O sa-ti povestesc una, cea de care m-am atasat eu mai mult. Poi ne-am cunoscut cand eu aveam 16 ani(acum am 20) iar el 17, iar dupa 1 juma de an am fost impreuna.parintii mei nu erau de acord, se impotriveau mereu zicand ca nu e pentru mine, ca daca o sa am un prieten la 16 ani nu o sa ma mai concentrez asupra scolii, si mai multe.eu ca sa-l vad chiuleam de la scoala, fugeam sambata seara pe geam la disco ca sa-l vad, o multime de chestii facute pentru el, dar in fine a ajuns si momentul cand el mi-a zis ca pleaca in italia ca sa munceasca; am ramas socata pentru ca eu deja renuntasem la o mare parte din prietenele mele doar ca sa fiu cu el, am ramas practic singura.eu aveam parintii in Italia si mai mergeam in vacanta vara, dar niciodata nu m-am gandit sa plec acolo ca sa-mi continu studiile sau sa-mi fac un viitor acolo, pana cand iubirea a invins si am fost nevoita sa merg si eu in Italia dupa 2 luni ce a plecat el...ne-am inteles foarte bine inca de la inceput si nu ne-am gandit nici o clipa sa ne despartim.suntem de 4 ani impreuna si sunt fericita ca am venit in Italia si sunt cu el.eu imi continuu studiile iar el lucreaza.ciao
EstiFericitaSauTrista întreabă: