presiunea aia asupra ta si sa izbucnesti in plans, chestii. o sa incerc sa fiu cat se poate de subiectiva si sa nu intru aiurea in detalii personale. cert e ca nu trebuia sa o faca. trebuia sa mai incerce. asa, azi treci peste cum poti, maine iti impui din nou acelasi lucru, si tot asa. nu sunt genul care se intristeaza din orice, mai ales ca nici nu o cunoasteam. am insultat-o o data, recunosc, dar n-a fost nimic prea serios. acuma asta e, ce sa faci? ce rost are sa te consumi pentru ceva ce s-a intamplat deja?