15 ani.
Am trecut în mod intâmplător pe lângă el. Ulterior, ne-am intâlnit la un majorat și s-a activat această dorință în interiorul meu.
El cu 5 ani mai în vârstă decât mine.
Nu, n-am rămas împreună. Nici măcar nu am fost vreodată.
El nu avea ochi pentru mine. În tot acel timp, mă alimentan cu iluzii, până în momentul în care am renunțat la ideea de a-l avea.
Pentru mine, trăirea respectivă, in care el reprezenta idealul meu masculin, nu a fost nimic altceva, decât o iluzie a momentului, implicit și a adolescentei.
La 23 m-am indragostit "calumea", prima si singura data.
Nici nu exista un "impreuna", avea pe altcineva, si sarea din țăruș in țăruș.
Prima dragoste adevarata a fost cand aveam vreo 6-7 ani, m-am indragostit de Arsenal, a fost pentru prima oara cand am simtit si alta dragoste in afara de familie, iar de atunci sunt fidel clubului astuia, tot dragoste e si asta.
Apoi pe la 10-11 ani m-am indragostit de o fata, aia a fost prima indragosteala, de fel nu am avut multe indragosteli. Stiu ca venise in vacanta pe la niste rude, era vara, cand am vazut-o prima oara mi-a picat cu tronc, ne-am placut reciproc, statea cateva zile, pleca, venea dupa 2-3 saptamani, apoi pleca iar si tot asa, a trecut vara, incepusem scoala si venea mai rar, mai venea in vizita si intreba pe ceilalti de mine, dupa a inceput sa vina si mai rar si nu ne-am mai vazut ani buni, dar focul de ea mi-a trecut dupa vreun 1 an parca ca incepuse sa-mi placa de alta fata, deci e clar ca nu a fost vorba de nimic mai mult, ne-am mai intalnit intamplator prin oras, ne-am recunoscut reciproc.
Pai cred ca in copilarie eram indragostit de orice fata
chiar si de cele mari. Deci... cam atunci.
Legat de a doua parte, respectiv intrebare... da. Dar cum am zis, nu pot sa zic povestea aici ^_^
Inca nu m-am indragostit cu adevarat de cineva, dar daca ar fi sa pun cea mai misto experienta, a fost in 2018, acum 2 ani si a durat cam 4 luni, aveam 22 de ani.
Pe la 17 ani si a durat foarte putin, nu era "marea iubire", pe aceasta nu am gasit-o pana acum
Dar tu?
Am crescut cu el, nu am avut curajul sa ii spun si când am vrut a fost prea târziu
Ultimii 11 ani am preferat sa fiu singura ca nu am mai simțit la fel
Da, e foarte greu sa iubesti pe cineva in secret
Nu crezi ca ar fi o idee buna sa-i spui? Chiar daca este prea tarziu pentru voi, asta te-ar putea ajuta pe tine intr-un fel, sa te eliberezi si sa poti merge mai departe.
E însurat, nu mai exista pentru mine
Asta este, nu a fost sa fie
Lasa ca vei gasi pe cineva de o mie de ori mai bun decat el
Eh,nu caut altul mai bun, de fapt nu caut mai nimic
Nici nu-i nevoie, nu stii ca de obicei gasesti atunci cand cauti mai putin?
E o poveste foarte comuna,un partener iubeste pe celalalt,dar celalalt nu-l iubeste sau invers, e destul de rara iubirea adevarata, sper sa o intalnesc candva, dar m-am obisnuit cu idea ca iubirea e un subiect complicat si suferinta vine la pachet cu iubirea, important e sa nu ai regrete la sfarsit.
In generala eram indragostit de o colega, desi eram cel mai dur din clasa, batausul clasei eu seara ma gandeam la ea si ma apuca plansul, cateva zile am plans dupa ea.nu am putut fi cu ea, era mult peste nivelul meu si nici nu i-am dat de inteles ca mi-ar placea de ea. apoi o mai visam din cand in cand dupa ce am ambsolvit si ne am despartit definitiv.
Odododo, cum face ea pe pishopata :*
M-ai prins...
Probabil trebuia sa stau si eu 11 ani dupa cineva.
Cine a zis ca am stat? Lipsa sentimentelor fata de alți băieți a venit in mod involuntar
Categoric a fost cineva si pentu tine, dar mergi pe modul sociopat
Nu vrei sa imi zici povestea
De ce categoric? Si la mine lipsa sentimentelor fata de alti baieti a venit mai mult sau mai putin involuntar, doar ca mai repede.Inainte sa apuc sa simt ceva pentru cineva.
Asta daca te referi la iubire romantica. Exisa persoane(o persoana) de sex opus la care tin.
N-am povesti interesante de spus
Depinde de perspectiva, ce e neinteresant pentru tine, poate e interesant pentru mine
Poate.Daca as avea o poveste ti-as spune-o
Cu toții avem, doar ca unii prefera sa o scrie cu cerneală invizibilă
Da,dar nu avem pe aceeasi tema.Despre foste iubiri nu am.
Nu sunt pretențioasa
Pe la 18 că restul au fost doar... ![]()
Povestea? Ne-am cunoscut prin intermediul unor prieteni, mai mult nu zic.
Da, am rămas.
Au fost doar...fu.ckfriends?
O parte da.
S-au jucat multi cu mintea mea in distanta, si mereu l-am considerat acelasi joc vechi lsa inceput, si exact asa a fost... doar un joc psihic pentru mine si nimic. trecea timpul si in viata mea nu era, eram eu singura cu "el" in cap. Nu as putea spune ca a fost dragoste. De dragostea aceea care te face sa simti placere n-am avut parte, am avut genu acela de relatie ca la inceput insista ma obliga si apoi devin foarte emotiva iar el se comporta urat, si plang perioada lunga, trec anii si nu-mi revin. Prin ce am trecut, nu consider dragoste. Nu m-am simtit bine cu respectivii, ci obligata sa fiu intr-o relatie care n-o vreau, eram si impinsa de comportamentul si vorbele tatalui meu. Sunt multe chestii complicate la mijloc, nu e ca si cum se poate totu asa usor pentru unii care lumea se vorbeste si face urat, atunci ajungi intr-o inchisoare psihica. Viata cuiva este complicata de publicul care vede si se implica. Unora le merge bine cand au public, isi permit sa aleaga.
Probabil as fi ramas daca era dragoste, ma simteam altfel, actionam altfel. Dar ca sa fie dragoste, trebuie sa fie REAL al meu sa-mi apartina mie, ce au facut ei a fost cosmar.
DaciaRomania întreabă: