Nişte prieteni buni de-ai părinţilor mei au un băiat de 23 de ani.Problema cu acest băiat este că nu face absolut nimic, nu are niciun fel de activitate în afară de jucat pe calculator.De când a terminat liceul nu a mai făcut nimic după,nicio facultate,niciun curs de ceva,nu s-a angajat niciunde,nu nimic. Părinţii lui sunt nişte oameni foarte cumsecade, amândoi cu meserii bune,mai au fel şi fel de activităţi cu prietenii în weekenduri, deci niciodată nu am înţeles cum a putut să iasă aşa un specimen din nişte oameni ca ei.
Fiind apropiaţi, ai mei le ştiu problemele cu băiatul.Acum vreo 4 ani ştiu că am fost şi eu în vizită la ei cu ai mei,nu prea mi-a convenit mie că mă duc pentru că ştiam cam la ce să mă aştept, dar asta e, am făcut şi eu un mic sacrificiu.Ai mei m-au rugat să încerc să mă împrietenesc cu el,ca mai apoi să-l pot integra cumva în grupul meu de prieteni (pentru că el nu avea desigur),ca să mai iasă şi el din casă,dar desigur că n-a fost să fie. Ştiu că rămăsesem cumva singură cu el la un moment dat şi am încercat să găsesc tot felul de subiecte de discuţie,dar îmi răspundea de cele mai multe ori sec cu "da","nu" sau ceva foarte scurt,nu dezvolta nicio idee,trebuia să-i scot vorbele cu cleştele din gură. După lungi încercări de a purta o conversaţie, am ajuns să vorbim despre jocuri pe calculator.Mă rog,"să vorbim" e cam mult spus pentru că numai el vorbea aici, eu eram paralelă cu totul.Şi aşa mi-a vorbit omul meu vreo 2 ore sau nici nu mai ştiu cât despre jocuri,îmi arăta cum se joacă el,a luat cred că fiecare joc în parte şi mi l-a prezentat,de abia aşteptam să plec de acolo.
După ce am ajuns acasă,le-am zis alor mei că nu mai vreau să mă întâlnesc cu ciudatul ăla, că am încercat tot ce s-a putut, dar fără niciun rezultat.De atunci nici nu l-am mai văzut decât aşa scurt pe stradă şi atât, dar am auzit că şi acum e în aceeaşi stare, nu s-a schimbat cu nimic.
Voi cunoaşteţi cazuri din astea? Cum ajung unii care chiar au nişte părinţi atât de ok în halul ăsta?

Un singur răspuns : prea mult bine strica.

Eu în locul părinților i as tăia internetul și i as lua strica pc ul ( fără sa știe ). Sa se angajeze și sa își cumpere altul și sa își plătească internetul din proprii bani.

De asemenea și un mic tratament ar fi ok deoarece clar e dependent. Persoanele astea trebuie ajutate, nu criticate.

O sa vina multi care o sa spună ca e un ratat, ca e un leneș etc ok ok ok... Si rezolvarea unde este? Ah stai, am uitata ca noi suntem buni când vine vorba de critica dar sa oferim un ajutor, nu prea.

Dacă părinții își iubesc copilul, ar trebui sa apeleze la un specialist. El va ști ce sa facă.

Mie mi se pare ca a ajuns destul de bine.
Si eu mi-as dori sa stau toata ziua sa ma joc si sa nu fac nimic.

L-au dus la psiholog, dar degeaba.Pe lângă faptul că abia l-au convins să se ducă, s-a mai şi lăsat după câteva şedinţe pentru că cică nu îl ajutau cu nimic.La doi psihologi a fost.

Da,singur,trist şi nefootut, vai, dar ce bine sună.

Exista doua variante:

1 - Ori are mari probleme psihologice din cauza comportamentului neadecvat al parintilor, ori l-au rasfatat prea mult, ori nu l-au iubit, nu i-au dat afectiune, ceva de genul, iar asta i-a defectat psihicul, ori s-au purtat urat in anumite ciscumstante, sau se certau in fata lui, ca tu nu stii ce e in casa lor, cum e zi de zi, toti sunt cum se cade asa cand ii vezi din afara. Desi si varianta asta se leaga de varianta 2, pentru ca si reactionarea la mediu depinde de genetica, dovada ca doi in acelasi mediu pot iesi diferit.
2 - Are genetica defecta care da un psihism, mecanisme psihice defecte care duce la comportamentul asta.

Ca un om sanatos la cap de la sine nu ajunge asa, nu trebuie sa-i spui sa faca ceva, simte din el ca vrea sa faca ceva. Un sanatos nu poate fi lenes nici sa vrea, se simte prost sa nu faca nimic, nu cont ca parintii au sau nu, chiar vor sa plece de acasa sa fie pe picioarele lor, deci e clar.

Deci are mari probleme omul, ori trebuie acceptat cum e, ori trebuie ajutat sa-si revina daca s-o mai putea.

Nu inseamna ca daca parintii-s ok, sa iasa si copilul okey, nici chiar daca educatia si mediul e bun! Gene se pot mosteni si din al sapte-lea neam, cine stie cine era asa. Sau pot fi gene defecte pur si simplu la el, aia e, ghinion.
Si nu trebuie condamnat din afara, ca nu stie nimeni ce e in el, ce simte, ce si cum.

Mai bine decat trist si nefootut si cu 8 ore de munca pe zi.

Atunci tăiat cablul de internet

) îți dai seama câte rezultate apar dacă scrii în istoricul lui pornhub?

In anul doi de facultate s-a intamplat sa am un coleg de camera aproximativ ca cel descris de tine, caruia ii spuneam (fara sa ne auda el) Gizas - avea prea multe bratari bisericesti, cruciulite, poza asta pe desktop https://imgur.com/a/UxEtlXR.
Cand s-a cazat la camin, l-au adus parintii, care pareau foarte deschisi si comunicativi, ma gandeam ca o sa ne intelegem bine cu Isus. El era mai mare, in primul an de master la filosofie. Ai fi zis ca ai avea o multime de subiecte de discutie cu el. Dar nu. Ii placea numai sa stea in pat si sa se uite pe tavan (la propriu, nu citea, nu statea pe telefon, nu nimic, doar statea intins in pat pe spate cu fata spre tavan) si sa stea pe laptop uitandu-se la oameni pe Facebook sau citind fandom-urile din anime-uri.
Am incercat toti ceilalti sa il integram, sa il luam cu noi la film, sa vorbim cu el, dar niciodata nu accepta. Pana la urma am renuntat si noi ca era viata lui, nu a noastra.
Era si foarte lenes. Ii placea sa vorbeasca cu parintii la telefon in baie. Odata imi faceam dus si l-am auzit cum o ruga pe maica-sa sa ii citeasca o carte de Aristotel (nu mai stiu care, dar avea de citit vreo 40 de pagini) si sa i-o rezume.

Partea cea mai naspa la el nu a fost felul lui ciudat de a interactiona cu oamenii, ca nu ne afecta cu nimic. Ce era groaznic la el era ca nu isi facea dus mai deloc si ca sforaia. Resturile de la ce manca de obicei (iaurturi, conserve de compoturi) le arunca in dulap, hainele lui avand mai mereu un miros de gunoi dulceag.

Si ca sa zic ceva amuzant despre el, isi tinea mereu Chrome-ul deschis pe toate site-urile pe care le accesa. Pe unul avea deschise ~50 de taburi (le-am numarat). Si nici nu era singurul Chrome. Prin toggle-ul care iti arata cate aplicatii de Chrome ai pornite puteai sa dai scroll, avand 20. Deci se ajungea sa aiba 1000 de pagini de internet pornite in acelasi timp, toate pe aceleasi cateva site-uri: wiki fandom, Facebook, Youtube, si da pairat bei (nu stiu daca imi este permis sa scriu despre site-ul ala aici, asa ca ii pocesc numele). Din cei 8gb de ram, aproape 7 erau ocupati doar de Chrome.

... rămăsesem cumva singură cu el?
Să rămâi singură cu el, cu așa o comoară?
Acest om are o calitate deosebită. Nu face nici un rău nimănui, niciodată.
Îți dai seama ce soț deosebit ai avea în el? Îi dai de mâncare. la alte femei nu se uită, e la dispoziția ta 24/7/365, tot ce face e previzibil, înafară de mâncare și haine de înmormântare nici o cheltuială nimic cu el... Chiar nu te înțeleg...

Omul cred că are palma mai fină decât pielea de bebeluş.
Când eram singură cu el,de multe ori nici nu mă mai privea în ochi, îi zburau prin alte zone, la început m-am simţit cam incomod şi chiar am vrut să îi scriu unei prietene să mă cheme urgent până la ea inventând ceva ca să mă scape de acolo, dar după m-am mai calmat, am trecut peste şi chiar începusem să-l înţeleg şi să mi se facă milă de el.

Şi eventual şi cu una care te suge de bani.Doar de bani.

Îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior şi i-am dat drumul...

Se intampla... in primul rand parintii ar trebui sa stea cu gura pe aceste persoane.

Dar poate are el un plan de rezerva ascuns pe undeva.

Are pe naiba.

Alea care te sug de bani te sug si de p a.
Zic si eu...

Eh,nu în toate cazurile.

Să înțeleg că ai chef de bullying? (Specimen, nefotut, trist, singur, mâini de bebeluș, ciudat).

Nu pare să arăți vreo formă de empatie, ai zis că ți-a fost milă dar ți-a trecut repede, altfel nu vorbeai așa de el.

Sunt destui copii care au părinți buni și ei sunt de rahat dar și invers.
Contează mult ce părinți ai dar nu asta e totul.

Mă întreb, dacă sunt așa mișto părinții ăia de ce nu au nicio idee ce se întâmplă cu copilul lor? Nici măcar una.
Înseamnă că nu sunt apropiați, că sunt niște chestii în interiorul familiei pe care tu, eu și alții nu le știm, din exterior știi că au bani și meserii ok ( îmi vine în minte citatul"pe toți interesează câți bani ai și cu ce te ocupi dar pe nimeni cum te simți", sau ceva asemănător oricum).
Dacă acel copil îi privea ca pe niște prieteni în care ar putea avea încredere bănuiesc că ar fi vorbit cu el și ar fi aflat.
Sigur că există și excepții de la asta

Dacă tu îl faci așa, oare colegii pe la școală cum îl făceau și cum se comportau cu el având în vedere că vorbește doar de jocuri și nu are prieteni?
Ar putea fi posibil să fie victima bullying-ului, iar din cauza asta se poate izola, poate avea gânduri suicidale, depresie, stimă de sine scăzută și încă o listă ce se găsește pe google.

Pot să existe și alte explicații, dar din ce ai zis tu nu putem să spunem exact, doar el poate spune asta.
Să mai încerce un psiholog.

Si daca nu a facut o facultate sau nu s-a angajat, ce mare rau a facut? De unde stii ca nu-i place sa faca nimic, poate s-a inchis el in sine din cauza unor evenimente, poate un soc post traumatic, dar nu cred ca ai habar de asa ceva.Omul isi poate reveni, dar trebuie sa aiba si oameni calumea in jurul lui, nu ignoranti care il baga in seama doar de dragul de a-l integra si pe el.
Cred ca m-as simti foarte prost sa vorbesc 2 ore pasionat despre un subiect si celalalt sa se faca ca asculta si sa il doara-n cot.
Eu nu inteleg de ce te bagi in viata altora wtf, lasa omul sa fie cum e, daca se comporta asa e pentru cum l-au crescut parintii si aia e problema lor, nu a ta.Esti tu in masura sa-l judeci? Ai gasit un punct comun, jocurile si s-a deschis omul sa-ti vorbeasca si tu il consideri ciudat.Ghici ce, toti baietii se joaca la varsta aia, e absolut normal, cunosc persoane realizate in viata care se joaca si sunt trecuti de 30 de ani,care-i problema? Nu si-a gasit omul inca vocatia si trebuie sa dam cu pietre in el?
Sunt oameni in Romania asta care fura,se bat,violeaza, omoara, se drogheaza, dau bani cu camata, fac lucruri mult mai grave decat sa stea la 23 de ani sa se joace la calculator.
Vrei sa fie toti oamenii la fel ca tine? Suna cam egoist.
Nu toti isi dau seama din prima ce vor sa faca in viata,eu mi-as vedea de viata mea in locul tau,prieteniile astea fortate nu duc nicaieri, daca omul nu te suporta, poate nu te suporta pentru cum esti tu, poate nu e el ala nebun, poate cei din jur se comporta urat cu el si nici lui nu-i convine sa faca parte din ce faceti voi.Asta nu il face un ciudat.Doar pentru ca e diferit de tine, nu inseamna ca e un caz pierdut sau a ajuns intr-un hal anume.

Din ce am citit pe aici, imi dau seama ce fel de persoana esti.
Repede sa-i judeci pe altii, printesa fara defecte.
Asa o sa ajungi tu pe la 40 de ani, singura, trista, grasa si ne...neah nu ma cobor la nivelul tau.

In primul rand e vine părinților.Nu trebuia ca de-a lungul timpului sa ii dea atata acces la internet si tot ce voia el. Daca părinți știau sa se impuna si nu ii mai dădeau toate de-a gata poate nu se ajungea aici.
Tu nu ai ce sa ii faci, de fapt nimeni nu prea are ce sa ii faca înafara de părinți. Oameni de genul chiar se supără sau devin recalcitranti in momentul in care le spui ca ce face ei e de rahat si le impui sa nu mai continue.Doar ai lui pot lua măsuri ne mai dandu-i bani, cumparandui lucuri etc.In momentul in care va vedea ca se leșină de foame si nu mai are nici șosete va conștientiza că ceva trebuie facut.

Da, cunosc cazuri adica eu. Pai ce as putea sa-ti explic? Sunt rece, nesociabila, anxioasa. Problemele astea nu vin asa din neant ci sunt produse de ceva sau cineva. Tu nu stii detalii din astea. Deci te poti considera norocoasa ca esti fericita si poti socializa.

Bai frate, voi oamenii 'normali' va luati de orice la o persoana. Adica ce daca avea 50 de pagini de chrome deschise? Te deranjeaza cu ceva? Poate e modul lui de a nu-si uita ideile si atunci le lasa deschise. Asta nu e motiv sa razi de el.

Mama lui este psiholog, e o femeie foarte blândă şi bună în ceea ce face, am o prietenă care a avut ceva probleme în familie şi s-a dus o vreme la ea şi a fost foarte mulţumită, şi de felul în care a ajutat-o şi de ea ca persoană. Tatăl lui iarăşi, este tot aşa mai blând.Eu refuz să cred că se transormă în nişte "monştrii" atunci când sunt numai ei între ei.
Mamele noastre mai ales vorbesc foarte des şi ea i se mai destăinuie mamei cu multe lucruri.Chiar i-a spus la un moment dat că asta e marea ei durere,că nu ştie cum să-l ajute,ce să-i mai facă(mai ales ea fiind psiholog),mi se pare că i-a zis toate astea fix după ce a fost un scandal la ei pentru că taică-so i-a găsit un loc de muncă şi ăsta nu a vrut să-l accepte şi i-a mai şi făcut în toate felurile pe amândoi pentru că cică nu era de el,că nu munceşte el pentru un salariu atât de mic.
Un prieten de-al meu a fost coleg cu el în liceu şi au avut o clasă foarte ok,a zis că nu îşi bătea nimeni joc de el,chiar au mai încercat colegii să mai vorbească cu el atunci la început, se duceau la banca lui în pauze pentru că numai acolo stătea, dar de abia dacă îi băga în seamă, ba chiar se uita şi urât la ei şi le răspundea foarte plictisit sau îşi punea capul pe bancă.La un moment dat, îţi dai seama că încet-încet l-au lăsat în pace. Când făcea fiecare 18 ani,colegii puneau toţi bani şi făceau torturi unii pentru alţii şi când a venit rândul lui a zis că nici măcar nu a schiţat un zâmbet,de abia s-a ridicat din bancă ca să se ducă în faţă şi să-i cânte colegii "la mulţi ani" când au adus tortul şi s-au cam simţit toţi prost,a fost cam penibilă situaţia.În generală mi se pare că iarăşi a prins o clasă ok,nu mai ştiu sigur.
Eu nu ştiu ce se poate face mai mult pentru omul ăsta.L-au dus la psiholog, i-au găsit şi de lucru, nu a trebuit să caute el, dar omul e prea leneş şi mândru din cale afară şi preferă să-şi tocească fundul pe scaun în faţa pc-ului.
Cred că singurul lucru rău pe care l-au făcut ai lui, a fost să-l răsfeţe prea mult.Cred că trebuia de mult să fie mai duri cu el,nu zic că trebuia să-l dea afară din casă,dar era bine să-l oblige să facă ceva, să se bage puţin cu tancul în el, nu să îi dea de ales.Dar oricum, după o anumită vârstă, nu mai poţi să dai vina pe părinţi pentru tot ce ţi se întâmplă pentru că eşti deja destul de matur încât să începi să schimbi tot ce nu îţi place la tine.Nu rezolvi nimic dacă stai şi îţi plângi de milă(nici măcar cei care au avut copilării nasoale cu bătăi şi altele, dar mai ales el) şi mai şi râde cineva cu fundul de tine dacă ai deja 20+ ani şi i te plângi cuiva că "am ajuns aşa că mama şi tata mi-au făcut/mi-au spus aşa şi aşa".
Ca să îţi dau un exemplu,eu când eram mică şi stăteam în vacanţă mai mult la bunica,ea mă răsfăţa foarte mult,îmi făcea toate poftele: nu conta la ce oră şi câte avea de făcut prin casă,dacă mie mi se făcea poftă de o anumită mâncare/un anumit desert,îmi făcea în momentul ăla,mâncarea mi-o aducea în pat în timp ce eu mă uitam la desene şi desigur că făceam numai mizerie pe acolo,nici farfuriile nu mi le duceam în bucătărie,darămite să le mai şi spăl,strângea hainele,jucăriile după mine,practic era servitoarea mea pentru că aşa m-a învăţat şi aşa era şi este şi acum felul ei de a fi,să facă pe plac la toată lumea. Când am ajuns acasă,mama imediat mi-a atras atenţia,a fost foarte dură cu mine,dar mi-a prins bine pentru că am scăpat de obiceiurile alea.

Deci,cu alte cuvinte, eu zic că i s-a oferit destul ajutor de la cei din jur, dar dacă nu-şi dă şi el silinţa, toate astea sunt inutile, trebuie să vină de la el.

Sunt exact aceeasi tipologie de persoana.
Totusi eu consider ca am evoluat in ultimul an (unii n-ar numi-o evolutie), adica imi pasa mai putin de ce zic ceilalti si in locul lui te evitam sau te dadeam afara din camera. Poa' sa zica oricine ca e nepoliticos dar nici sa ma persecuti emotional nu e ok.

"Si daca nu a facut o facultate sau nu s-a angajat, ce mare rau a facut?"
E cam trist şi penibil ca la 23 de ani să stai aiurea ca un vierme pe banii părinţilor şi să nu vrei să faci nimic cu viaţa ta.
"De unde stii ca nu-i place sa faca nimic?"
Păi am încercat să deschid tot felul de subiecte,dar nimic nu-i plăcea,l-am întrebat la un moment dat ce citeşte şi a zis că nu-i place, că-l plictisesc cărţile şi că e mai distractiv să se joace pe PC.L-am întrebat apoi ce îi place să facă în afară de jucat pe calculator, dar a zis că doar asta îi place, no, mai mult ce vrei să-ţi zic?
"Cred ca m-as simti foarte prost sa vorbesc 2 ore pasionat despre un subiect si celalalt sa se faca ca asculta si sa il doara-n cot."
Şi eu m-am simţit prost că altceva nu aveam de vorbit cu el, crede-mă.
"Ghici ce, toti baietii se joaca la varsta aia, e absolut normal, cunosc persoane realizate in viata care se joaca si sunt trecuti de 30 de ani, care-i problema?"
Care-i problema? Că doar asta face.
În rest, vezi ce i-am scris şi lui Jus7t,nu mai stau să-ţi comentez.

Eu presimt că şi tu eşti ceva în genul lui şi că te-ai cam atacat.

Cum l-am "persecutat emoţional"?
M-am purtat cât se poate de normal cu el, deci nu ştiu cu ce am greşit.

Nu se omoara nimeni sa citeasca ce ai scris, ai o minte asa ingusta, ma irita.

Doare adevărul, nu?