| Mefisto23 a întrebat:

Nu am fost niciodata un tip religios, la modul ca sa merg la biserica, sa tin post. desi provin dintr-o familie de oameni credinciosi. Poate am fost mai razvratit. Cateodata am impresia ca nici nu stiu daca cred in Dumnezeu si mi-e rusine sa vorbesc despre asta sau sa incep brusc sa fac gesturi care sa ma infatiseze drept credincios, de teama sa nu par fariseu. Simt ceva sincer in sufletul meu, mai ales in vremurile astea grele, dar nu stiu ce... Oare e prea tarziu vreodata sa incepi sa crezi si sa fii constient de asta?

3 răspunsuri:
| valerika a răspuns:

Parerea mea este ca niciodata nu e tirziu

| Ea12345 a răspuns:

Niciodata nu e prea tarziu sa ti dai seama ca ai gresit si sa iti repari greseala. Daca simti ca asta trebuie sa faci, atunci nu te indoi si fa-o! Mai bine mai tarziu decat niciodata...
Succes!kiss

| Razvan a răspuns:

Si nick-name-ul te recomanda ca fiind credincios cu acte in regulalaughing
Mefistodevil. Deci, aici vorbim despre o abordare gresita.Religia nu se baga pe gat.Adica daca nu crezi nu inseamna ca ai ceva stricat la mansarda.Deloc.Esti ateu doar.Desi ma indoiesc si de asta.Ateii sunt in general oamenii solizi din punct de vedere al culturii religioase si dau replica la fiecare argument biblic
Ideea e ca tu sa de-a lungul vietii sa confimi/infirmi prezenta lui Dumnezeu. Dar nu orice fel de Dumnezeu. Dumnezeul tau.Aici nu e vorba despre acel El la care se roaga toti ci despre acel El care e doar langa tine, caruia desi nu ii simti prezenta fizica e langa tine
Nu cauta in carti ceea ce vei gasi in inima sau in ratiune dupa cazhappy